3,048 matches
-
Ca‐ n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă... M‐ ascund după copacul de cuvinte și‐ ngenuncheat pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mila. Ce vină i-au putut găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
casei lui Iason, și căutau pe Pavel și pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6. Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason și pe vreo cîțiva frați înaintea dregătorilor cetății, și strigau: "Oamenii aceștia, care au răscolit lumea au venit și aici, 7. și Iason i-a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor Cezarului, și spun că este un alt Împărat: Isus." 8. Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetății, 9. care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
nu putea fi, că Rusia nu iartă!” La 15 august 1947 revenea în satul natal, ca învățător „...în școala la care învățasem pe vremea copilăriei mele!” Dar vremurile se schimbaseră: „...Satul liniștit și așezat din trecut acum era tulburat și răscolit de un duh al instigării unora împotriva altora. Multe se schimbaseră sub influența nefastă ce venea de la Răsărit!... Se pregătea febril și colectivizarea agriculturii, model sovietic, prin hotărârea P. C. R. din 3-5 martie 1949... Se întărea dictatura proletariatului și se ascuțea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și tristă. Singurătatea mă doboară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și în același timp să distrug și nava? Blestemele la adresa întregii Confederații și pentru toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-l trimise secundul. Îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Cum bag seamă, tu presupui căăă...” Da, presupun căăă... așa stau lucrurile. Ce să-i faci? Ale tinereții valuri”. “Da’... să lași un copil în adâncă neștire nu-i frumos”. “Dar dacă ea știa adevărul și cum-necum îl dezvăluia?” Atunci răscolea tot <săborul> cum ar spune vreun egumen”. “N-ar fi primul și nici ultimul caz. S-a întâmplat și la case mai mari. Nu mai departe acel Isaia Vicol Dioclias, de la Golia, care l-a nefericit peee”... “Pe cine?” “Pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pare că grăiesc altă limbă. Curios, mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt altfel îmbrăcați și nu poartă turbane. Pe ulița plină de soarele darnic al dimineții trec în trap săltat câțiva călăreți răscolind colbul abia așezat în urma câtorva căruțe care au trecut valvârtej și încă se auzeau hodorogind în josul uliței. Boi nădușiți trag cu greu o haraba plină vârf cu baloți de marfă...Un târgoveț trece strigându-și marfa pe care o poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî aga turcul îți spune ceva, fiule? Stai numai o clipă, să răscolesc în memorie, părinte. După o scurtă pauză, îmi aduc aminte de un suret, adică rezumat, întocmit de un diac după un zapis din 15 octombrie 1667 (7176) care spune: „Altul zapis, de la Husein bulucbașa de seimeni, întru care scrie că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pus eu gaz pe foc... De-ar fi trecut numai ei, dar obișnuiesc să poarte după dânșii tot soiul de odrasle boierești care de care mai nelegiuiți... La auzul acestor cuvinte, am plecat capul simțindu-mă vinovat pentru că i-am răscolit bătrânului - poate - amintiri neplăcute. El a băgat de seamă și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Ia mai bine să ne amintim că pentru apa ceea ce curge la haznaua
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întâlnit prin zapise, „cinstite fețe”... În timp ce îl ascult, îi urmez sfatul privind felul cum trebuie să mă comport cu pârdalnica licoare...Și câtă dreptate are bătrânul! Cuvintele nu pot cuprinde starea pe care ți-o dă o picătură doar...Îți răscolește și îți biciuiește toate simțurile...Ești alt om... După un timp petrecut în acea cocioabă - suficient pentru a ne pătrunde de toate parfumurile și tăriile băuturii - am ieșit în uliță, cu gândul de a face pe grozavul că știu a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trecuse cele trei secunde și jumătate, obișnuite pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi ochii cu palma stângă: -Doamne, cât timp s-o fi cernut de când am adormit pe duna asta albă de nisip? Vopseaua e în fiecare Ce-i clocotul acesta? Ca un răspuns, Dumnezeu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din carte doar pentru a demonstra că suntem cu toții într-un ring și trebuie să luptăm. Poate vedea în mine povestea ei. Nu știu, și nu am știut nici atunci. Prin colbul amintirilor Amintiri răzlețe îmi pâlpâie ușor pe obraz, răscolindu-mi sufletul și viața. Dimineața aceea se lăsa leneșă peste orașul liniștit și eu mă îndreptam spre aula liceului să-mi iau postul în primire. Primele doua de pe lista sunt șefele de promoție din anul respectiv . Ele iau post la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine.În subconștient era plăcut si parcă era bine...Și atunci, au pornit hai-hui răscolindu-și unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână până la epuizare, cum o făceau în copilărie...sau să se țină strâns de mâini și să se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dușmani ai poporului. Ce pot eu să fac? Acum treizeci de ani, mi-am salvat armata pentru că armata era pregătită să fie salvată. Am dreptate, tovarășe premier Zhou? Premierul Zhou și băieții din vechea gardă lasă capetele în jos. Mao răscolește amintiri din trecut: amintirea spaimei de a nu-l avea pe el la conducere, amintirea celor trei sferturi din Armata Roșie distruse în doar câteva luni, amintirea rușinii provocate de reaua purtare a Partidului, a unora dintre ei, inclusiv premierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele de tensiune, dai de țigări, dropsuri, pagini mototolite, numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a mai auzit numele decât de la Christa și asta pentru că a mai auzit de atâtea ori poveștile ei! Dar o lasă să-și Înșire, mereu, aceleași amintiri, deși nu este deloc sigur că Îi face bine să și le tot răscolească. Înainte de el, trebuie să i le fi povestit lui Hermann, fără să apuce vreodată să ajungă la sfârșitul lor, pentru că Hermann se grăbea probabil să o consoleze. Sau nici nu mai avea nevoie să i le spună lui Hermann, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se pricepea să-l răscolească zicându-i, cu glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx, revenind cu greu din trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după asta mi-a venit, așa, să tot miros și să dau cu gheara. Și, din ce dădeam cu gheara, din aia miroseau ele mai tare. În mod cert, au un drog puternic. Prea m-au furnicat și m-au răscolit! Ah, dar uite că stăpânul a mai reușit să scrie o frază!... Și acum încă una!... O trage pe nesiguranța locuitorilor din București și din Iași - unde o mai fi și orașul ăsta, că stăpânul meu n-a călcat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Susan și de viața ei: pusese multe întrebări legate de Milly și de felul în care învăța fetița. Susan și-a spus c-ar fi cazul să se întoarcă la petrecere. Croindu-și drum nesigură printre invitații rămași, femeia a răscolit încăperea cu privirea căutându-l pe Nick. De-acum era disperată să ajungă acasă ca să doarmă și să scape de efectele nenumăratelor pahare de șampanie pe care le dăduse peste cap. Susan i-a văzut pe Deborah și pe Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cel care o determinase fusese tatăl lor. Spiritele lor bântuie prin preajmă, Elenuțo, ca să ne vegheze și să ne orienteze destinele. Părerea lui Rafael era că Elenuța mai bine și-ar fi văzut de treabă. N-ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tremurau adulmecându-l pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu pilaf cu bucăți de carne cât pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]