5,027 matches
-
s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunându-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu cismele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a reîntors la grupul de pescari, lăsând o dâră de noroi în urma lui. Apoi, au dispărut toți, pescarii și Dinu. Cineva, a cărui față n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: „Domnule sculptor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-a explicat el cu un vădit subînțeles ironic, după care ne-am întors și ne-am reluat locurile în fotoliile de răchită. Mi-a zis cu vocea înecată de amintiri: “într-o zi, mi-a fost dor să mă reîntorc în deșert. Și cum nu m-am mai putut întoarce, mi-am construit unul aici. Acesta e deșertul meu, domnule sculptor. Lipsesc muștele care mă însoțeau în deșert - și a râs din nou - dar multe lucruri seamănă cu pustiul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți dai seama că zilele grele au trecut?“ A doua zi Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din Egipt; și cum caută divinitatea, de care n-au habar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care mă arestează. Ajunsesem chiar o sperietoare. 1990. Plec dincolo, neștiind limba maghiară dorind să mă integrez în lumea interlopă ungară, îmi iau o tovarășă din România și ajung în scurt timp cel mai curtat criminal, vreau să renunț, mă reîntorc în țară, aici sunt șantajat de tovarășa de fapte și o omor. Sunt condamnat la 25 de ani, vreau să-l omor pe procuror. Tovarășul meu spune ofițerului CI eu sunt transferat la Craiova, după doi ani vine și tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
băiatul meu, vino că te angajez la mine la servici, la uzină“. Și lucram cu tata în aceeași întreprindere. Dar acuma, că nu aveam studii, nu puteam nici să mă calific, deci să-mi dea categorie mai mare. Și mă reîntorc din nou la viața de cartier, erau hoți de buzunare, erau spărgători de mașini; vedeam cum au bani, deci toți, la vârsta mea, aveau bani, se distrau... te duceai într-o discotecă, în „Preoteasa“ sau, știu eu (caută să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te Întorci să te uiți la el și să-l vezi cum trebuie? — OK. Mă Întorc și Încerc să-l zăresc pe cel la care se uită ea. Și-l văd. Se holbează la mine În mod foarte evident. Mă reîntorc rapid spre Lisa. — Îl cunosc. — Serios? A. Pare dezamăgită. — Și-l știi și tu. Da. Cine e? — Charlie Dutton. — Charlie Dutton? Producătorul? A, atunci nu mă mir că arăta cunoscut. Stai puțin, nu era și el În sudul Franței În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cum Închide ochii, iar buzele noastre se Întîlnesc. Îl văd, aproape că-i simt limba pe gîtul meu și omoplații sub palme și mă cutremur. Dumnezeule, oare chiar nu sînt pregătită pentru asta? — Ești bine? — Poftim? Cu o tresărire, mă reîntorc cu picioarele pe pămînt, după ce, În fantezia mea, nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta e tot. Respingând rugul, refuz ceea ce vă definește cel mai mult. Și iau din arsenalul dumneavoastră numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura... ― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndîrjirea cu care te reîntorci la aceleași întîmplări. ― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine cu desăvârșire liber. Se simte rotund ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rafinată și mai dureroasă de a-l tortura pe celălalt. Emma Înflorea după ani și ani de cenușiu, explodând după nașterea lui Kevin Într-o mulțime de forme și culori: cu nou-născutul În marsupiu, fără a i-o spune, se reîntorsese la prietenii ei muzicieni și În localurile În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o în viață. Dar existența aceasta de fantomă e destul de grea. Fiecare om viu devine un obstacol, iar fiecare atingere este ca o electrocutare. De aceea fantomele plutesc prin locuri ferite, evitând pe cât posibil carnea vie. După un timp se reîntorc la forma lor globulară. Zogru le simte atingerea ca pe o mângâiere fierbinte. Cu unele stă de vorbă. Chiar săptămâna trecută a fost la Comoșteni nu atât ca să se încredințeze că există o fantomă, cât din gelozie, după ce Giulia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd se reîntorsese pe insulă. Lucas Începu să-și piardă răbdarea. - Ai nevoie de ajutor? Puse În funcție disjunctorul, restabilind o ambianță liniștitoare. El Îi remarcă paloarea. - Nu te simți bine? - Ai văzut inscripția luminoasă? - O inscripție luminoasă? Unde? Îi arătă peretele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi de prin partea locului. Ryan dădu din cap și Își rosti numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea să fie curînd restabilită. La cafeneaua din port, Anne și mica chelneriță Împărțeau sandvișuri și căni cu grog celor care tocmai petrecuseră ceasuri bune scotocind insula În căutarea lui Nicolas și care făceau acum o pauză Înainte de a se reîntoarce pe teren. Sora lui Christian aprecia faptul că Ryan făcea parte din grup, atitudine care nu putea decît să-i atragă simpatia tuturor. Ușa se deschidea Întruna, lăsînd să intre un alt nou venit care, Întrebat din priviri de către ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa socotise ea. - Vrei să spui: ca somnambulii? Dădu din cap, apoi, fără să știe prea bine de ce - poate pentru că instinctul Îi spunea că putea să aibă Încredere În el - evocă violentul coșmar pe care-l avea de cînd se reîntorsese la Lands’en și care o lăsa de fiecare dată În mod paradoxal golită de tot și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a se duce să-i pregătească un ceai fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la sine Înțeleasă: Nicolas și Chantal fuseseră uciși pentru că se aflau la locul nepotrivit În momentul nepotrivit. Tocmai Închidea cînd Marie veni În fugă spre el, șiroind de ploaie. - Va trebui să așteptăm să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că am văzut orașe de care, astăzi, ne-am înspăimânta... Poate că am trecut prin păduri și poate că de aceea suntem așa de plictisiți seara, tocmai pentru că am trecut cândva prin acele păduri frumoase... Asta e. Totul se poate reîntoarce, poate că într-o dimineață ne vom trezi și-o vom lua razna, pur și simplu, prin ploaie... Înțelegeți? Poate că de asta suntem așa triști și înrăiți și scârbiți și păcătoși, poate că de asta... poate că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer rebel cu crize hemoroidale), că ei nu vor face nicio obiecție și nu se vor sesiza. Afinoghiu s-a reîntors în termenul stabilit. A adus o propunere de colaborare între fabrica lui Schutenmatz și Ministerul Industriei Alimentare pentru deschiderea în România a unei secții a întreprinderii sale de fabricat șnițele, cu licență de desfacere în tot spațiul balcanic (îndeosebi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care vedeam un capăt de cravată și puțin din mapă. Pui se lupta să nu râgâie, băuse prea repede, și ea chiar i-a atras atenția, ce Dumnezeu bei așa repede, el a zis că-i fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghițitură, a tras din țigară și, după un timp, a aruncat fumul peste masă. Fața mi s-a încălzit. Fumul mă lua cumva la mișto, adică el avusese privilegiul, el fusese înăuntru, ce chestie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Totuși rămăsese un fel de ceață. - Cine e? am întrebat. Nu-l cunosc. - Cum să nu-l cunoști, e frate-meu, v-ați mai întâlnit la cheful Adinei. Bogdan, frate-meu, a repetat văzând că o privesc uimit. Primăvara se reîntorsese. Am băut berea rămasă, mi-am mai comandat una și am restabilit contactul vizual. Ea îmi susținea privirea și-mi răspundea cu un persifleu caracteristic, așa cum proceda când urma să facă pe cineva cu nervii. Totuși, ironia de acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceea ce ți se cuvine, acționează, acționează. - Și ce mai faci? am întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă iese banul... - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu el într-un chip așa firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă și el se trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era cazul să se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte și, sub acțiunea accelerației mereu crescânde a motorului, alunecau ușor spre perete; inima îi bătea cu putere; mintea îi amesteca fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
notat). Nu mai e așa cum îl știam. Au apărut multe lucruri noi. - Ai învățat grația potârnichii, maestre? Cu toții așteptăm să învățăm noile exerciții... - În două săptămăni am învățat și grația potârnichii. Nu a fost greu. Am crezut că mă voi reîntoarce înainte de sfârșitul lunii. Dar, v-am spus, Kuang a crescut, lucruri noi s-au petrecut în oraș. Pe maidanul Fu au făcut o grădină zoologică. Cinci luni am stat acolo, minunându-mă de grația girafei. Nu mai văzusem până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]