3,555 matches
-
fusese lovită de un tractor și, țineți-vă bine, aiurita aia organizase... funeralii. Tata râsese minute în șir - funeralii pisicești, strigase, funeralii pisicești! -, parcă îl văd și acum, stând la masa din bucătărie, în chiloți și maiou, privind pe fereastră, răsese repede vreo trei-patru beri, pe urmă făcuse scandal, motivul l-am uitat și oricum nu conta, apoi o bătuse pe mama. Ca de obicei, asta făcea parte din decor precum știrile de seară de la ora nouăsprezece fix. Tata, dacă vreți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-odată, pornind de la o simplă sugestie din partea lui Bobo, certificasem în scris o idee fictivă și absolut improbabilă pentru mine. Iar la numai câteva zile, această ficțiune acapa rase cu totul realitatea. Cum oare fusese posibil așa ceva? Nici mai mult, nici mai puțin, odată cu prăbușirea lui Eduard, ficți unea se prăvălise, copleșitor, peste realitate! Din vorbele nerostite ale lui Bobo reieșea că nu se știe nici dacă o să-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
continue și să nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că are loc o amplă lucrare de restaurare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
altcineva decât el Însuși. — Șeful Brunetti? zise el și se ridică În picioare În spatele pupitrului. Lui Brunetti, bărbatul Îi lăsa impresia că tocmai ieșise de sub duș sau din cadă: pielea lui era Întinsă, strălucitoare, de parcă tocmai lăsase jos lama de ras ca să-i strângă lui mâna. Cât dădură mâinile, Brunetti Îi observă ochii de-un albastru clar, translucid, culoarea pe care o avusese laguna cu douăzeci de ani În urmă. — Sunt foarte bucuros că ați putut veni din Veneția să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
văzuse În celălalt. Pentru prima dată, chiar dacă-i văzuse chipul mort și trupul despuiat, Brunetti Își formă o idee clară a felului cum arătase tânărul. Mai chipeș În fotografia aceasta, Foster avea aici o mustață scurtă pe care și-o răsese cândva Înainte să fie ucis. Când a fost făcută fotografia aceasta? — Probabil când a intrat În serviciul militar. — Cât timp a trecut de atunci? — Șapte ani. — De cât timp era aici, În Italia? — De patru ani. De fapt, tocmai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
creascé frunze pe roți! - Ce este, pédurarule, cînd mama aduce, cu poșetă, flori la porc și ce se plimbé alb și mic printre ciupercile extrapolare? - Virus benign cu ochi de viorea, de ce sé dém cu pușca dupé fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, céci lumineazé cerul Înstelat. Și drumul omului beat, cînd Întunericul Îi pune cérébuși stelari În ochi. Sé-i dém un smoc de pér descreierat În crépétura lui de la mésea. Eu n-am de ce sé mor pentru vecinul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
De fapt, nimeni din pionierii pe care i-a vézut nu purtau pérul piepténat În partea stîngé. Nu era bine. Numai Hitler se piepténa pe partea stîngé... A vézut-o pe Sonia cum a intrat În școalé. Mai Întîi și-a ras picioarele de rézétoare, pe urmé și le-a curéțat cu un béțișor. Avea sandale albe și ciorapi pîné sub genunchi, si ținea umbrela deschisé cînd se curéța. S-a poticnit o daté și s-a prins cu mînă de rézétoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Bohanțov Romă. Vaculovski Alexandr... - Sé te Îmbraci frumos Vaculovski, sé nu vii cu cémașa asta répénoasé, cé nu te primesc! Bohanțov, și tu la fel mai spune-i lui mamé-ta sé-ți mai spele pantalonii, nu vezi cé strélucesc? Poți sé razi rapénul cu cuțitul de pe ei! Nici nu știu ce pionieri o sé mai fiți și voi! Sé te tunzi, Vaculovski, sé nu mai vii cu floaca asta! Of, cé tare m-am séturat de répénoși! Chiar nu vé véd mamele voastre cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să vedem cine-i? "... Iau pălăria din cui, cobor iute scările și la Corabie. Întru-nlăuntru... moșneagul - la masa mea. Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă. Bătrânul era interesant. Părul capului era alb, ras cu totul la față, ochii suri, mari și pătrunzători, apoi mirosea de departe a tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă a tabac.. I-am dat bună sară și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acești nefericiți sunt în genere mai interesanți pentru toți indiscreții decât cei ce se pierd în complexul flecărirei și a petrecerei. Alături cu căminul, lungindu-și picioarele în curmezișul oblonului, ședea un bătrân cu fața prietenoasă și senină. El era ras și rădăcinele albe ale bărbei îi pudruia fața. Părul alb de la tâmple și de la ceafă era pieptănat în sus, poate cu prea multă îngrijire, spre a acoperi fruntea pleșuvă și naltă, ochii mari, suri, cu desăvârșire limpezi, se uitau cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ți s-ar [fi] părut că are pânză neagră peste lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui era naltă și boltită cu măiestrie și pletele galbene de albe încadrau o față blândă, rasă cu îngrijire. El își răsucea din când în când mustețile și nu vorbea mai nimica, deși știa atât {EminescuOpVII 308} de multe. Acest om avea o istorie ciudată. Cu-o adâncă plecare religioasă, el se hotărâse a merge-n monăstire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu atât omul le dă. Când vede oameni cu morgoni pe creier, pe Zogru îl apucă isteriile. Așa că mai întâi i-a ras una morgonului și pe urmă s-a relaxat. Adică Andrei Ionescu s-a ridicat și a tras un bobârnac în aer, pe lângă fruntea Giuliei, ca omul boem, și pe urmă a început să se gândească la o povestire cu fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai dracu’ de câini, că nu vă strânge nimini de pe străzi și tot așa, dându-i înainte cu conversația. Zogru a lăsat câinele cu care venise, a pătruns repede în sergent și, imediat ce s-a făcut confortabil, i-a și ras una lui Fulgerică. Dar știa unde îi doare cel mai mult. În timp ce băiatul se plângea nedumerit, strângându-și geaca de piele peste piept, cu de ce dai, șefu’, ce s-a-ntâmplat, șefu’, dacă nu e suficienți mai vorbim și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grea restriște, fiind în mare primejdie din cauza unei noi conspirații iudeo-masonice dezvăluite de mereu vigilentul pamfletar și patriot de serviciu ce semna curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în care ne rupeam dinții, Eugenia, turtă dulce pietrificată. Era cadoul de sfârșit de an pe care regimul îl făcea clasei muncitoare: punga de la sindicat. Adulmecam îndelung portocala, îi ronțăiam meticuloși coaja, curățam cu limba resturile de ciocolată de pe staniol, rădeam cu dinții crema din Eugenii și apoi ne holbam la sași. Sașii primeau și ei, pe lângă punga de la sindicat, pachetele din Germania. Odată cu ele, în lumea noastră cu Eugenii și Gumele anoste pătrundea sclipiciul altei lumi: caramelele topitoare Maoam, ciocolata
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate de funie pe gâtul mortului, apoi se ridicară, pentru aer și pentru a-l fixa pe doctor cu fețe nelămurite. ă Un moment. Așa o să vedeți mai clar. Luă o lamă din cufăr și rase barba într-un loc. ă Tot nu văd nimic, spuse Liputin nerăbdător. ă Păi, tocmai asta e, excelența voastră, spuse Porfiri. Nu-i așa? adăugă el, uitându-se la Pervoiedov pentru confirmare. ă Exact, exact, fu de acord doctorul. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră? m‑a Întrebat Ravelstein. - Nu‑i dispoziția ta de vină. Cerul e acoperit de nori groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de gardă. M‑a văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
susținea o placardă ce părea că fusese inițial de culoare galbenă, pe care fuseseră cândva așternute litere negre, drepte, acum stătea aplecat spre pământul plin de scaieți ca și cum i-ar fi arătat ca o imputare numele fostului sat ce fusese ras de pe suprafața sa de alunecarea de teren. Încercă să descifreze scrisul, dar cele câteva litere ce refuzau să se constituie într-un întreg, rămăseseră doar ca un joc de umbre desuet și sterp. Avu o pornire instinctivă de a trânti
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
românul, dar se pare că românul se poartă ca un frate vitreg cu codrul, fiindcă mai ales în ultimii ani s-a tăiat ca în codru, nu alta, fără discernământ încât în unele locuri pădurea a fost pur și simplu rasă de tot. Este mai mare mila, când vezi acum o adunătură de cioate diforme în locul mândrilor arbori care au constituit vechile păduri. Cu vreo trei ani în urmă am mers într-o zi cu Narcis la pădurea pe care o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vară a partidului laburist aflați pe o insulă. Toată lumea a sărit cu gura, terorism, naționalism, nazism ș.a.m.d. Gândind așa, totul pare simplu, un nebun care se crede Dumnezeu, pune mâna pe o pușcă și apoi pac, pac, rade și el un număr oarecare de semeni aflați prea aproape de el ca să scape cu fuga. Dar oare doar atât să fie? Dacă punem asta pe seama unui dezaxat, nu facem decât să băgăm capul în nisip, precum struțul. În noul mileniu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a mâncat găini dar avea „pufușor, pe botișor”. Și când a fost mai mare circul în orașul nostru de la margine de lume, decât în perioada de grație 1996-2000, când liftele țărăniste pline de ură pe acest popor blând, au ras pur și simplu cu bestialitate din peisajul economic al țării tot ce se făcuse bun pe timpul împușcatului de la Târgoviște. Dacă luăm la puricat decesul întreprinderilor vasluiene, vedem că aproape toate și-au dat obștescul sfârșit în acea perioadă de cea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]