2,603 matches
-
că această instrucție, această pregătire l-a ajutat foate mult în a așeza spectacolul pe o structură arhitectonică. Toate celelalte elemente care fac frumoasă o construcție, elementul pivot fiind actorul, trebuiesc distribuite cu foarte multă subtilitate și cu foarte mult rafinament. Asta cred că este lecția pe care trebuie să o învețe regizorii, pentru că altfel ne trezim cu un oarecare Dan 93 Vasile, Dan Grigore, Dan Costin sau oricum altfel s-ar chema și care spune: domnule, eu vreau altfel spectacolul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
meditația noastră să evităm arbitrarul gândului, cerem aici, la Atena, sfat și însoțire din partea străvechii protectoare a orașului și a ținutului atic, din partea zeiței Atena.“<ref id=”2”>Ibid., p. 12.</ref> Procedeul lui Heidegger este aici de un extrem rafinament. Aparent, el se așază, din capul locului, sub autoritatea unui zeu apus, și totul pare o simplă figură de stil, dacă nu o reverență făcută gazdelor Conferinței. De fapt, el ne atrage atenția că, dacă vrem să gândim asupra provenienței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură colorată a unui univers de forme și de personaje construite prin jocuri de trasee curbe și contracurbe, trasate cu rafinament și eleganță absolută. Poziția aleatorie între formele din imagine duce la dezordine și haos. Compoziția statică sau dinamică a formelor este elementul esențial pentru reușita unei compoziții expresive. IX. Stabilitatea formelor în imagine a. Cu cât latura orizontală a formelor
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în profunzime specificul acestei profesiuni. Pentru a simplifica lucrurile, noi reținem contrastele fundamentale de negru pe alb și alb pe negru; de negru pe gri și gri pe negru; de alb pe alb și negru pe negru (lucruri de mare rafinament plastic). Mă opresc la două exemple elocvente: gravurile lui Masereel în alb-negru, gândite inspirat, cu contraste violente, și la multe din colajele lui Matisse, imaginate în raporturi teme de culoare. Pentru „ucenicul grafician“, înțelegerea și aplicarea contrastului cromatic sunt hotărâtoare
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și reintegrarea socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> Stăpânirea de sine este o latură caracteristică esențială a personalității morale. Impulsivitatea, precum și brutalitatea și violența, mania necontrolată, ura și invidia dar și toate manifestările care mărturisesc lipsa manierelor, a rafinamentului produc daune și suferințe, atmosferă incomodă ori jenantă. Manifestările puternic condamnabile ale nestăpânirii de sine sunt pornirile individualiste, abuzurile și violențele, tot ceea ce în popor se blamează.Cauzele originare ale acestor defecte morale țin cu deosebire de lipsurile din educația
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
în structura interioară a personalității nu poate modifica datele exercițiului științific, dar poate pune în acord presupoziția metafizică cu cea de ordin experimental. La George Manu, raportul dintre știință și credință este revelator la nivelul identificării unei omologii structurale între rafinamentul și scrupulozitatea cercetătorului de vocație și experiența sa fundamentală de homo religiosus. Prin urmare, George Manu rămâne savantul par excellence care nu și-a atrofiat ochiul teologic în planul rigorii științifice, reușind să acomodeze datele științifice cu datele a priori
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o viitoare ediție esențializată, autorul va renunța la o parte din aceste citate prea stufoase, facilitând urmărirea și punerea mai bine în lumină a viziunii sale originale. Lucrarea domnului Mihail Diaconescu excelează prin rigoare demonstrativă, logică argumentativă filocalică, erudiție și rafinament al scriiturii. Bazat pe o vastă bibliografie, acest tratat despre estetica Ortodoxiei, conceput într-o fecundă perspectivă interdisciplinară, reprezintă un demers novator și absolut necesar pentru studiile teologice actuale, cam închistate în sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul face parte din mecanismul de restituire a ceea ce Dumnezeu a încredințat prin har aleșilor săi, anulând cu mult rafinament limes dintre a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pasăre, ciorbă de porc, ciorbă de potroace, pui la ceaun cu mujdei și mămăliguța, borș moldovenesc, saramura de pește, pârjoale moldovenești, tochitura moldoveneasca etc. Artă condimentarii a apărut în paleolitic marcând o etapă în dezvoltarea civilizației,ce presupune un anumit rafinament. Așezarea alimentelor se făcea mai întâi în cenușă,apoi cu sare,drept condimente folosindu-se usturoi,muștar,untișor de apă,chimen și alte plante aromatice.Pentru îndulcire “bucătăresele” din paleolitic întrebuințau seva de arțar și mesteacăn,precum și mierea sălbatică.Condimentele
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
sus,a regilor și experților în arta culinară.Pe de altă parte această dietă modestă și necostisitoare era foarte apreciată de oamenii de rând. Artă codimentarii a apărut în paleolitic, marcând o etapă în dezvoltarea ,civilizației, ea presupune un anumit rafinament . Condimentele sunt substanțe picante de origine minerală, vegetală sau de sinteză care adăugate unor produse alimentare sau preparate culinare deoarece le dau gust și aroma specifică. Aroma și gustul sunt date de uleiurile eterice și acizii condimentați aflați în conținutul
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
are Studioul Regional de Radio Iași în această parte de glie românească, în Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt . Medalia, înțelept concepută, din câte suntem informați cu inspirată contribuție a criticului de artă Valentin Ciucă, și realizată cu mult rafinament, în planuri ușor reliefate, o adevărată bijuterie a medalisticii ieșene, cât și a domeniului, are pe avers (fig. 23av), pe banda marginala, legenda SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE (sus) 1941-2001 (jos). În zona centrală este Palatul Sturdza, cu antenă, până nu
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
dintâi și nici nu are propensiunea spre alegorie a celui de-al doilea -, V. scrie un roman al eului ce trimite la scrierile lui M. Blecher și în care se regăsește ceva din strania atmosferă mateină. Anunțând într-un fel rafinamentul poeziei expresive a târgoviștenilor, dar - s-a spus - și profunzimea poemului filosofic existențialist al lui Mircea Ivănescu sau aspectul controlat al proiecțiilor oniricilor din anii ’70, cartea, livrescă fără a pastișa, sugerează, aidoma lucrărilor contemporane ale lui Pavel Chihaia, Mihail
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
pur îl evită. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și toți care sunt ca ei cultivă în chip deliberat temele tradiționale și recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni ținuți, de regulă, departe de rafinamentele poeziei moderne” (Eugen Simion). Sunt preferate elementaritatea stihială, sinceritatea (în plan etic și estetic), căci poetul „transfigurează natura gândirii în natura naturii”, după un diagnostic exact al lui Nichita Stănescu. În opera sa poetică - Numele tău (1968), Aproape (1974), Un
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Băncilă. Crescut într-o mahala a Bucureștilor, el nutrește dorința (și pasiunea sinceră) de a avea o casă demnă de un ofițer, prilej nimerit pentru V. de a descrie achiziții de antichități, pe care le pune în valoare cu mult rafinament al descripției. Perioada interbelică, văzută mai mult prin prisma soției lui Băncilă, o fată de la țară, adusă la oraș și speriată de gusturile costisitoare ale soțului ei, va fi creionată într-un mod destul de nebulos, intervale de timp importante fiind
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
Africa Neagră) din Dakar, care a repus În discuție un anumit număr de concepții: „Negrul”, spune el, „nu este un om fără trecut, n-a căzut din copac alaltăieri” (ibidem, p. 85). Se afirmă așadar bogăția Africii, măreția trecutului său, rafinamentul moravurilor și locul preponderent al culturii În cadrul societăților sale. Această dezbatere, care astăzi poate părea depășită, este o miză extraordinară pentru negritudinea pe cale de a se naște. Este important, mai Întâi, să se arate o istorie nouă, care să restabilească
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practică idealul de viață bună. Nu e greu pentru că nu-și dorește lucruri imposibile: vrea bani, vrea să scape de Peru și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
practică idealul de viață bună. Nu e greu pentru că nu-și dorește lucruri imposibile: vrea bani, vrea să scape de Peru și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
background și cu momentele de excepție reliefate multi-canal fără distorsiuni sau disonanțe. De referință va fi pasajul cântat la chitară cu arcușul, unde riffurile punctează parcă secretele unei camere fantastice. Sunetul pulsează gentil și viguros, imprevizibil și așteptat, plin de rafinament și bogăție. Sigur, basul putea fi mai pronunțat sau mai rotunjit, vocea o idee mai în față, iar chitara nu se strica mutată pe alt canal când cerea scena. Astea sunt, din partea mea, pretenții de chibiț. Sau poate nemulțumiri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și flamboiant în același timp, știu că e greu de crezut că poți să găsești lucrurile astea într-o singură pagină de text, dar e suficient să deschizi la întâmplare Ada sau ardoarea. În acest roman, a ajuns la un rafinament greu de imaginat. Și de suportat pentru orice scriitor. Eram la Budapesta, la o întâlnire cu mai mulți scriitori, și trebuia să spunem fiecare autorii care ne plac/ne-au influențat. Nu-mi amintesc să fi fost cineva dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un rol important: în Barn Burning, coliba sărăcăcioasă în care se mută temporar familia Snope este în concordanță cu soarta ei mizeră și oprimată, tot așa cum conacul alb și strălucitor al noului lor proprietar, maiorul De Spain, corespunde măreției și rafinamentului acestuia, și mai ales soției sale, care călătorise prin Est. Dar, contrar speranței și presupunerii lui Sartoris, există inevitabil unele conexiuni obscure între aceste lumi total diferite - prezente aici sub forma țolului rupt și murdar. Exemplele de relație analogică, în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din dramaturgia românească. A compus muzică și a scris versuri. Aceste aptitudini artistice au fost prezente și în manualitatea chirurgicală de excepție, precum și amenajarea interioarelor din spitalele pe care le-a modernizat și construit cu un bun gust și un rafinament desăvârșit. Cu o nobilă modestie nu-i plăcea să fie lăudat. După numirea domnului Dr. Stelian Ivașcu ca Director al Sanatoriului Balotești, județul Ilfov, această unitate a devenit una de primă clasă în tratamentul complex al bolilor bronhopulmonare din România
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
lui inerente, materia primă a unei literaturi remarcabile în absența autenticității detaliilor. Direct și onest, Mishima își descrie căutările și revelațiile într-un cod ce depășește semnificativ limitele imediate ale crizei identitare. Deși își contextualizează cultural invertirea, Mishima caută, cu rafinamentul estetului, proporția ideală dintre rațiune și fascinație, dintre îndoială, ca măsură a cunoașterii, și asumarea conștientă a propriei individualități. Narațiunea oscilează între acceptare și resentiment, într-un balans ce riscă în permanență să destabilizeze existența tânărului, angoasa sporindu-i pe măsură ce
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]