2,034 matches
-
ne vedem la încărcat carele. Nu care cumva să lipsească unul, că ne-am feștelit obrazul. Aizic o și trimis sol la mine...Să știi, Mitruță, că îmi pare rău că nu mai poți fi cu noi. Dar, dacă te răzgândești cumva, ești bine venit oricând. Pe Cocoșitu o să-l punem la treabă, să afle el ce-i cărăușia. Păi de unde are să afle Aizic când vom face primul transport? a întrebat Mitruță. Nu ai spus că nu mai poți să mergi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă, pe lângă Păpădie și Undiță - cei cu care am executat cele mai grele misiuni, am mai ales Încă doi cercetași buni... Am trimis plantonul să-i cheme la noi... Le-am spus să se pregătească pentru o misiune grea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Stalin, pentru că au trăit în vremea lui și au suferit atâtea blestemății inspirate de un demon cu chip de om. De mic fusese destinat să slujească lui Dumnezeu, prin seminarul teologic la care a învățat trei ani, apoi s-a răzgândit schimbându-și destinul și i-a slujit conștiincios lui Belzebut, lui Antihrist, devenind el însuși un autentic Antihrist care a dus lumea la vremuri apocaliptice... S-a strecurat abil în viață fiind mai întâi informator, turnător al Ohranei țariste, apoi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să o anunțe pe Ina de pierderea copilului și că în același timp intenționase să-i facă și acea mărturisire care îi măcina ființa. Dar renunțase în ultima clipă și, când era gata de a pune plicul la poștă, se răzgândise și rupsese scrisoarea; așa că Ina nu avea de unde să știe de moartea lui Petrișor. Olga făcu o pauză. Se vedea că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se Întâmplase. La un moment dat mă gândisem să mă mut acolo de tot, dar nu voiam ca prezența mea să-l sufoce. Și nici nu prea știu de ce ai vrea să-l obții. Dar, după o clipă-două, s-a răzgândit: De fapt, să știi că pare totuși o ocazie senzațională. Păi dacă fata asta, Allison, a Început ca asistentă a Mirandei și acum e redactor la revistă, ei bine, mi-ar plăcea să te văd și pe tine așa. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi poruncise să fac o rezervare la Four Seasons și să-l sun pe domnul Tomlinson, pe șoferul ei și pe dădacă pentru a le comunica planul, iar acum o să vrea cu siguranță să schimbe totul. — Ei bine, m-am răzgândit. Four Seasons nu e cel mai potrivit restaurant pentru prânzul lui cu Irv. Rezervă o masă de două persoane la Le Cirque și nu uita să-i spui lui maâtre d’ că ei vor dori să stea În partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În spate. Asta e tot. La Început, când am avut primele convorbiri telefonice cu Miranda, gândisem că atunci când spunea „asta e tot“ voia de fapt să spună ceva de genul „mulțumesc“. În cea de-a doua săptămână Însă m-am răzgândit În privința asta. — Bineînțeles, Miranda. Mulțumesc, am zis eu cu un zâmbet. Am auzit tăcerea de la capătul celălalt al firului, ea se Întreba ce să-mi răspundă. Își dădea oare seama că, În fond, Îi atrăgeam atenția asupra faptului că refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
calmul. — Ăăă, poftim? N-am auzit ce ai... — Miranda e În drum spre birou chiar În clipa asta. Trebuie să ne pregătim. În drum spre birou? Parcă ziceai că nici nu vine În țară până sâmbătă... — Ei bine, s-a răzgândit. Și acum, fuga! Du-te jos, cumpără ziarele și așază-le pe urmă exact cum te-am Învățat. După ce termini, șterge-i biroul și pune În stânga un pahar cu apă San Pellegrino, cu gheață și lămâie. Și ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
analizată. Ea mi-a explicat că zilnic, după ce Miranda pleca acasă, se depunea o muncă deloc de neglijat, dat fiind că toți cei din departamentul artistic și personalul editorial Își petreceau Întreaga zi consultându-se cu ea, care ea se răzgândea la fiecare oră. Așa că, de la ora cinci, când Miranda pleca să petreacă ceva timp cu gemenele, Începea adevărata activitate a zilei. Cei de la departamentul artistic dădeau forma finală a revistei și inserau fotografiile proaspăt sosite, iar redactorii corectau și printau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de februarie, care părea să devină tot mai cenușie pe măsură ce trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street și Third, dar m-am gândit să chem o mașină de serviciu; m-am răzgândit Însă când am simțit aerul curat În plămâni. Am aprins o țigară și am tras adânc fumul În piept, iar când am expirat nu am fost prea sigură dacă am scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și disprețuitor. — Glumeam, Andrea. Sunt sigur că prietenul tău e un tip grozav, dar nu sunt foarte interesat să-l cunosc. — Nu, bineînțeles. Sigur, adică, știam ce voiai tu să... — Trebuie s-o iau din loc. Sună-mă dacă te răzgândești... sau dacă Îți schimbi „planurile“, bine? Invitația rămâne valabilă. A, da, și Îți urez o zi bună. Și, până să mai scot o vorbă, a Închis. Ce naiba se petrecuse? Am derulat mental toată scena: Scriitorul-Cel-Mai-În-Vogă-Și-Mai-Inteligent Îmi aflase cumva numărul mobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușit, În sfârșit, să Îmi dea un exemplar din Women’s Wear Daily, ceea ce a constituit o imensă ușurare pentru mine, am cumpărat o Cola light pentru Emily și o cutie de Pepsi pentru mine, pe urmă Însă m‑am răzgândit și am luat și eu un Pepsi light. Diferența de gust și plăcere nu justifica privirile și/sau comentariile dezaprobatoare pe care aveam să le primesc cu siguranță În drumul pe care Îl aveam de parcurs Între recepție și birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
negocieri, Linda a obținut permisiunea Consiliului Director al muzeului să organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu cu voce domoală și am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ă, iar redactorii au dat supuși din cap („Da, excelentă alegere“, „O, da, În mod clar o alegere excelentă“ă, după care și‑au adunat catrafusele și au șters‑o rapid Înapoi spre departamentele lor Înainte ca ea să se răzgândească, așa cum făcea de obicei. Întreg coșmarul a durat doar câteva minute, dar când s‑a terminat eram cu toții epuizați din cauza sperieturii. Ne anunțase deja de dimineață că o să plece mai devreme, pe la patru, ca să petreacă vreo două ore Împreună cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o expresie Încrezută și satisfăcută pe față. — Ei, micuță Andy, te‑am distrat bine astă seară? s‑a blbâit el ușurel din cauza băuturii, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii ăia tâmpiți, ce inventează tot felul de impozite“, „Vă plătesc maxim, am asigurări“, mint eu ca nu cumva să se răzgândească. „Dar ia mai bine să văd revista asta, că n-am văzut-o de mult“, fac fețe-fețe; În graba venirii, uitasem să aduc ultimul număr cu mine. Mi-e teamă că am ratat marea ocazie, cine știe dacă am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e ceva normal... În realitate primejdia n-ar fi înlăturată decât dacă ai face o sforțare să cumperi tu însuți Babaroaga. Tânărul Iuga surâse, atât i se părea de ciudată ideea. Răspunse ironic: ― Nadina ar fi în stare să se răzgândească dacă ar afla că și eu sunt amator. Ea vrea să mă smulgă de la țară, nu să mă întărească aici... Dar de ce n-ai cumpăra-o mai bine dumneata, tată, dacă ții așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul de față dacă s-ar întoarce în rău? După primele schimburi de cuvinte, Platamonu își zise că înțelept a procedat lăsând pe Aristide pe-afară. Nadina era cu bărbatul ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atac prin surprindere din partea sătenilor. Miron Iuga era sculat și-i aștepta. Văzuse flăcările de la Ruginoasa și a aflat de la argați câte ceva. În primul moment a chemat pe Ichim, să puie caii și să plece la fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi de nici un folos bătrânului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai în șoaptă: dacă soldații vor refuza să tragă și vor trece de partea țăranilor?... Tocmai acest argument l-a încăpățînat să plece. Altfel poate s-ar fi răzgândit, mai cu seamă că și Olga îl reținea cu o privire umedă de duioșie. Mai târziu, găsindu-se o clipă singuri, ea i-a șoptit brusc: "Rămîi, dacă mă iubești!" Grigore a fost așa de surprins că, sărutîndu-i mâna, de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat de ceilalți, afară de căpitanul, care se retrăsese discret spre a nu-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre mașină, dar, cum Cosmina pornise de-a lungul trotuarului, se răzgândi. Noaptea era senină și caldă, pe undeva trebuia să fie și luna, dar nu-și ridicară privirile. Spui lucruri ciudate în ultima vreme, începu Filip. Ești prea singură... — Nu prea am timp să fiu singură... Singurătatea nu cere timp. Dimpotrivă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]