1,992 matches
-
în aceeași măsură în care toate adunările de acest fel au avut de decis soarta republicilor autonome născute pe ruinele Imperiului rus sau a statelor succesoare monarhiei habsburgice. Sfatul Țării n-a fost nici „un organism bolșevic”, așa cum îl socoteau reacționarii ruși, nici organul „proprietarilor basarabeni”, așa cum îl califica guvernul sovetic; el marca, în fond, triumful ideilor din prima fază revoluționară, aceea a autonomiilor naționale și a unei reforme agrare în favoarea țărănimii. Așa cum s-a mai remarcat, relua Brătianu, acțiunea Sfatului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Unire, apreciat drept un atentat asupra „statalității moldovenești” - au un caracter propagandistic stalinist, plasându-se în afara oricărei dezbateri științifice. Aceeași propagandă este reluată în ce privește situația Basarabiei în cadrul României întregite, prezentată ca un teritoriu cucerit, populația moldovenească fiind oprimată de regimul reacționar român de la București. Trebuie precizat că Marea Unire s-a realizat la sfârșitul unui război cu consecințe grave asupra venitului național, a finanțelor publice. Din motive obiective și subiective, unificarea celor patru regimuri administrative, și nu numai administrative, preluate prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert și P. Skalník, Cehia, Lia Melikishvili, Georgia; vezi și Grażina Kubica, Cehia), situație similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceasta întrucât, cel puțin în ultimii ani, găsim mișcări și partide asumat sau presupus populiste aflate și la stânga spectrului politic, fiind adeseori calificate ca aparținând stângii radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu foarte plăcute, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Există un singur fel de modernitate sau sunt și modalități diferite de a articula temele modernității, unele dintre ele poate nu foarte plăcute, nu foarte politically correct, dar totuși moderne? În final, bineînțeles, această ipoteză „centrală” a sincronicității prin modernism reacționar va fi și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
internaționalismului comunist și socialist, a liberalismului etc. Amenințarea externă este de obicei percepută ca provenind din partea unor state străine cu o mare influență politică, militară, economică și culturală (Muller, 1987). Înțelegerea conservatorismului radical sau a ceea ce Jeffrey Herf numește „modernism reacționar” (Herf, 1986) pune sub semnul întrebării, mai mult sau mai puțin implicit, ideea conform căreia modernitatea are o configurație unică. Există doar un singur fel de modernitate sau sunt și modalități alternative de a gândi și trăi modernitatea?; unele poate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și a istoriei la începutul secolului al XX-lea, nu trebuie însă să ne ascundă multiplele influențe, suprapuneri, traduceri mai mult sau mai puțin fidele, amestecuri între diferite tipuri de pozitivism și romantism ce dau naștere noului limbaj al modernismului reacționar. Interesant este că, de obicei, în cazurile studiate cu precădere până acum - este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
doar în spațiul german - și acolo doar parțial. Ea merită însă luată în seamă și testată pe cazul românesc - unde, din câte se pare până acum, se aplică destul de puțin. Geopolitica este unul dintre cele mai interesante discursuri ale modernismului reacționar. Reprezintă mai mult decât un tip oarecare de argumentație folosit de un grup de savanți și pseudosavanți grupați în jurul lui Karl Haushofer și al Zeitschrift für Geopolitik, fiind unul dintre cele mai importante limbaje politice și culturale ale perioadei weimariene
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și al Zeitschrift für Geopolitik, fiind unul dintre cele mai importante limbaje politice și culturale ale perioadei weimariene a Germaniei interbelice. În cazul românesc, după cum vom vedea mai jos, această nouă temă a unei „limbi politice” (Pocock, 1987) a modernismului reacționar nu este atât de importantă și centrală ca în cazul german, deși se potrivește foarte bine în contextul discursului despre unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
descrie natura organică a statului [...] și influența determinantă a geografiei asupra politicii, a structurii sociale, etnicității și vieții economice a găsit aderenți la stânga, dreapta și centru...” (Murphy, 1997, 73) În ceea ce privește sociologia, pare să existe un soi de afinitate între modernismul reacționar, conservatorismul radical și tradiția sociologiei clasice, cel puțin așa cum o înțeleg istorici ai sociologiei precum Robert Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în soluțiile date de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fie pus la locul său, într-un cuvînt să-l determine să abandoneze acele identități infranaționale multiple, universalizîndu-l la scara întregii țării. În sens mai larg, triumful parlamentarismului, care precede de-aproape era industrială în Marea Britanie, corespunde unei adevărate scîntei reacționare.148 Parlamentul ales nu reprezintă altceva față de maiestatea regală, devenită astfel decorativă, decît afirmarea hegemoniei cucerite de oligarhia burghezo-aristocratică a cărei primă preocupare constă tocmai în instituționalizarea stării de înapoiere a țărănimii și sărăcimii orașelor. În consecință, distanța ce separă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
împărtășește nicidecum idealismul umanitar al acestuia din urmă. De altfel, Renan este un mare admirator al Germaniei dar nu atît în ceea ce privește național-populismul romantic al acesteia, cît mai ales forța, pe care o împrumută de altfel, ca personalitate. Totuși, ideile sale reacționare preced anexarea Alsaciei-Lorena, fapt ce-i va pro-voca acea "tresărire" patriotică, determinîndu-l să-și revizuiască poziția morală, filozofică și politică. În acel moment, Renan admite că legitimitatea dinastică nu mai este valabilă. Într-o scrisoare datată 13 septembrie 1870, către
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
chiar, ca și Renan, viziunile rasiste, notînd că este inexact să vorbești de o rasă franceză în sens strict: "Noi nu sîntem o rasă ci o națiune"283. Astfel se prefigurează poziția intermediară între civismul național al liberalilor și primordialismul reacționar al Acțiunii franceze, Barrès recla-mîndu-se dintr-un vag socialism federalist din momentul în ca-re, în 1893, el ia conducerea ziarului Cocarda 284. În schimb, Charles Maurras (1868-1952) este foarte de-parte de a admite că Republica timpului său încarnează legitimitatea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
La Praga, un șef de sector de la secția de propagandă a CC al PCC afirmă, la 27 octombrie, că grupările de opoziție din Cehoslovacia „Își desfășoară activitatea cu sprijinul mijloacelor de informare din Occident și cu ajutorul material al diverselor grupări reacționare capitaliste”. În replică, „pentru combaterea oricăror manifestări ostile socialismului”, s-au organizat „adunări de partid În diverse regiuni și raioane, s-a insistat asupra Îmbunătățirii muncii politico-ideologice, dar și asupra profilului moral-politic al comuniștilor aflați În munci de răspundere” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În care Își exprimă Îngrijorarea față de evenimentele din Polonia, pune sub semnul Întrebării capacitatea Poloniei de a fi un aliat demn de Încredere În Tratatul de la Varșovia și afirmă că participarea reprezentanților „Solidarității” În guvernul de la Varșovia „servește celor mai reacționare cercuri imperialiste”, aceasta nefiind doar o problemă internă a Poloniei, ci una a tuturor statelor socialiste. Conducătorul român va fi taxat dur pentru Îndepărtarea de la principiul neamestecului În afacerile interne, pe care, pînă atunci, Îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie dogmatic V. - se cuvine ca el să ia atitudine împotriva „oficialității reacționare” (care inspiră „mânie” și „ură”), oferind viitorimii un „profil pilduitor de artist-cetățean”. Încercarea de sinteză intitulată Istoria teatrului românesc, apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
încorporată puterii-cunoaștere, interesată să își consolideze și sporească puterea colectivă în raport cu civilii. Aceștia acționează singular, iar puterea lor este una limitată în raport cu cea a statului. Problema care se ridică nu este existența în sine a unor cunoașteri, considerate "periculoase" sau "reacționare", ci utilizarea cunoașterii cu scopul sporirii controlului asupra civililor de către factorul politic. Aici vedem necesitatea unei etici între civic și politic, între formele de cunoaștere ale civililor și formele de control, de represiune și de manipulare ale puterii-cunoaștere. Orice putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență și continuitate, personajele comediilor lui Caragiale sunt caracterizate prin discontinuitate, dezorientare, amețeală, nebunie. Prin Leonida, care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-un instrument docil în mâinile Zoei, după ce se remarcase printr-un comportament zgomotos și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comtemporană așa cum este, pune în evidență partea comică așa cum o găsește, și acelaș Caragiale, care astăzi își bate joc de fraza demagogică, și-ar fi bătut joc ieri de ișlic și tombateră și își va bate joc mâine de fraza reacționară, și în toate aceste cazuri va fi în dreptul său literar incontestabil" (Titu Maiorescu, op. cit., p. 489). 30 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 154. 31 În mod semnificativ, Caragiale chiar descoperă și explorează în registrul comic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le trimitea în grija asistenței publice sau a carității private 7. S-a interpretat adesea că politica locuinței sociale a fost o întreprindere ce viza disoluția modurilor de viață populare. Filiația leplaysiană a contribuit, desigur, la focalizarea atenției pe aspectele reacționare ale doctrinei locuinței sociale, dar, după cum remarcă Jean-Paul Flamand în eseul său de istorie a locuinței sociale 8, incontestabilele calități arhitecturale ale primelor realizări ale HBM și raționalizarea implicării lor în structura urbană exprimau intenția de a activa cu aceeași
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
precum Gilles Lipovetski, Paul Yonnet, Alain Ehrenberg, ale căror lucrări diferă între ele și se distanțează de reflecția presupusului lor șef de școală. Aceste analize au ca punct comun trimiterile la denunțările stângii privind promisiunile democrației și deplângerile morale și reacționare ale ideologilor Republicii. După noi, lucrările lui Alain Ehrenberg au avantajul că nu subestimează dimensiunea politică a democrației. 1 Paul Yonnet, Jeux, modes et masses, Paris, Gallimard, 1985, p. 12. 2 Ibid., p. 377. 3 Vezi C. Castoriadis, op.cit., 1996
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să spunem că revista nu a acordat destulă atenție muncii de educare a bibliotecarilor, de ridicare a nivelului lor, de mobilizare a lor. Aceasta se observă și în faptul că în revistă există puține articole - și acestea traduse - care demască reacționara biblioteconomie americană (...). O altă problemă importantă a Călăuzei bibliotecarului era îndrumarea bibliotecarilor în ce privește cărțile (...). Este evident că bibliotecarii trebuiesc îndrumați în primul rând spre acele creații care constituesc succese ale literaturii noastre. Dar bibliografia revistei se mărginește să expună sec
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]