8,590 matches
-
lumi, se construiește, nu se visează.” Henri Nouwen 3. Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia[1] rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
copii, la fel de aventurieri ca și ea, tocmai la „Lacuri”, cam la vreo zece kilometri spre munte. Le plăcea acolo, că era atâta pajiște bogată în iarbă grasă, locul era plat și nu trebuiau să stea cu grijă că se vor rătăci văcuțele în timp ce ele se dedau la tot felul de jocuri. Cel mai mult se jucau pitulacu. Printre ele era un copil mai deosebit decât toți copii din sat, de care se atașaseră foarte tare. Era cam de vârsta gemenelor. Dany
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
dimineți cu rouă sau în cele fără de rouă, cum te- așteptam pe la ferești sau m-ascundeam să nu mă afli! Ah, cum mă pierdeam în glasul tău când nu-mi cântai pe la amiezi și cât mai sufeream când nu mă rătăceam acolo, unde tu cu seara m-ascundeați! (Dintotdeauna am iubit vara ca o amantă a vântului turbat ce seamănă sămânța pe hotar, unde iubirea este sufocată până moare!) Fug și n-aș fugi de tine, m-aș ascunde în crăpătura
ELEGIE DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363898_a_365227]
-
până când revine liberând scoarța albă între rădăcini și coroana înaltului zbor îi privesc jocul și-l las să-mi aștearnă bucuria începutului la capătul apusului când înserarea îmi prinde gândul între cădere și înălțare într-o rugă scurtă caut țărmul rătăcit în sacul de oase între două alungări sămânța o las să putrezească apoi privesc din pământ rădăcinile harta lor infinită ridică spre cer tulpina sensului unicului cuvânt a explodat un nor deasupra uimirii mele l-am urmărit cu pasul încet
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
pline de-nțelesuri.'' Dacă Mihai Eminescu evocă duios propria copilărie în spațiul său poetic de neegalat, dacă Ion Creangă ne zugrăvește copilul săteanului obișnuit, în universul său asemeni unui ,,clopot vast, în care omul nu se poate sufoca, dar nici rătăci'', după cum observa criticul Pompiliu Constantinescu, fiind în același timp povestitorul și eroul-copil, I.L.Caragiale prezintă în cele două schițe: ,,Vizită'' și ,,Domnul Goe'' portretul copilului aparținând familiilor înstărite și urmările unei educații greșite. Cei doi eroi sunt ridiculizați de marele
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
LIDIA DONDESI. Pictoriță. Desenatoare Muzeul Regiunii Porților de Fier PASĂREA SPIN Am visat o pădure de pin, Eram cu fratele memei, mezin, Am adunat conuri, ce cad clandestin Ca să fac din ele pasărea spin. * Am visat o pădure de pin, Rătăcind în întunericul plin, În miros de rășină îmi revin, Călăuză îmi este ochiul divin. * Am visat o pădure de pin, Lacrimi îmi curg fără alin, Întunericul se simte străin Un vultur se lasă, din zborul hain * Am visat o pădure
LIDIA DONDESI. PICTORIŢĂ. DESENATOARE MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER, PASĂREA SPIN, de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364010_a_365339]
-
merg? Și barca-mi nu mai e la fel, Iar pânzele așa curate Odinioară, sunt pătate Ca și o masă de hotel. O conduceam sau mă ducea În voia vântului tot anul, Eram sau nu eu căpitanul Sărmanei bărci ce rătăcea?” Prin destinul său capricios de poet sentimental obligat de viață să-și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
Robu Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nu mi se face nici un semn Mă simt pe lume ca-n pădure, Oameni cu suflete de lemn La umbra mea vin să mi-o fure. Mă rătăcesc într-un oraș Ce mi se pare cimitir Și cred că sunt așa de laș Că n-am curajul să-i admir Pădurile de fete mari Ce cresc în jurul meu și cad Ca trunchiurile de stejari Care vor face foc
TĂIETOR DE LEMNE DE FOC DE IAD de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364062_a_365391]
-
Ipostaze > ADOARME-MĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului în primăvara asta nebună de ce nu m-aș întoarce printre pomi s-ascult cum pocnește muguru-n floare să-mi văd umbra rătăcită de mine de mine să-i fie frică de umbrele pomilor în spatele meu e o încăierare de umbre sângerând în întuneric umbra mea se preface-n noapte într-o pasăre cuib dulce legănând depărtările cuib dulce-alungând arătările... trec râzând și
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
se aplecă și trase de coperta din față, îndoită și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui dos tocmai se uscase un start subțire de ketchup. Îl luă într-o mână și cu cealaltă ridică un șervețel mai curat rătăcit pe caldarâm, și șterse cumva haotica pată vișinie. Înveli exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
mereu spre a ne întoarce în poziția fetusului din pântecul pământului din care am venit după un îndelung praznic pe trupul lui? Mă simt de fapt ca o corabie sau mai degrabă ca un rest de rădăcină într-o imagine rătăcită între a fi și a stagna în poala timpului răsucit de trăiri, de emoții, multe dintre ele nedefinite, căutându-mă într-o incertitudine dureros de frumoasă, care mă sperie uneori, alteori mă readuce pe făgașul firesc al evoluției.. Totuși simt
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
apropiat de ea și am întrebat-o cum o cheamă. Mi-a răspuns că o cheamă Ana. Un nume simplu și frumos, am gândit. A început să-mi povestească că a fost într-o excursie pe Munții Aninei. S-a rătăcit de grup când s-a lăsat ceața peste pădure. A continuat să meargă. A mers până aproape în zori când a dat de sălașul meu. I-am explicat că nu mai e cazul să se teamă de nimic. Se afla
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
cu apă și am pornit spre oraș. Nu știam de cine să întreb. Ane erau multe. Am întrebat pe oricine îmi ieșea în drum dacă nu știe nimic despre o fată pe nume Ana ce în iarna aceasta s-a rătăcit pe munte. Toți dădeau din umeri nedumeriți și își continuau drumul. Drumul meu însă s-a oprit în loc. Fără Ana viața mea nu mai avea niciun sens. Ea era însăși viața. Preferam să mor ca ea să fie fericită. După
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
frunze multicolore și mi-am adus aminte de noi. Tu mă chemai să sorb o picătură din curcubeul vieții iar eu acoperam fața acestuia cu o ceață greu de pătruns. Nu am știut să țes căciula albă și m-am rătăcit într-o lume fără formă. Afin: De ce? De ce nu m-ai așteptat? De ce ai plecat fără să întorci capul? De ce nu mi-ai spus adevărul din prima clipă sau măcar în ultimul ceas? De ce nu te-a durut să-mi
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Era el. Am și uitat că mai există acel el. A coborât și m-a târât după el ca pe un fugarnic. Acasă m-a acuzat că m-am ascuns de familie în munți. I-am explicat că m-am rătăcit de grup involuntar și tu m-ai salvat. După ce am fost salvată i-am explicat că iarna nu mi-a permis să-i dau niciun semn de viață. În final a acceptat istorioara mea. Afin: E târziu. Trebuie să te
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
vie, Tot mai veselă-mi apari, Când vântul frunza adie Prin tufani și prin lăstari. Te privesc de dimineață, Soarele când îl primești, Holdă-ntinsă de verdeață - Cu rouă te răcorești. Liniștea-n suflet mi-aduci, Tinerețea mi-o găsesc... Rătăcesc pe văi și lunci, Sufletul mi-l potolesc: Și de dor și de iubire... La izvoare mă opresc Să ascult a lor șoptire; Draga mea, întineresc. Referință Bibliografică: PĂDURE, COVOR DE VIE / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PĂDURE, COVOR DE VIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362882_a_364211]
-
Iadul oamenilor... *** Se luminase de ziuă și Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii reci ca bătrânul condor ce încerca să ajungă la cuibul de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închiși, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la Carmen, simțea cum sângele cald îi invada ființa. O forță năvalnică urca în el. Vocea catifelată îi răsuna în minte, iar imaginea ei alerga ca o muză, ocupându-i visele și
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
-i curgeau în ureche și le răspunse cu o suavă strângere a degetelor mamei, ce le descoperi între ale ei. Nu era în stare de mai mult, deocamdată, dar speră ca gestul ei să fie simțit și înțeles. Încă mai rătăcea prin labirinturile teribile ale morții, care o atrăsese vicleană în mrejele sale și era încă, sub efectul șocului, din care încerca să iasă, agățându-se de promisiunile familiei, care o acceptase, în sfârșit! Încrederea și pacea încolțiră îndrăznețe în sufletul
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
minte, După stele aleargă la păscut Ascunse noaptea în cuvinte. Unul îmi pune verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela
CEI DOI DIN MINE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362929_a_364258]
-
care viața ne ajunge clipă. În care gând ne întregim decorul. Adu-mi aminte, norii-s trecători. Un cer albastru vom trăi mereu, Pictat ades cu stropi de curcubeu, Dacă vom ști să ne trăim, în zori. Ți-aduc aminte, rătăcim destine, Cănd sufletul ne cheamă înapoi. Albaștri, triști și îngerii din noi, Picaj vremelnic, bântuind ruine. Să nu te-ntuneci, de mă pierzi vreodată. Voi fi un punct, pe hartă, într-un timp. Tu, caută iubirii anotimp, Un eu și
SCRISORI DE IUBIRE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362947_a_364276]
-
datul sau să crești până la tavanul care imită cerul într-un continuum de puncte întâlnindu-se undeva într-un pocal. acolo zace credința pe care fără să o accesezi crește în tine mereu ca un semnal de alarmă când te rătăcești prin propriile linii ale obloanelor pe care obsedat le lași să cadă. uneori ai noroc și pisica le rupe le distanțează tot mai mult ca o zeitate atotștiutoare a luminii. alteori le rupi singur la răsărit sau în amurg căutându
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NEVOIT Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sufletul meu e ca un labirint, Sunt rătăcit în el de când mă știu, Din prima zi te caut și mă mint Că te-am găsit. Ce singur pot să fiu! De spaimă-ncep secundele să sune, Presimt că nu va fi un ceas ușor Când, nevoit, mințindu-mă
NEVOIT de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363022_a_364351]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AM RĂTĂCIT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului AM RĂTĂCIT Pentru Nicoleta G. Te-am zărit ca pe-o cometă Printre rafturile-nalte; Erai atât de cochetă, C-ai aprins visele toate
AM RĂTĂCIT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363026_a_364355]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AM RĂTĂCIT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului AM RĂTĂCIT Pentru Nicoleta G. Te-am zărit ca pe-o cometă Printre rafturile-nalte; Erai atât de cochetă, C-ai aprins visele toate. Apoi lângă o vitrină Stai privind ca-ntr-un abis, Îngerii păreau să-ți țină În păr numai
AM RĂTĂCIT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363026_a_364355]