3,125 matches
-
poezia lui Eminescu, dădea unei strofe din Luceafărul acestuia cea mai năstrușnică interpretare cu putință. Pentru copilul de atunci, a nu avea „nici timp, nici loc” reprezenta aproape o „lăcrămație” ardelenească: cu multe obligații pe cap, nemuritorii n-ar găsi răgaz să le ducă pe toate la bun sfârșit; cu spațiul, situația se arată la fel de încurcată, nici acesta nefiind, se pare, suficient. Evident că, nu peste mult, adolescenta se va jena de o atare lectură literală. Numai că tâlcul ei o
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961), din care citez patru versuri provocatoare: Sunt, poate, desfăcut, sunt, poate, ostenit, Câlcând pe aripi și pe punți de iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca în fața unei expertize ce
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
buni specialiști în anumite epoci, curente sau mari autori. [...] În al doilea rînd, nu mă interesează încă vreo judecată sintetică, definitivă, asupra operei mele, cîtă este, pentru că sînt încă destul de verde, încă mai scriu cărți, ba chiar sper că am răgazul să scriu mai multe -într-un ceas fast, și mai bune! -decît am reușit pînă acum. Nu știu de ce, am prejudecata că din momentul în care ajungi într-o istorie a literaturii, fie chiar doar și în una a celei contemporane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
ť Așa simte ea, pe înserat, când stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul poetului." Jocul cu valorile de adevăr ale unor propoziții deja existente pare a fi specialitatea lui Răzvan Petrescu. El aprobă pentru a avea răgaz să se îndoiască și se miră pentru a găsi prilejul de confirmare. Aici se întrevăd schemele tactice ale comentariului său, imun la plăcerile postulatului autarhic. Vocea implicată în analizele din Foxtrot XX nu-și uită niciodată ținta, chiar atunci când zăbovește
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
la conjuncturi: înainte de a compune au omis tot mai temeinic să se întrebe pentru cine, pentru ce și de ce o fac. Este motivul datorită căruia operele lor și-au risipit, vorba lui Paul Valéry, cele două coordonate antice ale perfecțiunii: "răgazul să se maturizeze și intenția să dureze". Muzicile savante au fost astfel tratate ca niște obiecte de unică folosință supuse perisabilității: adevărate cutii de conserve care, odată consumate (interpretate), sunt debarasate sau, în cel mai fericit caz, stocate, oricum, abandonate
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
continuă, fără stocuri Intrarea în consumul de masă a produselor pe bază de proteină de lapte ar reprezenta o creștere semnificativă a cererii. Producătorii de zer-pudră, caseină și lactoză lucrează la capacitate maximă. Pe piața internațională cererea continuă nu dă răgaz acumulării și formării stocurilor. Ce se produce ajunge direct la beneficiar, fără a sta în depozit, iar acest lucru se resimte și la nivelul fermelor de lapte. Marii producători de proteină de lapte sunt Uniunea Europeană, Statele Unite, Elveția, Australia și Argentina
Zăcământul de aur pe care stau fermierii din România by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/50983_a_52308]
-
proză, am făcut astfel de pauze. Numai că temele romanelor mele mă "locuiesc" într-atît de intens, încît mi-este uneori și frică de ele. Mă tem că nu sunt pe măsura lor și, așa stînd lucrurile, am nevoie de un răgaz. Am nevoie de timp și pentru a obține materia care să mă facă să pot înfrunta aceste teme. Iată și de ce aceste activități mărunte sunt foarte bine venite; le pot termina repede, într-o săptămînă am și realizat un colaj
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
întocmai și în operă. Amplitudine gata să se extindă asupra altor zări lirice, cea germană, bunăoară, interpretată în opoziție cu cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
1 și 6, ca semnatar al textului Filmul ca profesiune și crez estetic, din care extrag cîteva pasaje: „Fiindcă suntem cu toții aici, zicînd și făcînd, în această zi de februarie geros, mă înclin în fața Domniilor-Voastre mulțumindu-vă că ați avut răgazul să vă aplecați asupra lucrării personale, Teză de Doctorat, intitulată Comedia cinematografică românească. Tipologie și limbaj, cu subtitlul «Filmul ca profesiune și crez estetic»”; „de cînd mă știu, ca o caracteristică a familiei mele, am iubit cu fervoare învățătura și
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
înseamnă că ne e dat să trăim fără un viitor? La care Petronio s-a înseninat și cu vocea lui sigură și calmă a răspuns: Nu, trebuie să îți făurești în minte un viitor utopic iar apoi să lucrezi fără răgaz ca el să se întâmple; nu să stai și să faci previziuni, ca și cum acel viitor se va face de la sine iar tu ar trebui doar să te adaptezi de pe acuma lui. În anul 2001, adică la vârsta de 92 de
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
timp. în atmosfera efervescentă din sala Lectoratului Francez, unde lucrul în echipă șterge granițe de vîrstă sau generație, unde soluțiile se completează sau se concurează fericit, sau în luminozitatea și calmul mănăstirii Sucevița, unde ne-am îngăduit o clipă de răgaz, se iscă mereu întrebări privitoare la uimitoarea și răbdătoarea trudă a traducătorului. Cu multă bunăvoință d-na Irina Mavrodin a acceptat să răspundă la cîteva dintre ele. Cum și cînd ați făcut prima traducere? V-ați atașat în mod deosebit de
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Ciocârlie nu se resignează. După toate semnele, d-sa dorește a emula cu autorul Silogismelor amărăciunii față de care aplică o dublă strategie. Pe de-o parte îl hărțuiește, îl corijează, îl contrazice, urmărindu-l înfrigurat, nedîndu-i (nedîndu-și) o clipă de răgaz, nelăsîndu-l în pacea sa textuală, pe care, fie și subliminal, o admiră, pe de altă parte ar vrea să scrie în tiparul...cioranian. E la mijloc un grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică infuzie de energie în nervurile fine
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
lui Eminescu, făceau lucrări de licență, de masterat și de doctorat legate de România. Chinuită de o boală grea, diagnosticată în 2001, Teresa Ferro nu s-a lamentat niciodată, purtându-și cu demnitate suferința. Și-a dus viața înainte, fără răgaz, cu aceeași tenacitate și pasiune. Nu a tulburat cu voie pe nimeni, nu a avut orgolii și n-a manifestat vreodată aroganță. Considera adesea ironia altora drept o formă de jignire a celor fără apărare și-i sfătuia pe cei
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
-o. Stă pe o canapea, pe terasă, și se spală languros. Ba chiar provocator. O privesc și-mi dau seama că ar trebui să o studiez mai atent și să bag ceva la cap. Cînd îmi acord eu așa deșănțat răgazul ca să-mi răsfăț trupul și să-i ofer tandrețe? Pisica Miți stă o oră, ruptă de tot și de toate, și nu o interesează decît propria blană. Totuși, și-a ridicat o sprînceană ca să-și arate uimirea. Cum am ajuns
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
le spunea ascultătorilor: „Trebuie, așadar, astăzi să vă dau o răsplată pentru osteneala aceea, alcătuind pentru voi un discurs mai limpede. Căci nu trebuie să ții mereu încordată mintea ascultătorilor, fiindcă obosește repede. Nici nu trebuie să-i dai mult răgaz și libertate, căci și de aici, iarăși devine leneșă. De aceea felu rit trebuie să fie chipul învățăturii și trebuie să potrivești cuvântul, făcândul uneori mai laudativ, alteori mai polemic”<footnote Chrys., Exp. in Ps., 41, 1 (ed. rom., 209
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
al unei despărțituri în perete " cu o altă încăpere, de unde își făcea de obicei apariția amfitrionul, instalându-se apoi comod în fața unei mese rezervate lecturilor publice. Sosisem destul de devreme, până a nu apuca să se adune lumea, așa încât am avut răgazul să-i arunc bibliotecii o privire atentă. De altfel, la acea ședință, n-aveau să participe mulți "sburătoriști", în totul nouă persoane: șase evrei și trei ne-evrei (în notațiile sale Lovinescu se înșeală asupra numărului și compoziției exacte, ceea ce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Magdalena Popescu-Marin M-am întâlnit cu Gion Deplazes în luna noiembrie a anului trecut la Cuera (Chur), capitala cantonului Graubünden, cu un prilej fericit pentru mine. Am avut amândoi răgazul să stăm pe îndelete de vorbă în casa lui primitoare de pe străduța Buchenweg. Pe fiecare din străduțele paralele locuiește un scriitor, un om de cultură de expresie romanșă: Carmenaweg, Arnold Spescha, Weinberg, Alfons Maissen etc., un cartier de intelectuali, aș
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
imposibilă. Ești acum un autor cunoscut, respectat, premiat, cu toată opera republicată recent. Și asta nu numai datorită vârstei. Cum se simte un scriitor elvețian la ceasul împlinirilor? Sunt mulțumit că după pensionarea mea de la catedră, în 1981, am avut răgazul să lucrez la ce mi-am dorit, să-mi folosesc timpul după placul inimii. Am scris mult, fără un scop material și fără să știu ce voi face mai târziu cu manuscrisele mele. Peste ani, unele lucruri nu mi-au
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
-mă, lasă-mă să stau puțin la soare.../ Și ochi-mi se îndreaptă-n altă parte,/ Urechile-mi ascultă un suspin:/ - Aș vrea să plângi dar încercări deșarte.../ Un noușor (sic!) cădea puțin, câte puțin." Stimată doamnă, acordați-vă un răgaz în care să citiți poezia strălucitoare și diversă a consacraților domeniului. Aveți, sau nu aveți încă, acolo unde v-ați stabilit, o bibliotecă de poezie? Cultivați-vă limba, corectați-vă manuscrisul abundent în banalități, greșelile de exprimare sunt la tot
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
sau "Sunt Eu și cu Mine. Suntem amândouă!/ Avem același trup, același glas și un destin;/ Locuim în aceași cavitate,/ Iar prin vine ne curge același sânge forfotit". Sunt sigură că nu bănuiți de fel stupoarea cititorului. Vă recomand un răgaz și vă doresc puterea de a fi sinceră cu dumneavoastră înșivă. (Monica Friedhoff, Germania)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
profesori pur și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici o confrerie a bunului-gust și a dezbaterilor deloc frivole, unde putea să se așeze orice om îndrăgostit de artă, ori pur și simplu cel care căuta un binemeritat răgaz de contemplație la o cană de ceai. În iarna când l-am întâlnit am intrat în librăria sa împins de vântul de câmpie ce debușa în Piața Unirii cu rotocoale de funigei. Erau aici câțiva prieteni de-ai mei, așezați
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
el este și istoric literar, și eseist, și recenzent. Uneori simultan, așa cum se întâmplă în irezistibilele sale tablete matinale de la o televiziune de mare succes. Practician plin de energie, Dan C.-ul, cum i se spune cu tandrețe, își găsește răgazul să-și clameze nostalgic, pe un ton villonesc, neîmplinirile: ah, unde sunt marile sinteze, ah, de ce nu m-am încuiat în bibliotecă să mă ocup de arcanele istoriei literare... Adevărul este că Dan C. Mihăilescu trăiește necontenit într-o bibliotecă
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
bănci. ași chivernisea excelent averea agonisita iar, ăn 1940-1942, ași achiziționase, pe lângă ceea ce avea, o mică vie la Izvoreni. Și nu lipsea de niciunde, ținând apreciate conferințe la București (la Fundația Carol) și an provincie. Iar de literatură să găsea răgaz să se ocupe cu folos, publicând mereu volume de versuri (Biserică de altădată și Florica an 1926, Limpezimi, 1927, Caietul verde, 1932, Scutul Minervei, 1933, Poeme ăntr-un vers, 1936, Țărm pierdut, 1937, Umbră timpului și Balcic, 1940 etc. etc.). Există
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]