KorAP: Find »[drukola/base=recunoscător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...133 >

3,311 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

o cuprindă pe Marie. Eventualitatea unei descoperiri legate de propria ei familie nu era exclusă. Continuă liniștit. - În afară de acestea, poate că mai sînt și alte familii care și-au schimbat brusc modul de viață după 1968. Ea Îi zîmbi repede, recunoscătoare. - O să mă duc să vorbesc cu părinții mei. Și am să Încerc să aflu cu ce copii se jucau Gildas, Loïc și Yves la vremea aceea... O lăsă În fața hotelului, unde Jeanne rînduia lucrurile fiului ei. Marie o văzu agitîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Supermenajera MULȚUMIRI Le sunt extrem de recunoscătoare multor persoane care sau dat peste cap pentru a mă ajuta să scriu această carte. Lui Emily Stokely, maestră în ale gospodăriei, pentru că m-a învățat să fac pâine. Lui Roger Barron, pentru că a fost atât de generos cu timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați fost foarte amabili că mi-ați permis să vă inoportunez. — Vorbește o engleză impecabilă, nu ? Eddie ridică din sprânceană către Trish. — E englezoaică ! spune aceasta triumfătoare, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că am reușit să opresc povestea să nu ajungă la presă. Am vorbit la Carter Spink și m-au încredințat că nu vor merge mai departe. Ar trebui să fii recunoscătoare pentru asta. — Cred... că da. — Unde ești ? îmi întrerupe scurt bâiguielile. Unde ești în clipa asta ? Mă aflu într-o cămară, înconjurată de cutii de cereale. — Sunt... în casa cuiva. Departe de Londra. — Și ce-ai de gând să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
le putea opri. Nu pot să fac slujba asta. Sunt... un caz pierdut. — Ba sigur că poți. Caută în rucsac și scoate o cutie de Cola. Poftim, ia asta. Nu poți să lucrezi fără combustibil. — Mersi, zic, și o iau recunoscătoare. O deschid și iau o înghițitură, și e cea mai minunată băutură pe care am gustat-o vreodată. Mai iau o gură mare și lacomă, apoi încă una. — Să știi că oferta încă mai e valabilă, adaugă după o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
singură, fără să cer ajutorul nimănui. Dar trebuie să fiu realistă. Adevărul e că am nevoie de ajutor. Măcar pentru motivul că, dacă o țin ca azi, în două săptămâni dau faliment. Mă întorc spre Nathaniel. — Ar fi extraordinar, spun recunoscătoare. Mi-ar plăcea mult. Mersi. DOISPREZECE Sâmbătă dimineața mă trezesc cu inima bubuindu-mi și sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un aer demn. Îmi iau geanta, îmi mai arunc o ultimă privire de control în oglindă și apăs pe clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face totul pentru mine. Câteodată, prea mult. — Dar totuși. Nici măcar nu mă cunoșteați... Mi-a plăcut ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în fine de sfârșit, îmi dreg glasul. — Iris, vreau doar să-ți mai mulțumesc o dată. — Mi-a făcut plăcere. Ia o gură de plăcintă de prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am întors nu a fost să-mi recapăt slujba. Ci să-mi spăl numele. Să demonstrez că nu am greșit. Nu mă pot abține și-i arunc o privire lui Guy. — Adevărul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o ajutăm cu... Tace, cu un aer tâmp. Cu testul GCSE de engleză. — Și vă sunt foarte recunoscătoare ! intervin iute. Foarte. Eddie își tamponează fruntea cu un prosop de bucătărie. Trish încă se mai ține de scaun, de zici că e posibil să cadă în orice clipă. — Nu înțeleg. Eddie lasă prosopul jos brusc și se întoarce spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mi se pare mie sau sunt și mai mulți ca înainte ? — E Martine, spune sarcastic tipul cu ochelari negri în clipa în care mă apropii de poartă. Nu-l iau în seamă. — Doamnelor și domnilor ziariști, încep. V-aș fi recunoscătoare dacă m-ați lăsa în pace. Nu există nici o poveste aici. Vei rămâne menajeră ? strigă un grăsan în blugi. — Da, voi rămâne. Îmi înalț bărbia. Am făcut o alegere personală, din motive personale, și sunt foarte fericită aici. — Dar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Și, pînă la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, cînd Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi se pune un nod În stomac. Dacă mă sună de la birou, am să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În mare, am prins ideea. Fără voia mea, nu pot să-mi țin În frîu chicotul, pe care Îl transform, cu greu, Într-o tuse. — Emma, Kerry nu vrea decît să te ajute ! spune mama. Ar trebui să-i fii recunoscătoare ! Ești foarte bună cu Emma, Kerry. Îi surîde cu toată fața, iar Kerry Îi răspunde la fel. Iar eu iau o Înghițitură de vin. Da, da. Kerry nu vrea decît să mă ajute. De-asta, atunci cînd am căutat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cît de mică, fie și doar cîteva zile de probă, să fac comisioane. Iar ea mi-a răspuns cu o scrisoare standard de refuz. Am fost atît de șocată, că n-am spus asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Orice ! Adică, vreau să zic... despre ce anume e vorba ? — Din mai multe motive, spune Jack Harper Încet, aș prefera ca nimeni să nu afle că am fost În Scoția săptămîna trecută. Îmi Întîlnește privirea. Așa că ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai fi de acord să nu pomenim nimănui despre Întîlnirea noastră din avion. — Aha ! spun, după o pauză. Sigur că da ! Absolut. Pot să fac asta. Sper că n-ai povestit nimănui despre asta. Nu. Nimănui. Nici măcar... Adică nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Aha ! spun, după o pauză. Sigur că da ! Absolut. Pot să fac asta. Sper că n-ai povestit nimănui despre asta. Nu. Nimănui. Nici măcar... Adică nu, nimănui. N-am spus nimănui nimic. — Bine. Îți mulțumesc foarte mult și-ți rămîn recunoscător. ZÎmbește și se ridică de pe scaun. Îmi pare bine că te-am cunoscut, Emma. SÎnt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
te chirchești ca naiba să găsești ce-ți trebuie. E locul perfect. — Mă duc eu, zic, străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică de hîrtie și o iau, străbătută de un val subit de Încîntare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mi dau cu rimel și la ochiul celălalt. CÎteva clipe mai tîrziu, aud un ciocănit discret În ușă. — Intră ! zic, așteptîndu-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Connor nu e chiar cel mai mare fan al meu. Dar efectiv nu am de ales. — Ce să fac ? Mă privește absolut interzis. — Ai putea să răspunzi tu la telefon ? Doar o jumătate de oră. Ți-aș fi enorm de recunoscătoare... — Nu-mi vine să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cît e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prînz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc cînd ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]