5,132 matches
-
uitare trec pași și nu ne aud înțepeniți undeva la o barieră sub aripa perenelor amintiri pășim înapoi se desface inima-n amare primăveri înșelătoare liniștite ape își poartă tumultu-n adâncuri coborâm pe un drum întunecat și totuși în suflet răsună fântâni nesecate dorințe totul încape aici înăuntru, lasă-mă să-mi scald tristețea în tristețea ta la capătul amurgului să răsărim într-un zâmbet cu disperarea sortită de lacrima uitării să adunăm din clipele rămase bucurie Referință Bibliografică: Și totuși
ŞI TOTUŞI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380535_a_381864]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La mijloc de Ianuar, sub clar de lună, când bucium alb răsună-n Ipotești, din noaptea veșniciei se arată Luceafărul și tremură-n ferești Să ne-amintească de, Emin, poetul ce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cină și har primea-n cuvânt, să-i fie hrană, în trecerea lui scurtă, spre
LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380591_a_381920]
-
de-oi muri, Să cânte orice vietate, Căci tot ce ma- nconjoară am iubit, Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste de țară o să mor. Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere, O dată-n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru ca românii astăzi se ... Citește mai mult
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
de-oi muri,Să cânte orice vietate, Căci tot ce ma- nconjoară am iubit,Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume,Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune,Căci eu de dor și dragoste de țară o sa mor.Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere,O dată-n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcerePentru că românii astăzi se ... Abonare la articolele
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
frunze, / când toamna geme pe galbene alei, / cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, / să mi te rog, de pleci, toamna să nu-mi iei ! “ (Șoapte de toamnă - pag.83) . În poeziile grupate în acest volum „durerea iubirii răsună-ntre maluri“ , când „se-nchide întomnarea...ca o carte“ , iar „iubirile din suflet lumina își vor stinge“ . Olguța Luncașu Trifan are puterea și harul de a căuta și a descoperi mult râvnitul echilibru dintre bucurie și tristețe, dintre lumină și
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
întregi misterul Trăirilor, prin chip, nevinovate Cad frunzele pe lezpezi de tăcere Și-n drumul lor recheamă infinitul Rămân apoi de stana, fără vrere, Cănd “amintirea”-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară Trecutul, calculat în ani lumină, Răsună în neștire o vioară- Tremolul ei apune în surdina Aleargă-n toamnă frunzele pierdute De gânduri și visări la lungi popasuri La poarta depărtării nevăzute Sporovăiesc chemările de glasuri Nici nu mai știu ce anotimp mă ține Să dau trăirilor
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
au fost trăite Când spre tăceri va trece universul Vor defila cohorte de ispite Am onorat romanța “către nime” Cu nostalgia clipelor trecute Și-am respectat fidel suave rime Dar eu detest să scriu din servitute! Vibreze coardele de la țambale Răsune grav tubulaturi de orgă Plutească pe cărările astrale Necredincioșii ce-au scăpat de morgă. Virgil Ciucă București 25 februarie 2016 Referință Bibliografică: Ecou romanței “către nime” / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016
ECOU ROMANŢEI “CĂTRE NIME” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380626_a_381955]
-
pe răni. Mă doare timpul care trece, Și înapoi nu se întoarce Să ne-adăpăm cu apă vie... Poate vom trăi din nemurire... Mă doare mult prea rău, mă doare, Iubirea dintre noi ce moare... Aud un cântec de chitară, Răsună a pustiu spre seară. Mă doare ploaia care cade, Când norii plâng cu lacrimi; Îmi udă în suflet, cu tristeți Tu îmi dai fiori și mă îndulcești... Mă doare privirea ta de ger, În ochii mei ești un mister... Ești
DE DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379318_a_380647]
-
tortura cu o voluptate diabolică, bătându-și joc de durere și de omenire; îl vezi setos de răzbunare, orbit de suvenirea trecutului, gata de a împlânta ucigătoarea unealtă în pieptul vrăjmașului; dar ascultați... o rugăminte, o vorbă, un cuvânt dulce răsună din gura inamicului cel umilit și îngenuncheat; aceasta ajunge; brațul românului se oprește, inima-i se moaie, fruntea-i se descrețește, el iartă!! Și pe cine oare iartă? Pe vreun cavaler, care să-i țină seamă de acest act de
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
văd doar spatele. E distanță. Cea care mi-a mănat mama de lângă mine. A pus un semn la picioarele mele pe care, m-a averitzat ea, n-am dreptul să-l depășesc. Iată de ce, m-a depășit el pe mine. Răsună un clopot în mine. Epigonii gândurilor mele trezesc fiarele pe care prezența ei le îmblânzea. Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul, adică la mama...Cât de dor mi-i de omul care mă iubește mai mult decat
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
pasul cât să bată el toba aceea făcătoare de rachiu. Și-ar fi putut țâșni să-și încerce norocul! Ca să ajungă la mânz lupii trebuiau să treacă mai întâi de moș. Deci ar fi putut scăpa și odorul ei! Chiuitura răsună în somnul pădurii ca un semn că nu toți și toate dorm. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât Cât în viață am trăit Am iubit ci mi-o plăcut,măăăi! Mai merg o bucată în zornăiala alambicului, se apropi haita prea tare
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
S-aduca fibră de căldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitara. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazda proaspătă răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n țărâna Rodul bogat al acestui neam de dor. Când bate ceas exact de primăvară, Livadă de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pan` la vară
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > CÂNTARE PRIBEAGĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
moare,/ Ne scuturăm de temniți și noroi,/ Cu lanțuri la mâini și la picioare/ purtăm și azi istoria după noi.”[Ocnele Mari, celula 12 izolare, Aprilie 1951] (Virgil Mateiaș, Drumețule, oprește-te și vezi... Ed. Eminescu, București, 1999)] Zăngănitul lanțurilor răsună în celule ca niște psalmi pioși, prelinși în mătăniile chiliei, ce se înalță ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu: „Salvarea, deci, e lanțul; și nu-ncerca să ieși,/ Abisul neființei se cască-n fața ta,/ Ci dus de geniul liber
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
înșine în dragostea celor ce sălășluiesc în sufletele noastre. Să nu-ți dorești decât Prietenia întru Hristos este o libertate supremă a alegerii celorlalți Prieteni. Așadar, toți Prietenii Adevărului - Hristos sunt și Prietenii mei. În sufletul meu plin de ortodoxie răsună toată splendoarea Prieteniei, prietenilor dragi din toate locurile pe care le-ați înmiresmat cu frumusețea sublimului românesc. În aura Prieteniei odrăslește neprețuitul mărgăritar sfânt al Iubirii. Trăiți Iubirea înfrumusețată de Prietenie! Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie si doctor
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
Frumusețea cerului sufletesc umple enigmatica zare a ființei și a persoanei cu cântecul duios al inimii ca pe o boltă peste care se revarsă necontenit angelica splendoare de safir. Muzica celestă se așterne peste fiorul inimii, iar în amvonul sufletului răsună frumusețea ce cade în pâlpâiri serafice pe gândurile înflorite de albastrul-voroneț al cerului înflăcărat. Amintiri de neșters Frumusețea vine, dar nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este pregătit spre a înmuguri în acea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
-n amintiri imagini din trecut O văd pe mama,-ntr-un ungher, cu șorțul petrecut, Cum mâinile-i nu contenesc, tot pregătind Crăciunul. Miroase-a brad și cozonac și-un iz de portocale Se răspândește prin odăi...Parfumu-acela sfânt, Colindele ce răsunau cu magicul lor cânt Le simt, le-aud și mă-nsoțesc oriunde-aș fi, pe cale. Privirile lin poposesc pe-un chip...cel din icoană Și-i văd pe toți ai mei zâmbind...Dar, Doamne, toți s-au dus Să pregătească sărbători
FLORILE DALBE DE MĂR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381145_a_382474]
-
aș fi socotit-o pe Prea Sfânta Fecioară Maria, ca pe Însuși Dumnezeu.” (Diacon Gheoghe Băbuț, Maica Domnului Ocrotitoarea României. Editura Pelerinul Român, Oradea, 2000, p. 33) Totdeauna în Cerul-Tărie,/ totdeauna pe pământul de jos,/ numele Tău între nume: MARIE,/ răsună mai român, mai frumos.// Totdeauna literele-acestea împreună,/ suind în zări limpezi de curcubeu,/ doar în taina porfirii cunună,/ au odrăslit în Om și Dumnezeu.// Totdeauna literele-acestea MARIA:/ Mamă, Aleasă, Rai, Iubire, Altar,/ sunt încununarea Cerului cu Glia./ Sunt cuminecare. Sunt
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
critica el o entitate cosmică; prin urmare, Eminescu ridica polemica socială până la un nivel cosmic, absolut.” (Vasile Băncilă, Opere, II, op. cit., p. 305-316) Autenticitatea și grandoarea romantică a universului său liric o dă limba sa eminesciană. Clopotul geniului său creștin răsuna cu dangătul infinit întru „marginile și nemarginile limbii”, după cum aprecia înțeleptul Noica. (Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești. Ed. Eminescu, București-1975, p. 55) Romantismul lui Eminescu prelins din mireasma suavă a lirismului său are ceva
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult I-am cerut iubirii să renascăDintr-un ciob de vis, instantaneu,Dar m-am poticnit de-același pleu,Pendulând aceeași udă iască.Să aprind, zadarnic vreau, scânteia
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mi se scurg,Gerul împânzește azi femeia.Am uitat când flăcări la revereConturau simțirea-surogat -Un conflict nebun, alambicat,Unde focul drepturile-și cere.I-am cerut iubirii o arvună -Rămășițe stinse pe un rug(Ignorând destinul ignifug,Până și jăraticul răsună...).(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... X. PENDULUL SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
înțeles porunca dată, din cauză că Fii Celor din Vale și-au lăsat țara pe mâna popoarelor fără Dumnezeu, cei mai mulți plecând în bejenie, slugi la porți străine. - Păi, nu v-am dat poruncă să le spuneți, să aprindă focurile pe dealuri... să răsune buciumurile? Îi întrebă Zamolxe. Marele Lup Alb, la rândul său povestește marelui Zeu, cum s-au făcut și rânduit toate cele de trebuință, pentru trezirea din amorțeala letargică a Celor din Vale, numai că aceștia nu au avut urechi să
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
drag îți ofer cupa mea interioară să sorbi din ea dacă dorești, elixirul iubirii ce ți-o port. Știu că numai alături de tine voi construi lumi posibile în care tu... să fii un zeu. MĂ POȚI PIERDE Pe unde îți răsună pașii, pe ce tărâmuri? Aștept să incizezi dialogul cu semne, dar taci! Praful violet al acestei tăceri se așterne în straturi de zile făcând loc interogațiilor mele interioare. Îmi e un dor nebun să te aud râzând, să scriem pe
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
învățat să te cunosc? Traversez timidă, Încăperea gândindu-mă la sacralitatea din interiorul ființei umane. FRĂMÂNTĂRI Cobor încet pe scara Violet A Neîncrederii. Ce caut? Amurgul prieteniilor pierdute Sau falsele iluzii... Coborând, înveți să urci, îmi spun în gândul ce răsună în interiorul meu, ca un clopot auriu într-o albă catedrală. TIMPUL Ceasului, acestui alergător continuu i-am șoptit: punctează mai rar timpul sentimentelor noastre. Iubirea nu trebuie să îmbătrânească. INSTROSPECȚIE Ferestre... Spații deschise de violetul vânt al gândirii, ce tulbură
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
fost câteva din trăsăturile de care ploieștenii au dat dovadă în timpul manifestărilor pe care le-au desfășurat pentru cinstirea celui ai cărui pași încă se mai aud pe culoarele Liceului "I.L. Caragiale" din Ploiești și al cărui pian încă mai răsună în casa părintească din strada Buciumului. A consemnat Elena TRIFAN Referință Bibliografică: NICHITA STĂNESCU, OMAGIU 2016 / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate
NICHITA STĂNESCU, OMAGIU 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380944_a_382273]