5,449 matches
-
se îmbârligă“. Capitolul 31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-am cutremurat văzându-i ținuta, îmi amintea de serviciu. Eu și cu Mitch păream să propunem cu rândul câte o ieșire în fiecare duminică. Săptămâna asta propusesem eu ceva puțin mai deosebit: un concurs de cultură generală în Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta. După câteva zile, a ajuns acasă înaintea mea - un eveniment neobișnuit - și avea un aer de agitație abia stăpânită. Observi ceva? a întrebat. —Te-ai pieptănat? Apoi am văzut. Le-am văzut. Radiografiile mele. Agățate pe perete. Înrămate. În rame minunate din aur cu platină, de parcă ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca eu să fi putut răspunde, negustorul se întorsese, oferindu-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vita quotidiana a Roma all’apogeo dell’Impero, Bari, 1996 Cattabiani A., Florario, Milano, 1998 Chevalier J., Gheerbrant A., Dizionario dei simboli, trad. it., Milano, 1999 Eliade M., Trattato di storia delle religioni, trad. it., Torino, 1988 Frazer J.G., Il ramo d’oro, trad. it., Roma, 1992 Fumagalli C., La vita domestica e pubblica dei greci e dei romani, Milano, 1989 Giardina A. (coord.), L’uomo romano, Roma, 1997 Goodman M., Iudaea capta, Genova, 1995 Graves R., Io, Claudio, Milano, 1992
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându-se într-o pasăre minunată, într-o magnifică insectă. Oglinda era pătată, ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost departe, ridicat de pe pământ de un avion. În rama aceea, ar fi putut fi o fotografie sau un tablou sau un personaj captiv într-o carte de povești. Distant, învăluit în mister, încălzit de aerul romantic degajat de tot ce îl înconjura, simți o durere bruscă, o poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John, dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de gazdă a serii, Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste corp de parcă încerca să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se întindeau ca o ramă. Priveliștea era atât de ireală încât pentru câteva secunde nu m-am putut uita; era ca un tablou, o operă de artă pusă în scenă. Era mai ușor de crezut că acel corp, cu fața acoperită, era mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în jurul ei. De aia am putut să-l car până sus singură. Nu cântărea atât de mult. Nu ca un candelabru; ai ținut vreodată în mână un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă? Foarte plăcută. Și atât de surprinzătoare. Se uita atent la mine. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari de flori, un fel de chiupuri smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să te Încălzești. M-a condus de-a lungul coridorului pînă În galeria care prezida curtea interioară. Salonul se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne pregătite. Un teanc de ziare vechi zăcea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ÎMI AMINTESC Îmi amintesc cum te priveam în zare Cu ochi duioși, de pe-un țărm divin, De unde apa s-a retras în mare Cu duhul meu, pe care îl închin Chipului tău, păstrat ca într-o ramă Din vremea când eram a lui stăpân Și când îmi da din gingășia-i vamă Să-l mai privesc și-alături să-i rămân; Acum, mă-ndrept agale către spații De unde pașii nu se mai întorc, Iar umbra ta din
?MI AMINTESC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83805_a_85130]
-
de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum adică „ce“? Glumești? Nu vezi? Ai nevoie de ochelari? Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos o pereche de lentile cu rame de sârmă. Uite, ia-i pe ăștia și uită-te la chestia asta. Am continuat să mă holbez, nedumerită, până când Elisa s-a apropiat mai mult și mi-a spus: —Uită-te. La. Geanta. Ei. Îndrăznește numai să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce îi va aduce ea. Putere. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘASE Cele două șiruri de greviști înaintau încet pe Gower Street, trecând pe lângă porțile studiourilor de film independente. Cei de la AUFT ocupaseră banda interioară, demonstrând cu pancarte prinse cu capse pe rame de placaj: PLATA CUVENITĂ PENTRU ORE SUPLIMENTARE!, NEGOCIERI DE CONTRACTE ACUM!, PROCENTE DIN PROFIT PENTRU TOȚI MUNCITORII! Cei de la Teamsters demonstrau pe o bandă paralelă, lăsând liberă doar o fâșie de trotuar, iar pancartele lor - ROȘII AFARĂ!, NICI UN CONTRACT PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
PENTRU ORE SUPLIMENTARE!, NEGOCIERI DE CONTRACTE ACUM!, PROCENTE DIN PROFIT PENTRU TOȚI MUNCITORII! Cei de la Teamsters demonstrau pe o bandă paralelă, lăsând liberă doar o fâșie de trotuar, iar pancartele lor - ROȘII AFARĂ!, NICI UN CONTRACT PENTRU COMUNIȘTI! - erau montate pe rame groase de lemn. Între cele două șiruri de protestatari se iscau în mod constant ciondăneli. La interval de câteva secunde se putea auzi „Mă fut!”, „Pe mă-ta!”, „Trădătorule!” sau „Gunoiule!”, după care urma un val de obscenități bolborosite. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe față. Îi aruncară lui Danny niște priviri plictisite. El văzu o ușă cu inscripția RESCRIERI, se îndreptă într-acolo și bătu. O voce strigă: — E deschis! Danny intră. Un tânăr înalt și suplu, în costum și cu ochelari cu ramă de baga, îndesa niște hârtii într-o geantă. Tânărul spuse: — Ești tipul care îl înlocuiește pe Duane? N-a mai dat nici un semn de trei zile, iar regizorul are nevoie rapid de niște retușuri la dialoguri. Danny nu pierdu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mea. — Spune-i Dudley și mulțumește-i personal. Acum sunteți parteneri în chestia aia cu comuniștii. Uite-i și pe ceilalți. Danny se uită. Gene Niles venea înspre el, la o distanță vădită de un tip înalt, cu ochelari cu rame de sârmă, de parcă toți tipii de la comitat erau purtătorii unor boli incurabile. Se așeză pe primul rând de scaune și își scoase carnețelul și pixul - fără vreun alt gest, fără vreun respect față de rangul celorlalți. Tipul cel înalt veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începu să scrie. CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Raport - 10.01.1950 Lui: Ellis Loew De la: Mal Considine Ellis, Primul meu raport ca anchetator-șef al Procuraturii Districtuale. Dacă n-ar fi confidențial, l-ai fi putut pune în ramă. În primul rând Upshaw a reușit ieri să se infiltreze. N-am apucat să-ți spun la telefon, dar a fost formidabil. L-am urmărit și am văzut un membru AUFT racolându-l. I-am lăsat lui Upshaw un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tine mi se pare Că-mi vine înapoi ca un parfum. Tu care poți picta lumina serii Învață-mă cum să adun în scris 82 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Undele timpului pe care luneci, Să te opresc în rama unui vis... — Parcă nu era vorba să ne însiropăm! mi-a replicat Ioana pe e-mail. — E doar o schiță de portret, m-am apărat fără con vin gere. Ce zici de o suită de tablouri în care să te prind
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a mai reuși să-și găsească, apoi, unitatea. Și, tocmai când se aștepta mai puțin, tânărul văzu oglinda pe care o căuta. Era o oglindă mică, ce putea fi trecută ușor cu vederea În mijlocul atâtor minuni. O oglindă modestă, cu ramă de lemn lăcuit și cu mâner drept. O kagami. Oglinda japoneză ce putea fi Întâlnită În toate templele shintoiste. Doar cine o privea mai de aproape putea observa desenul fin de pe mâner, reprezentând un șir de cocori zburând deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]