3,256 matches
-
fac meseria. Am făcut-o! exclamă el cu încântare. Am făcut-o pentru tine. —Ce? Când mă apropii văd că are în mână ultima ediție din Time Out. Nu, spune-mi că nu e adevărat! Ba da! Privește! Arată nemaipomenit! Răsfoiește paginile până la cea însemnată cu un bilețel autocolant și îmi arată un anunț scris cu litere îngroșate: „Vă e dor de fostul iubit/ă? Sunteți depășiți de situație? Lăsați un mesaj la Rebecca - exesanonymous@hotmail.com pentru a participa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un birou! Cartea trebuie murmurată Într-o chichineață prăpădită din ghetou unde zi de zi Înveți să te Îndoi de spate și să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dau Înapoi. Și așa m-am ales cu clarineta.” Se uitase la mine bănuitor: „Vrei să știi dacă am mai visat trompeta?” „Nu”, am spus, „vreau să știu care era obiectul iubire”. „A”, zise el, apucându-se din nou să răsfoiască manuscrisul, „vezi, și dumneata ești obsedat de obiectul ăsta al iubirii. Treburile astea se pot manipula după bunul plac. Mde... Și dacă totuși aș fi luat trompeta? Aș fi fost fericit la propriu? Dumneata, Casaubon, ce spui?” „Probabil că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chevaliers du Temple de Raynouard, din 1813, o piesă de anticariat. Multe volume despre scrieri secrete, o adevărată colecție de criptolog, unele volume de paleografie și de scriere diplomatică. Era și un registru cu socoteli vechi și, de cum l-au răsfoit, au găsit o notă ce m-a făcut să sar În sus: se referea la vânzarea unei casete, fără alte precizări și fără numele cumpărătorului. Nu se menționau cifre, Însă data era din 1895, și imediat după ea urmau socoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O Învârti Între degete cu o devoțiune absorbită, ca și cum ar fi răsfoit o carte de rugăciuni. Își dădu seama că mă interesa, surâse și puse obiectul la locul lui. „Tulburare? N-aș dori, scumpă doamnă, ca, pe lângă faptul că sunteți perceptivă, să fiți și exagerat de sensibilă. Aleasă calitate, când se asociază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
valetul, eu sunt În serviciul domnului conte de numai patru sute de ani.” (Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris, Mellier, 1844, p. 434) În zilele care au urmat am fost acaparat de orașul Salvador. Am rămas prea puțin timp la hotel. Răsfoind indicele cărții despre rozacruceeni am găsit o trimitere la contele de Saint-Germain. Ia te uită, mi-am zis, tout se tient. Despre el, Voltaire scria: „C’est un homme qui ne meurt jamais et qui sait tout”, iar Frederic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu știi nici tu, dar nu contează, ceri două zile răgaz. Te duci și răsfoiești câteva fișiere la bibliotecă, Îi oferi o țigară tipului de la biroul de informații, prinzi o urmă. Seara inviți un asistent de islamistică la bar, Îi plătești o bere, două, ăluia Îi slăbește atenția și-ți dă informația pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am descoperit că la Conservatoire era Închis tocmai În ziua aceea. Prea târziu, m-am Întors cu coada Între picioare. Belbo a fost contrariat, dar adunasem multe lucruri interesante și ne-am dus să i le arătăm domnului Garamond. El răsfoia reproducerile pe care le adunasem, multe dintre ele În culori. Apoi s-a uitat la factură și a scos un fluierat: „Scump, scump. ceea ce facem noi e o misiune nobilă, lucrăm pentru cultură, ça va sans dire, dar nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
elimini pe cele care nu ne interesează pe noi, pentru că văd că sunt aici și iezuiții, Opus Dei, Carbonarii și Rotary Club, și le cauți pe toate cele care au nuanțe oculte, am și bifat eu unele dintre ele”. Și, răsfoind: „Iată: Absolutiști (care cred În metamorfoză), Aetherius Society din California (legături telepatice cu Marte), Astara din Lausanne (jurământ de secret absolut), Atlanteans În Marea-Britanie (căutarea fericirii pierdute), Builders of the Adytum din California (alchimie, cabală, astrologie), Cercul E.B. din Perpignano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
criptele acelea imense În care cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind fișierul cu reproduceri. La răstimpuri părăseam arhivele și mă plimbam prin muzeu, În care s-a reconstituit tot ceea ce vreo ființă omenească a putut inventa, apeși pe un buton și niște diorame petroliere, cu forezele lucrând din plin, se pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zâmbitoare, și ne anunță că a găsit un tren fantastic care trecea prin *** la douăsprezece și jumătate și, printr-o singură legătură, o făcea să ajungă la Milano după-amiază. Ne Întrebă dacă o Însoțeam la gară. Belbo continuă să-și răsfoiască Însemnările și zise: „Mi se pare că Agliè te aștepta și pe tine, mi se pare chiar că a organizat toată expediția asta numai pentru tine”. „Cu atât mai rău pentru el”, zise Lorenza. „Cine mă conduce?” Belbo se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
roșie îl atrăsese ca un magnet pe profesorul sorbonard, care nu era propriu-zis homosexual, dar nici metrosexual, ci un biet pervers excitabil cu tot felul de fantasmagorii. La fel de bine Beligrad ar fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl răsfoia în Cișmigiu, cunoscută fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât Tristram, cât și profesorul de engleză aveau nasurile bușite, coroiate și strâmbe, primul din cauza extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat două dintre ele și le-a băgat în cuptorul cu microunde. A programat fripturile la treizeci de minute. S-a dus până în dormitor și s-a întors cu cinci albume foto late cât un geam de balcon. Le-am răsfoit împreună - acolo, cu coronița pe cap, luase premiul întâi în clasa a doua. Dar ea mereu luase premiul întâi! Acolo fusese laureată la Cântarea României, acolo ieșise prima la un concurs de atletism. Frumos, interesant, bravo. Ce puțin vorbești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dau seama că am mai crescut cu jumătate de metru în ochii ei. A doua zi mă trezesc încă de la șapte. Nu mai pot dormi. Am avut vise ciudate, cu tot felul de năluciri. Îmi fac gimnastica matinală și mai răsfoiesc albumele de poze, pe care mi le lăsase în cameră. Pe la zece o aud că face ochi și ea. Nu intră la mine. Se duce direct în baie, unde se bălăcește vreo două ore. Mă roade o foame teribilă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu extrase rock și cu simboluri yoga. Cristina fuma în pat răsfoind un volum gros de Hegel. Deși miezul zilei, jaluzelele erau trase. Am putut totuși distinge ca la vreo cinșpe pisici care mișunau precum șobolanii, probabil în căutare de șobolani. Încercarăm un schimb de politețuri, dar vocile ne-au fost acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în lacurile pline de reziduri menajere din parcuri. Micozele, eczemele, negii înfloreau pe trupul lor până îi făceau să arate ca niște opere de artă. Secțiile de dermatologie se specializară în body painting. Eu mă retrăsesem la Biblioteca Pedagogică. Mai răsfoiam Suntem mereu prea buni cu femeile, a lui Raymond Queneau, mai ieșeam la plimbare în Cișmigiu. Viață rezonabilă. Într-una din zile, însă, m-am trezit cu Adelina în fața mesei mele. Vreau să merg la tine acasă, vreau să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ungurească știrile despre România și românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redacție nu cunoștea altă limbă străină decât franceza, încît n-avea cine să le citească. Poate să le ia acasă, să le răsfoiască pe îndelete. Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Firește, ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie și câte un articol de fond, măcar unul pe săptămână. Ia să încerce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totdeauna. Iar drept legământ, de aci încolo, în loc de alte mângâieri, are să-i zică numai "mireasa mea"... ― Veniși, puiule? Bravo! murmură Roșu intrând și găsind pe Titu cu nasul în jurnale. Vasăzică gata, ai?... După-amiazi avem guvern nou! Și după ce mai răsfoi câteva gazete: ― Ai văzut cum au schimbat macazul onorabilii?... Acuma nu mai e vorba de lupta sfântă a țăranilor. Acuma sunt numai tulburătorii ordinii publice împotriva cărora trebuiesc mijloace energice de represiune. Nu ți-am proorocit eu toate astea de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
desprinsă parcă dintr-o revistă de modă vine la noi și ne oferă un catalog al specialităților de băuturi. - Când vă hotărâți, faceți semn și vin să vă iau comanda. Așezați confortabil în fotoliile barului, ne uităm unul la altul răsfoind catalogul. - Dumneavoastră, domnule profesor?... - Eu aș vrea o bere blondă și nimic mai mult. - Eu voi comanda o cafea și un suc. Nu pot servi altceva, fiindcă sunt venit cu mașina. Face semn și în câteva secunde domnișoara barman vine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scriu astfel încît să nu repet la nesfîrșit aceleași lucruri și, mai ales, să nu sune a răspuns la întrebarea jurnalistică agasantă „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveți despre porc ?”. În impas de inspirație și chef, am început așadar să răsfoiesc pilulele anterioare. Mi-am dat seama astfel că, aliniate cronologic, sarma după sarma, aceste texte oferă o inedită imagine a tranziției noastre profunde. Căci, credeți sau nu credeți, nici sarmaua nu mai e ce-a fost, iar povestea ei este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at 11 :58 Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea cumpără ziarul și îl răsfoiește. De fapt aici apar anunțurile din Jurnalul bihorean, însă m-a șocat extrem de tare bannerul acesta, de aceea ți-am și zis să pui screen shot-ul pe blog pentru că merită. E ceva revoltător. Ok, să fie reclame, la monumente funebre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zlemnesc de nu te mai sviduiește nici cel din baltă ! — Sît, paciauro ! Ce-i asta ? Păi, o ceartă între două oltence. Nu, nu-i reală, dar s-ar putea să fie autentică. Am compus-o, cuvînt cu cuvînt, după ce am răsfoit cîteva ore Dicționarul de grai oltenesc al Dorinei Bărbuț, publicat în 1990 și înregistrînd aproape 11.000 de cuvinte. Nu, nu toate sînt de neînțeles pentru un „român”, dar sînt multe care te pun în încurcătură. Ce-mi veni cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sărite pe francofonii din Québec, și nici nu intenționez să militez pentru o „Oltenie liberă” sau alt soi de dezmembrare a nației. Nu este nici o măgliseală a oltenilor. Și nici măcar nu sînt oltean ! Păi ? Păi, mă gîndeam, pur și simplu, răsfoind acest dicționar, la vorba de duh a lui Conea despre țara noastră care era „plină de țări”. La faptul că limba română o fi ea „un miracol” prin unitatea sa latină transcarpatică, dar nici chiar așa. Că, de fapt, este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
invocat frumosul în cele mai diverse ipostaze ale vieții rurale actuale te-ar face să crezi că sîntem un popor care se con duce eminamente după criterii estetice. Dar ce sens are, de fapt, acest „frumos” pentru cei în cauză ? Răsfoiesc două studii recente de etnologie semnate de Daniela Moisa, respectiv Ana Maria Iuga, care îmi aduc sugestii suplimentare în acest sens. Primul se referă la faimoasele case făloase din Certeze. M-am întrebat de mult de unde li se trage oșenilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]