2,050 matches
-
de mînă: Vă rog să deschideți puțin fereastra, îmi zice. S-a umplut mașina cu gaze de la motor. Arunc o privire spre femeie și-mi dau seama că e gravidă. Întind mîna și împing fereastra de sus. Cîțiva, lîngă mine, răsuflă ușurați. Răsuflu și eu parcă mai din adîncul plămînilor: se simte aerul curat și rece. Femeia de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vă rog să deschideți puțin fereastra, îmi zice. S-a umplut mașina cu gaze de la motor. Arunc o privire spre femeie și-mi dau seama că e gravidă. Întind mîna și împing fereastra de sus. Cîțiva, lîngă mine, răsuflă ușurați. Răsuflu și eu parcă mai din adîncul plămînilor: se simte aerul curat și rece. Femeia de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se întoarce spre mine. Mă apropii și-l prind de braț: Don Șef, ce s-a-ntîmplat? Haideți să ieșim, îmi zice, pornind spre ieșire. Coboară cele cîteva trepte de la intrare și se retrage într-o parte, rezemîndu-se cu spatele de zid, răsuflînd apăsat. Don Șef, insist eu, vă este rău? Nimic. Mi-a trecut... Se uită în jur cu ochi speriați, pipăie de cîteva ori pămîntul cu vîrful pantofului, după care răsuflă din nou apăsat, oarecum ușurat, revenindu-și: Doamne, credeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se retrage într-o parte, rezemîndu-se cu spatele de zid, răsuflînd apăsat. Don Șef, insist eu, vă este rău? Nimic. Mi-a trecut... Se uită în jur cu ochi speriați, pipăie de cîteva ori pămîntul cu vîrful pantofului, după care răsuflă din nou apăsat, oarecum ușurat, revenindu-și: Doamne, credeam că nu mai ajung!... Mă apropii mai mult de el și-l strâng de braț, obligîndu-1 să mă privească. Îl întreb încet, prietenește: Don Șef, ce s-a-ntîmplat? Nimic. Nimic deosebit. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă mișc puțin. Cristina prinde momentul și-și întoarce brusc capul, spre umărul stîng, eliberîndu-și gura. Îmi trag imediat brațul drept de sub mijlocul ei, ridicîndu-l, gata să-i astup gura cu palma. Dar ea nu strigă. Stă cu gura deschisă, răsuflînd adînc și rar. Ochii ei, obosiți, privesc un timp palma mea desfăcută, apoi se închid încet, împreunînd iarăși genele răsfrînte, ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi scot batista și încep să-mi șterg transpirația de pe frunte și de pe gît. O țigară ți-ar prinde bine, îmi spune Cristina, întinzîndu-mi pachetul. Dacă te-ai fi văzut cum te-ai îngălbenit... Credeam..., strîng eu din umeri. Știu, răsuflă adînc doamna Cristina. Nu e deloc plăcut să se întîmple vreun accident la instalația de care te ocupi. Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fără sare și de morcovi fierți... Și eu... Și tu?! se miră Vlad. Credeai că mi-am obținut licența în Fizică prin corespondență? Te doare rău? E pe trecute. Încercăm acum, sau la ciclul următor? Parcă aș vrea să mai răsuflu o gură de aer rece, spun, uitîndu-mă în sus. N-o mai amînăm! hotărăște Vlad. Parcă văd că te apucă și pe tine burta. Lasă agenda așa, deschisă între noi, să văd și eu parametrii... Ptiu!... Mamă, ce tensiune!... Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apasă pe accelerație. Arunc o privire prin parbriz și observ cum ne apropiem vertiginos de stopurile unui camion, care merge în fața noastră. Don Șef! țip eu, arătîndu-i. Șeful face o mișcare bruscă, rotește puțin volanul și trecem pe lîngă camion. Răsuflu greu, simțindu-mi inima cum bate să-mi spargă pieptul am trecut pe lîngă moarte! Chiar și o "groapă de gunoi", cum e poreclită Secția Reziduuri, trebuie condusă de cineva, spune calm Don Șef. O lumină albă, ca un fulger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte...", da, o fi îmbietor, dar nu și cînd simți durerea răsucindu-se în tine ca un cuțit dușman. În capul scărilor, la ultimul etaj, etajul patru, mă opresc să răsuflu. Mă uit la ceas: unsprezece și cîteva minute. Pornesc pe culoarul din dreapta, spre capăt, cu gînd să mă spăl pe față, să-mi iau altă batistă și să cobor la Fulvia, unde nu voi sta mai mult de cinci sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de duminică după amiază îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Slatina destul de pleoștită, dar aici am găsit cărțile tale poștale de pe 16, 18 și 19 și am fost fericită, în nefericirea mea, să știu că noi două formăm, ca și în trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am timp, zice Luke, săgetându-mă cu o privire iritată. Nu va fi nici o problemă. Bravo. Acum mi i-am pus pe amândoi în cap. Mami a urmărit acest schimb de replici ușor nedumerită, așa că, în momentul când vine ceaiul, răsuflă ușurată. — Exact ce ne-a prescris doctorul! exclamă, în clipa în care un chelner așază un ceainic și un platou de argint cu prăjituri pe masa noastră. Elinor, vrei ceai, da? — Ia o plăcințică de ovăz, zice tati cu însuflețire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a oponentului anticomunist, Într-un regim totalitar În care se cerea respectarea legilor de către toată suflarea românească, cu excepția Securității, care putea face absolut tot ce voia, inclusiv să se șteargă la fund cu Constituția țării! Căpitanul Cojocaru Vasile a răsuflat ușurat atunci când a scris și următoarele: „Sarcinile dosarului fiind rezolvate, propun Închiderea lui și clasarea la Biroul I.D. (...)”. Totuși, temându-se că Sofianu ar fi putut dărâma mișelescul regim ceaușist și din spatele gratiilor, propunea ca „Elementul să fie semnalat la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fiare și scânduri care trosneau îngrozitor sub greutatea mașinii. Mărturisesc că mi-a fost teamă. Viteza cu care ne deplasam era destul de mare pentru o cutie de fier. Fumul ne crea unele probleme de vizibilitate, încolo, a fost ok! Am răsuflat ușurat când am ajuns din nou pe uscat. Am crezut că ce era mai greu a trecut și că, în sfârșit, vom călători pe drumuri mai sigure, mai bune, dar ... m-am înșelat amarnic. Drumurile erau la fel de proaste și acum
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai bine merg eu singură, n-au putut ei să ajungă prea departe” gândi Maricica. Mergând pe lângă gardul lui Costache Pârțac dă de o gaură în gard iar pe pământul mai moale se văd urmele proaspete lăsate de copitele mieilor. Răsuflă ușurată că astfel știe în ce direcție să se îndrepte. îi spune mătușii Profira ce a pățit, și îi cere voie să privească în grădina dumnealor, nu cumva să fi ajuns cârdul de miei acolo. S-a supărat femeia auzind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aromă, care se numește „buchet” dar secretul este și cum este păstrat, în ce vase, dacă acestea au fost bine spălate și mai ales trebuie avut grijă ca vinul să nu aibă contact cu aerul, că se oxidează, adică se răsuflă, cum spunem noi. Văd că ați învățat bine și voi lecția, încheie, râzând, Costache. Veni și dimineața când au hotărât să înceapă culesul viei de la Bogdana și Costache îl întreabă pe Gheorghiță: − Gheorghiță, ai pregătit totul? Ia fă tu un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca să le ascundă vederii. Cu chiu cu vai, ba tăind, ba rupând, nuiaua a fost gata și Lențâca, întinsă pe burtă la marginea apei , începu să tragă felile spre mal. Două a reușit să le scoată la mal și fata răsuflă ușurată că va scăpa de grijă. întinzându-se pe mal să scoată bucățile mai depărtate s-a dezechilibrat și a căzut pe neașteptate în apă. Se reculese și azvârli pe mal afurisitele de bucăți de pepene, dar hainele i s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
grele din partituri iar Gheorghiță, având ureche muzicală bună și talent, repeta de mai multe ori, dorind să interpreteze cât mai corect bucățile muzicale. Făcură o pauză iar domnul Obreja spuse: − Să ne odihnim puțin, Gheorghiță, și să lăsăm „să răsufle” și viorile noastre o bucată de vreme. Aș vrea să-ți încredințez niște gânduri ale mele, mai bine zis niște temeri ale mele. știi ce cred eu, măi Gheorghiță? Că lumea de azi o cam ia razna. Adu-ți aminte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ne-am trezit în plin chef cu lăutarii cântând sub unul din cele două șoproane. Vin la căldare, mici, musafiri și vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din ajun. Miercuri, cu siguranță Ecaterina și Zgripți s-au trezit singure, mirate, bănuiesc eu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dacă voi așa de gros îmbrăcată înseamnă că exprimarea mea va fi legată de aspectul exterior. Grasă, îmbrăcată gros, voi fi probabil dublă decât sunt în realitate. Trebuie să mă gândesc cum să exersez pentru a depăși disconfortul acesta. Abia răsuflu, mă apucă (probabil) căldurile mai ales că mă voi înfierbânta. Dar nu se cade și nici nu voi îndrăzni să mă dezbrac. Când spectacolul începe, după ce se declanșează mașinăria, actorul parcă aude clopote sunând din cer. 8 noiembrie 2003 - Sala
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și fotografii. La primirea la București a vicecancelarului H.D. Genscher, programul fiind ușor decalat datorită întârzierii avionului oaspetelui german, s-a sugerat trecerea peste "momentul presei", Ceaușescu insistând pentru primirea ziariștilor, declarați ca "a treia putere în stat". Vicecancelarul a răsuflat ușurat, comentând bine dispus: "Nu știu a câta putere e presa la dumneavoastră, dar în Germania e prima putere în stat. Dacă pe perioada vizitei în România nu-i acord atenția cuvenită, ziarele vor cere demisia mea înainte de a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de simpatie!). în vara lui 1978 avea loc vizita în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]