3,475 matches
-
așa cum l-a definit Albert Camus, adică opusul romancierilor cu teză. Kundera pare să plece de la o "teză" postmodernistă, aceea a reinterpretării enigmaticei eterne reîntoarceri din centrul filosofiei lui Nietzsche. Am văzut cum de la Jacques Derrida la Gilles Deleuze, eterna reîntoarcere devine axă a canonului postmodernist, stând la baza teoriei simulacrelor. Kundera apreciază ideea lui Nietzsche ca pe un mit uluitor, menit să-i pună în încurcătură pe filosofi și să deconstruiască mitul modern al progresului, care implică o evoluție fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
greu, recte ușurătate și greutate, apropiindu-se, dar prin "răsturnare", de filosofia cantității și a calității a lui René Guénon, care nici într-un caz nu poate fi asimilat postmodernității. Asta l-a determinat pe Nietzsche să spună că eterna reîntoarcere e cea mai grea povară a gândirii ființei (das schwerte Gewicht). Am spune că e grea ca lespedea de pe mormântul Mântuitorului, crucea de purtat a teologiei și a filosofiei. Aici se și produce despărțirea radicală a lui Kundera de postmodernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca lespedea de pe mormântul Mântuitorului, crucea de purtat a teologiei și a filosofiei. Aici se și produce despărțirea radicală a lui Kundera de postmodernism, căci repetiția ca simulacru elimină greul ființei și se depărtează, fatalmente, de stratul profund al eternei reîntoarceri a identicului. Kundera îl citește altfel pe Nietzsche decât filosofii diferenței. Lectura lui consonează, într-un anumit grad, cu aceea a romancierului român Nicolae Breban 416. Privitor la oameni, moartea le este salvarea, dar nu în sens creștin, ci exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
opus 135 să nu mai poarte nici urmă de glumă, ci să fie cuvintele grele ale destinului (Der scher gefasste Entschuss). De aici răsărise, în definitiv, imperativul categoric al moralei kantiene, ca semn al prezenței noumen-ului, ceea ce Nietzsche va numi reîntoarcerea identicului. Dar dragostea ce este? Răspunsul la această întrebare-cheie par să-l dea personajele romanului kunderanian. Tomas și Tereza, Franz și Sabina trăiesc ambiguitatea dramatică a iubirii între ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă chiar de rezonanța cvartetului beethovenian. Se interferează repetitiv-savant, prin reveniri succesive asupra poveștii centrale, diverse metafore și mituri incifrate oniric, de la eterna reîntoarcere (piatra unghiulară a construcției simfonice) până la mitul lui Don Juan, al lui Tristan și al Isoldei, de la mitul lui Oedip și de la aventurile lui Tomas și ale Sabinei până la visurile Terezei și până la moartea lui Karenin și a protagoniștilor, striviți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se-ntinde covârșitor în opera lui Eminescu prin sentimentul zădărniciei universale ("alte măști, aceeași piesă), pentru ca în filosofia lui Noica să se înfățișeze în repetiția oarbă a devenirii întru devenire. De aceea Noica nu a aderat deloc la ideea eternei reîntoarceri a lui Nietzsche, prefigurată, altminteri, de Goethe, ca și de Eminescu. În schimb, într-o lectură simplificatoare de sens opus a lui Nietzsche, eterna reîntoarcere va fi preluată de doctrinarii postmoderniști ai teoriei simulacrelor (Derrida, Vattimo, Deleuze). Ei au preluat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oarbă a devenirii întru devenire. De aceea Noica nu a aderat deloc la ideea eternei reîntoarceri a lui Nietzsche, prefigurată, altminteri, de Goethe, ca și de Eminescu. În schimb, într-o lectură simplificatoare de sens opus a lui Nietzsche, eterna reîntoarcere va fi preluată de doctrinarii postmoderniști ai teoriei simulacrelor (Derrida, Vattimo, Deleuze). Ei au preluat în atare sens imaginea muzeului de măști al lui Nietzsche. Și am văzut cum apare totul răsturnat decât la Eminescu: alte piese, aceleași măști. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în dialectica nietzscheană, elaborând alternativa antitetică la devenirea întru devenire, anume devenirea întru ființă. Dar Kundera ce cale alege? Fără s-o știe, el interpretează pe Nietzsche "în sens eminescian", adică are adevărata intuiție a ceea ce se numește mitul eternei reîntoarceri. O asemenea lectură a lui Nietzsche (dar de astă dată în deplină cunoștință de cauză) am mai întâlnit-o la Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism Eminescu-Nietzsche. Kundera transferă repetiția mută în coincidență
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea spânzuraților și în alte texte. Nu întâmplător autorul ardelean este cel mai viguros romancier pe care l-a dat literatura română, un excepțional romancier-filosof (în pofida tuturor aparențelor) care a urmat tâlcurile mitice ale eternei reîntoarceri eminesciene nu numai în Adam și Eva. Grăitor că postmoderniștii români nu se recunosc în romanele lui Rebreanu, autorul lui Ion intrând pe lista cărtăresciană a scriitorilor clasici "depășiți", care ar trebui eliminați din programa școlară din liceu. Dragostea este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceleași extreme monstruoase ale ființei. Primăvara de la Praga, cu deschiderile reformatoare ale lui Dubcek, se declanșează în luminișul mitului oedipian. E o afirmație cu totul surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului, în sens nietzschean iar nu postmodernist. Aceasta este cea mai profundă intuiție a lui Tomas. De fapt, el este acela care produce scânteia ce a declanșat invazia tancurilor sovietice. Gândul lui Tomas are două echivalențe în literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eu merg în căutarea unei eternități pentru orice lucru: niciodată nu se vor putea vărsa în mare uleiurile și vinurile prețioase: confortul meu este că tot ce a fost este etern: Marea îl readuce din nou". Acesta e tâlcul eternei reîntoarceri a identicului (așa cum, altminteri, a interpretat-o și Mircea Eliade), iar nu ocultarea și îndepărtarea de identic prin diferențe care se pierd definitiv de Identic, cum credea, la un moment dat, și Don Juan-ul postmodern Tomas. În ultimul vis al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
credință în unitatea întregii vieți, aceștia înv]tău c] sufletele individuale erau p]rți ale sufletului universal și divin. Pitagoreenii susțineau ideea potrivit c]reia rostul autentic al indivizilor ar trebui s] fie puritatea spiritual] care preg]tea sufletul pentru reîntoarcerea în sufletul universal. Ei credeau c] sufletele sunt captive în trup și c] acestea sufer] transmigrația: moartea dizolv] uniunea unui suflet individual cu un anumit trup, iar apoi sufletul transmigreaz] într-un trup nou: de om sau de animal. Pitagoreicii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și către patriarhul moscovit. În răstimpul petrecut la Moscova (martie-decembrie 1629) face schimburi de daruri, pelerinaje religioase, copiază manuscrise și așteaptă, în van, icoanele comandate de Miron Barnovschi pentru mănăstirea Dragomirna. Acesta nu se mai afla în scaunul Moldovei la reîntoarcerea lui V., care, prevăzător, se retrage la Secu. Nu rămâne mult timp departe de treburile țării, intervenind în împăcarea domnitorului Alexandru Iliaș cu boierimea moldavă. Pentru asemenea servicii și pentru deosebitele sale calități duhovnicești și de cărturar, recomandat fiind de
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
zâmbetul nestatornic al zilelor și al anilor”. Încercarea de a accede la o treaptă mai înaltă, dorința de a descoperi sensuri noi, de a se sublima sunt elemente permanente în poezia lui. Ciclul este perpetuu: ruperea de teluric, „nașterea cuvintelor”, reîntoarcerea spre pământesc, apoi aspirația către înălțare, de eliberare din material. Totul va fi deplin închegat în Izvoare (1942) nu numai ca imagistică, simboluri și metafore, ci mai ales din punctul de vedere al construcției tehnice. Rima și ritmul sunt elemente
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
reporter special la „Expres magazin”, „Evenimentul zilei” (1993-1994) și „Privirea” (1995). Profesează și în publicitate-relații publice. Se numără printre fondatorii Asociației Ziariștilor Profesioniști. Debutează în 1982 cu poezie la „Amfiteatru”, iar editorial în 1998 cu placheta Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (Premiul Uniunii Scriitorilor), după ce în 1994 fusese inclus în antologia Sfâșierea lui Morfeu. Literatura generației ’90, alcătuită de Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face stop-cadru pe secvențe din viața „fratelui sardele” aflat în cârdășie cu „sora morfină” și în compania „prietenului vermut șpriț”. Elementul (auto)biografic alunecă de la cotidianul derizoriu la
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
catarge” - între vechea cazemată și digul pescăresc). Din păcate, în ansamblu tonul se radicalizează, limbajul coboară atmosfera boemă în mizerabilism, iar unele metafore se preschimbă în scene formate din cuvinte care vor să șocheze teribilist. SCRIERI: Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, București, 1998; Eclipsa, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1999; Studiu de bărbat, București, 2002. Repere bibliografice: Ion Roșioru, Etajele realității, TMS, 1998, 6; Dan Silviu Boerescu, Fratele sardele, ultimul nouăzecist, CNT, 1999, 6; Aura Christi, Ospiciul livresc
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
tradiție în Est, Tănase Sârbu • Nihilismul, Franco Volpi • Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea • O lume anapoda, Mihai Baciu • Omul cu trei aștri, Yvan Le Page • O țară ideală, Iosif Țon • Pendulări în abstract, Marius Cucu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Romanul lui Tommaso Campanella, Dante, Maffia • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu SPIRALOGIA Conștiința în conceptul spiralogic 268 267 Patologia cunoașterii Observații finale Bibliografie
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Domnitorul Barbu Știrbei era antiunionist; el nu a permis reîntoarcerea în Țara Românească a revoluționarilor de la 1848 obligați să trăiască în exil. 18) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
culoare. 2. Controlul într-un răstimp mai scurt ori mai lung. După scurgerea unui timp oarecare de la dobândirea noțiunii: • diverse jocuri dirijate sau libere folosind mijloacele mediului ambiant; • jocuri mai abstracte; • jocuri senzoriale; • control mai individualizat. Faza a IV-a Reîntoarcerea la complexitatea realului Reintegrarea însușirii respective în obiectele date și a obiectelor în contextul lor. Organizarea unor jocuri mai ample care prezintă obiectele și invită la folosirea lor sub toate aspectele. Prezentarea unui joc în care obiectele vor fi toate
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
-Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. RAFINÁT, -te, 1. (Despre produse și substanțe) Produs curățat de corpuri străine sau impurități; obținut în urma unei rafinări. REFLÉXIE, reflexii, 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii. REFLÚX 1. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este Proces chimic, constând în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cifre absolute menținându-se aproximativ aceleași valori anuale ca și în etapa precedentă. De atunci trendul respectiv s-a consolidat, ceea ce face ca fluxurile urban-rural și rural-rural să îl depășească pe cel rural-urban. Fenomenul cel mai interesant este reprezentat de reîntoarcerea în sate a celor care migraseră în urban în perioada comunistă. Etapa următoare a marcat o revenire la valorile maxime ale anilor ’70. Anuarul statistic 2008 ne indică, pentru perioada 2000-2008, o valoare medie anuală de 340.000, care se
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
inert, Într-o greutate moartă care se pune În calea propășirii mondiale. Contactul cu cercurile revoluționare din Odesa, odessiții, care erau toți internaționaliști și nu acordau nici o Însemnătate factorului etnic, marchează În evoluția lui Vania un moment deosebit, pentru că, la reîntoarcerea sa la Chișinău se va considera luptător Înregistrat În marea oaste a revoluției mondiale. Să fi cîntărit În opțiunea eroului faptul că nu aparținea unei mari culturi ca cele pe care le cita, că nu cunoștea nici trecutul lui și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
următoare face parte dintr-o serie de lovituri decisive L-ai susținut pe Ceaușescu. Implicațiile posibile sunt zdrobitoare: Ai fost un ceaușist / Te faci vinovat de starea În care a fost adusă Țara / Ești parte a blestemului acestui popor ș.a. Reîntoarcerea la noi -ul presupozițional Unii dintre noi nu mai avem mentalitate de comuniști. este o altă capcană. Acesta este un noi din care AD nu mai face parte. Pentru a nu lăsa loc de 65 interpretare a statutului acestui noi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
vizează statele dezvoltate care consideră că cea mai importantă consecință a globalizării este propria lor marginalizare, o altă problemă se referă la revenirea la colonialism (interesele țărilor în dezvoltare se ciocnesc de o serie de sancțiuni internaționale percepute ca p reîntoarcere la colonialism). Impunerea (o mărime se potrivește tuturor formelor), pierderea suveranității statele (delegarea de suveranitate organizațiilor internaționale, exemplu: U.E.), pierderea identității individuale sau globalizarea economiei subterane sunt încă câteva caracteristici negative ale globalizării. Pe parcursul timpului s-au conturat trei scoli
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]