2,812 matches
-
spunea...? Trimisul lui Dumnezeu:... Mi-a vorbit despre "omul rătăcit". Sursa dublă: Și ți-a vorbit și despre noi, ăștia, care ne-am rătăcit unul în viața celuilalt? Trimisul lui Dumnezeu: Nu-i vina lui Dumnezeu că ați căzut pradă rătăcirii..., că v-ați lăsat ademeniți de amăgiri..., că v-ați pierdut pe voi înșivă... Sursa dublă: Păi de aia sîntem aici..., să ne găsim... Trimisul lui Dumnezeu: (surprinzător de violent) Ați ajuns aici pentru că nu credeți în nimic... Nu credeți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
găsească un rol. "Scrisori esențiale" consemnează câteva îndrăzneli pe laturile sentimentului și ale confesiunii, prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl poate oferi descrierea furtunii, în care se măsoară cu gradele, așa cum se măsoară puritatea alcoolului, rătăcirea de zări, de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tristețea, fericirile și spaimele. Azi încerc un sentiment de tristețe că vremea noastră se zbate neputincioasă între adevărul care nu ne satisface și speranțele care nu mai pot fi îndeplinite. Cred cu tărie că trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare, originală, despre omul contemporan, despre bucuriile și tristețile lui, despre neliniștile și frumusețea sa morală, despre căutările, rătăcirile, dar și faptele lui mărețe. Acest prim film de actualitate al regizorului este o reală surpriză, însumând experiențele anterioare, dându-le o nouă dimensiune prin libertatea cu care sunt folosite mijloacele limbajului cinematografic, prin montajul viu, alert, tensionat, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și iertarea sau uitarea sunt imposibile: Nici eu, nici fratele meu - afirmă Gelu - nu ne cunoaștem părinții. Întrun fel, aceasta este infirmitatea noastră. Imposibilă este și întoarcerea (mitul fiului risipitor este deconstruit, transformat în anti mit al tatălui vinovat de rătăcire în hățișurile unei lumi distructive), fiindcă memoria are două tăișuri (și subtitlul roman împotriva memoriei ne avertizează). Pe de o parte, memoria legăturilor de sânge e atât de fragilă, de abstractă, încât copilul abandonat le înlocuiește cu legături afective concrete
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
durează?... Peste spațiu și timp, ea este și acum... Au trecut trei ani de încercări și ocoluri și totuși noi suntem azi față în față, căci între noi este tot iubirea de atunci. Ce pot să însemne câteva clipe de rătăcire?... O neînțelegere trecătoare... Când viața întreagă este înaintea noastră?... GELU (tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat): A fost un vas scump dintrun cristal „fără pată“, fără pereche și vasul acesta stă înaintea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectivă. Un prim argument este faptul că destrămarea familiei Moromete se asociază cu temele iertării și împăcării, dezvoltate în volumul al doilea. În acord cu referentul mitic, (ex pri mat direct, în secvența meditației lui Ilie pe piatra de hotar), „rătăcirea“ în lume a fiilor este urmată de întoarcerea, simbolică, acasă, de împăcarea cu tatăl lor (Nu neam dat seama că muncisei pentru noi trei ani de zile și că ne vroiai binele, nu răul... - îi spusese Paraschiv lui Moromete, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a analiza datele din trecut. Interpretările devin un ersatz de la un autentic al înțelegerii lucrurilor și oamenilor, care, de fapt, compun realitățile trecute. Cercetarea istorică, pe care Foucault o diferenția de istoria scrisă, de munca de istoric, este precum "o rătăcire neajutorată a istoricului în pădurea întunecată și fără de cărări"215, iar aplicarea unui aparat de tehnici interpretative, a unui model științific idee atât de comună spațiului ecclesiocratico-bizantin românesc, dominat de sofiști eșuează, în practică, deoarece experiența umană din trecut, facticitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori cu alte bale spurcate, ca ciuma*, sfînta și altele, și rămîi pocit ori cazi la boală. Rătăcire Dacă cineva rătăcește noaptea drumul în sat, aproape de sat ori pe hotarul cunoscut, se susține că a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele cu coadă prevestesc război. Cînd sînt stele multe pe cer e semn de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
narativă prin instalarea matrimonială a prințului Maxențiu, ca nou locuitor al palatului "de marmoră albă", în casa Razu, sau "transplantarea" Siei (în casa "nouă" a Rimilor) și a celeilalte fiice, CocaAimée, în noua reședință a mamei (fost Barodin, palatul Walter). Rătăcirea temporară a perechii în devenire Doru Hallipa (alungat de Lenora) și "fosta logodnică" Eliza se înscrie în tipar: "(Mini) știa că într-acolo e locuința Elizei. Nu cotiră, dar se uitau jur în jur, parcă nedumeriți. Își aminti atunci că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ramurii gineko-medicale, implicat de specializarea Linei, de moartea Siei și de boala fatală a Lenorei, ceea ce deschide și tema maternității morbide. Impunerea voinței mamei, de aceea, completează fără să ne mai mire clișeul romanesc. Sia fusese obligată la o continuă rătăcire între domicilii pasagere, decurgînd direct din situația mai puțin obișnuită a bastardului pentru care taina pecetluiește identitatea mamei. Este de înțeles ca itinerariul obscur, trecînd succesiv prin casele unor mame de împrumut să sfîrșească, după speranța tatălui, în casa nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
populare, diavolul ia înfățișarea de capră neagră. Deodată calul pornește năuc, sare peste gropi, cade în genunchi, iar drumețul speriat își face cruce și observă că pierduse, pe drum, iedul, iar calul îl trântește la pământ. După patru ceasuri de rătăcire, află de la un paznic la coceni, că se afla aproape de han. Cucoana Marghioala îl aștepta. Când flăcăul vru să-și facă cruce și să-i mulțumească lui Dumnezeu că a scăpat cu bine, femeia i-a apucat mâna și l-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a asupritorilor poporului, un mijloc de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul“, 1952, n. 5, 1
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dincolo de știutul scandal, prin acțiuni benefice. La acest nivel, deciziile pot avea urmări extraordinare și de aceea orice semn de slăbiciune, dacă nu de mai gravă dezordine, trebuie să ne alerteze. "A proteja omenirea de repercusiunile slăbiciunilor respective, de eventualele rătăciri, devine o prioritate" asupra căreia autorii volumului Ces nouveaux malades qui nous gouvernent 1 atrag insistent atenția. Fiindcă dezordinile fizice sau mentale ce afectează pe deținătorii puterii au consecințe asupra unui mari număr de oameni, dacă nu chiar asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
are, într-un fel sau altul, grija de noi, Cioran este primul care avansează ideea unei eternități căreia nu-i pasă de om: eternitatea că dizolvare definitivă în neant: "Ni-l putem închipui pe acest creator conștient, în sfârșit, de rătăcirea lui și recunoscându-și vinovăția că renunță, se retrage și, cu un ultim efort de eleganță, isi aplică pedeapsă. Dispare astfel cu opera cu tot, fără ca omul să aibă într-asta vreun amestec. Așa ar arăta versiunea îmbunătățită a Judecății
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar fi frică să nu fim dați deoparte de divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare ocazie pierdută, precum nu există nimeni care "să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care ne lămurește și de ce a urât atâta Cioran ideologia, de ce a respins în bloc credință, neamul, pe el însuși. Cioran a fost contra oricărui sistem, a lucrurilor plănuite, pe care le echivala nu de puține ori cu mentalitatea apuseana. Rătăcirile sale ideologice și politice din anii '30, "păcatele" antisemite și criptofasciste din tinerețe, chiar simpatia să jenantă pentru Hitler, toate au făcut ca, mai tarziu, orice convingere să-i pară suspectă. Cioran este convins de lipsă de noroc a "neamului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
largă, despre geografia ei, despre numeroasele pericole pe care le ascunde, nefiind niciodată nevoite să lupte pentru a se hrăni, asmuțindu-și puținele instincte care le-au mai rămas, au reușit totuși să-și regăsească zeii casei. După o îndelungată rătăcire, e drept, dar au reușit. Acest ceva care compensează penuria instinctului ar putea aduce a inteligență. * * * Poate că nu era extraordinar de talentat la geografie micul nostru Taïaut, dar era un excelent câine de vânătoare. Un beagle, devenit maestru în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
amabilități, de vreme ce, în fond, totul era la fel ca înainte. Se întorsese, așadar! Viu și nevătămat, abia dacă slăbise puțin. O lună și jumătate pe drumuri! Trei sute de kilometri pe jos! Și chiar mai mult, dacă luăm în calcul inevitabilele rătăciri, remușcări, întoarceri din drum. Așadar, trăise din furtișaguri prin gospodării, comune, cantoane, departamente, navigase fără busolă, fără indicații, ghidându-se după nas, după intuiție, după inima care-l trăgea spre locul de baștină. Așadar, trecuse prin (sau pe lângă) sate, orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului care distrug armonia și deformările "monstruoase" ale psihopatiilor, consecințe ale rătăcirilor spiritului, sînt simbolizate de monștrii și demonii cu care eroii (simboluri ale omului esențial combativ) ar trebui să lupte. Cea mai mare parte a eroilor mitici, insuficient ajutați de divinități (insuficient înarmați de forțele supraconștiente), pier în lupta împotriva tentațiilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru viitoarele acțiuni iraționale nu este niciodată complet absorbită de explozia simptomelor. Ea rămîne parțial subconștient ascunsă și se ridică din nou la nivelul conștientului sub forma unui amestec haotic de culpabilitate care poate merge pînă la disperare față de propriile rătăciri. Cauza aceasta esențială a disperării rămîne în cea mai mare parte a timpului ignorată de introspecția morbidă și de falsele ei autojustificări. Aceasta nu înseamnă că, dat fiind că este inconștient, amestecul de culpabilitate oferă introspecției clarificatoare o șansă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animalității (paradisul) constituie țelul său ideal, reunirea supraconștientă cu spiritul inerent vieții, cu sensul legal și misterios evident al acesteia: bucuria opusă spaimei (Cerul). Miturile relatează și toate suferințele derivate din spaimă (la modul simbolic, pedeapsa dată de "spirit") din cauza rătăcirilor, a greșelilor comise de om, de umanitate, pe durata traversării vieții și a evoluției sale, de-a lungul timpului, al temporalului. Dar în afara acestei semnificații morale, fondată biologic, miturile posedă și o semnificație metafizică. Există două manifestări ale lumii și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]