5,656 matches
-
ineficientă În parcele individuale”. Ordinea pur formală era cel puțin la fel de important ca și adaptarea la epoca mașinismului. „Arhitectura”, insista el, „este acea artă superioară tuturor celorlalte care atinge o stare de măreție platonică, de ordine matematică, de contemplare, de receptare a armoniei ce domnește În relațiile emoționale”. Simplitatea formală și geometrică și eficiența funcțională nu erau două obiective distincte Între care trebuia găsit un echilibru. Dimpotrivă, prima era o condiție pentru obținerea celei de-a doua. Le Corbusier și-a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
scăpa de sub controlul lucidității. În aceeași rostire semialeatorie, discontinuă, contorsionată, de o dificilă ambiguitate, I. emite, în Viața mai departe (1981), „precepte” ale unei filosofii tulburi, iscată în special de extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al tuturor razelor și semnificațiilor lumii - eul desubstanțializat, dezmărginit, panteist. Senzația ființării imateriale, în „a patra dimensiune”, este și o
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
sub egida Academiei Române (I-IV, 2000-2002; Premiul Academiei Române). Volumele Publicistică și Corespondență cuprind peste cincizeci de articole noi și aproape două sute de scrisori necunoscute, iar în note și comentarii au fost introduse texte care vorbesc despre geneza operei și despre receptarea scrierilor caragialiene de-a lungul timpului. Ampla exegeză Liviu Rebreanu în atelierul de creație stabilește o relație de determinare între biografia marelui scriitor și opera sa. I. operează cu mijloacele de investigație ale istoricului literar, cercetând minuțios și atent întreaga
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
în 1939, compunerea în trei variante succesive a discursului de recepție Lauda țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea și Ardealul, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina. SCRIERI: Liviu Rebreanu în atelierul de creație, București
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Rebreniana, SLAST, 1987, 30, 32, 33; Eugen Simion, Anticamera operei, RL, 1989, 8; George Pruteanu, Comperajul documentar, CL, 1989, 3; Florin Faifer, Liviu Rebreanu - portret documentar, CRC, 1989, 13; Dan Silviu Boerescu, Redactarea unor sinteze, SLAST, 1989, 29; Mircea Anghelescu, Receptarea lui Caragiale, LCF, 1990, 29; Nicolae Mecu, Barometrul Caragiale, VR, 1990, 11; Z. Ornea, Caragiale și contemporanii săi, RL, 1991, 6; Teodor Vârgolici, Proza lui B.P. Hasdeu în ediție critică, ALA, 1996, 341; Ion Simuț, Rebreanu, București, 1997, 123-125; Dicț
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care merge de la adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul” (1866), „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
multe dintre prefețele autorului și însoțind fiecare scriere cu un studiu introductiv și cu bogate note istorico-literare. Ampla prefață cu care se deschide ediția este o chintesență a propriilor cercetări naratologice asupra Comediei umane, completate cu o privire sintetică asupra receptării lui Balzac în cultura română. SCRIERI: Balzac, București, 1973; ed. (Honoré de Balzac), București, 1974; La Poésie romantique, București, 1973; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978; Histoire de la littérature française (în colaborare), I-III, București, 1981; Arte poetice. Romantismul (în
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
scenariilor pentru televiziune și radio - Drumul spre lună (1965), Ce mai e nou pe Strada Salcâmilor (1980), Întâmplări dintr-o vară frumoasă (1982), Înaintea furtunii (1983), Scene din viața Mariei (1985) -, se poate vorbi despre un dramaturg care, în ciuda unei receptări limitate a operei, a reușit să se impună ca un reper semnificativ în creația postbelică de gen. SCRIERI: Goana. Nu suntem îngeri, București, 1981; O vară fierbinte, București, 1984; Carlo contra Carlo, București, 1995; Comedii... și ceva drame, București, 2000
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
Klaus Heitmann), până în 2002, când se pensionează. Centrul de greutate al cărții de debut, Romanul lecturii (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), este ipoteza conform căreia romanul procură modelul fundamental de lectură al oricărui gen al scrisului, inclusiv al criticii. Întrucât numai receptarea structurează finalmente înțelegerea literaturii și îi actualizează sensurile, prin complexitatea algoritmului său epic, romanul rămâne genul-rege, capabil să ofere un model ideal al oricărui tip de lectură. Volumul următor, Orizontul traducerii (1981), are de asemenea o retorică pledantă, reușind să
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
care au ajuns la un grad înalt de identificare cu etnosul. În viziunea lui I., geneză poeziei populare cunoaște trei momente esențiale: primar, semnalabil în etapa șlefuirii formale și ideatice a textului de către un creator anonim; secundar, reprezentat de faza receptării de către persoană sau persoanele din preajma creatorului; terțiar, în perioada circulației textului la nivelul colectivității, când acesta se cristalizează în forme supraindividuale. În poezia populară - afirmă cercetătorul - nu pot fi identificate individualitățile care au creat-o. Ea se circumscrie limbajului colectiv
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
articole dedicate scriitorilor ruși. Pentru fiecare caz în parte, criticul impune o anumită disciplină a redescoperirii subiectului investigat, făcând abstracție de gradul de cunoaștere a unui scriitor în rândul publicului. Ia totul de la zero, pune sub semnul întrebării modalitățile de receptare clasicizate și caută să resusciteze interesul cititorilor față de anumiți scriitori sau perioade literare. Nu neglijează biografiile autorilor de care se ocupă, de aceea fiecare articol devine și un veritabil studiu de caz. Astfel, Serghei Esenin. Omul și poetul (1998) propune
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
de aceea fiecare articol devine și un veritabil studiu de caz. Astfel, Serghei Esenin. Omul și poetul (1998) propune o viziune aparte, nefiind scăpate din vedere și nici iertate micile artificii de imagine care au însoțit, încă din timpul vieții, receptarea poetului din Reazan. Investigația vine să întregească o altă lucrare dedicată aceluiași subiect, Carte către Serghei Esenin (1995). În Studii despre Gogol (2000) maniera de prezentare rămâne în linii mari neschimbată, cu mențiunea că aici accentul cade pe acele elemente
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
traducerile, premiile și referințele critice. Relația epică (1998), adunând unele dintre studiile mai vechi ale autorului, tratează aportul creativității și al imaginarului la configurarea fenomenului artistic în diferite momente ale istoriei literaturii române. I. se oprește mai cu seamă asupra receptării cărților populare, refăcute permanent de cititor în momentul lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a manuscriselor cu elemente care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă”, criticul făcând responsabilă receptarea elogioasă pentru îndreptarea lui I. „către o declamație solemn găunoasă, abundentă în «mare», în «uriaș» și în «imens»”. Referire clară (dar nedreaptă) la versurile cuprinse în Pseudopatriarchalia (1974), unde dramatismul viziunii și puritatea imaginii câtorva dintre poezii (Ritual, bunăoară) contrazic
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
care s-a manifestat, consacrat încă de la debut ca o voce singulară și novatoare în peisajul liric al anilor ’70, I. este totuși foarte puțin cunoscut, situația sa constituindu-se într-un veritabil „caz” de ignorare, marginalizare și inadecvare a receptării critice. Primul volum, Cuvânt în cuvânt, este primit de Ștefan Aug. Doinaș ca „o mare revelație lirică”, iar Cornel Regman nu ezită să-i confirme și el valoarea. Valorizări similare fac Alexandru Paleologu și Gheorghe Grigurcu. Cu aceste excepții (la
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
din tinerețe. I. a mai colaborat la „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Argeș” ș.a. „Publicitatea” pe care E. Lovinescu i-a făcut-o lui I., încă înainte ca scriitorul să aibă tipărită vreo carte, avea să constituie punctul de referință pentru receptarea și evaluarea scrierilor lui de-a lungul timpului. De fapt, deși îl comparase, sub imperiul primei impresii de lectură, cu Ion Creangă, marele critic și-a cumpănit cu atenție aprecierea. Caracteristică pentru poziția lui I. în contextul literaturii române din
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt expediate rapid, în câteva cuvinte, încât riscă să treacă neobservate, prinse în masa de vorbe care domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
considerate chiar de unii istorici a fi fost factori generatori de stat13. Nicicând până atunci, spațiul românesc, realizat politic în formula celor două state, nu a fost mai puternic încadrat ca arie de mijlocire între est și vest și de receptare a influențelor provenite din aceste puncte cardinale. De-a lungul drumurilor comerciale care străbăteau cele două țări și a ramificațiilor lor, s-au dezvoltat târguri și orașe, popasuri pentru convoaiele de negustori, stații vamale, centre de desfacere a mărfurilor orientale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de cele mai multe ori plină de subiectivism. • Studiile lui I. Liprandi au stimulat interesul opiniei publice și a istoricilor ruși pentru Basarabia. • Opera istoriografică a lui I. Liprandi trebuie interpretată ca un produs al timpului său. Se impun două aspecte revelatorii - receptarea de către ofițerul rus a necesităților timpului în care a activat și a scris și încercarea sa de a le clarifica, de a milita, prin scrierile istorice, în spiritul cerut de interesele rusești. • Lucrările lui I. Liprandi în domeniul istoriei își
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stilului, fie prea reportericesc (în consemnarea unor fapte), fie liricoid (în exaltările protagonistului sau în elogiile bombastice aduse clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost și unele circumstanțe legate de receptarea cărții, nu doar aspru primită de critica de întâmpinare din cauza neajunsurilor ei evidente, dar atrăgându-și și adversitatea unor medii foste staliniste, care se simțeau vizate în roman. Însă L. nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
că n loc de progesteron natural s-a folosit progestin sintetic, ce este mult inferior. Nu știm din studiul Institutului Național al Sănătății ce impact ar fi putut avea progesteronul natural. Moleculele din progesteronul natural se potrivesc din zonele de receptare ale unei femei ca zala și cheia. Moleculele din progestinul sintetic au fost alterate astfel Încît să poată fi patentate și frecvent trupul nu reacționează În direcția dorită, reacțiile adverse fiind frecvent Întîlnite 16. John Lee, Doctor În Medicină, a
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
ș.a. Cercetătorul demonstrează originea orientală a motivului, urmărește penetrarea lui, prin Egipt și Grecia, în literaturile culte europene, analizează factorii care au favorizat răspândirea motivului (bestiarele medievale, literatura patristică, legendele hagiografice, predicatorii, enciclopediile medievale, școala, literatura profană) și evidențiază specificul receptării motivului de la o literatură la alta. În literatura română sunt semnalate optsprezece variante populare, între care două texte inedite. Interesantă e demonstrația privitoare la pătrunderea motivului din literatura cultă în folclor și nu invers, cum se crezuse mai înainte. Analiza
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
în 1897-1898, pe Al. Vlahuță. După dispariția revistei „Vatra”, G.s. rămâne, alături de „Literatură și artă română”, o publicație periodică dintre cele mai bune, care asigură, în același timp, continuitatea preocupărilor de la „Vatra” și, înainte de apariția „Sămănătorului”, pregătește opinia publică pentru receptarea ideilor noului curent literar și social. Un program literar constituit ca atare și urmat stăruitor revista nu a avut. De aceea, inițiativele nu au fost unitare, colaboratorii fiind recrutați din cercurile literare cele mai diverse, și ca orientare, și ca
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
critice. La primele trei volume a colaborat cu Nicolae Liu. Aparatul critic, notele și comentariile ample, variantele reconstituie geneza operei, editorul identificând modelele, raporturile dintre tipuri și prototipuri, împrejurări biografice, nume de locuri și personaje, forma primară a unor capitole, receptarea critică. Opera lui Liviu Rebreanu se înfățișează astfel cu toate ramificațiile și substructurile ei, scoțându-se la iveală vastul șantier de lucru al scriitorului. Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989) sunt primele două părți ale unei trilogii
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]