2,146 matches
-
schimb, Oedip, strivit de singurătate, sîngerînd, caută cu ochii lui orbi o speranță; dintre el și Tezeu, numai el e capabil să ne dăruie ceva nou, care n-a mai fost spus; omul deschis Întrebărilor e În același timp deschis remușcărilor și speranțelor... prin rănile sale pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să accepte iluzia sau să se Înconjoare de pustiu. În clipa cînd nu mai suportă dilema, Orfeu se Întoarce. Abia după aceea religia sa Începe să fie remușcarea. Dar după aceea nici o iluzie nu va mai fi posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul să nu privească În urmă. Singura sa șansă e să respingă scepticismul. Pe pietrele nemișcate cresc doar lichenii pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu blîndețe. E curios că un zeu atît de crud s-a gîndit la fericire. Și totuși după Întîmplările teribile prin care a trecut, el nu vorbește de răzbunare și de revanșă. Arcadia lui e clădită pe platoul Împădurit al remușcării. (La Roma, În zilele Saturnaliilor se suspenda orice putere asupra sclavilor, tribunalele luau vacanță și nu era permis să se pornească război; dar Saturn devorîndu-și fiii nu mai era, după credința lui Cicero, decît Timpul Însuși, devorînd insațiabil anii.) Ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă Întoarce la lotofagi, va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu consimt la vreo remușcare. CÎnd ceva amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele lor; în aceste persoane, spiritul cel bun acționează invers, înțepându-le și dându-le remușcări de conștiință prin puterea de judecată a rațiunii. 315. A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, merg din bine în mai bine, se petrece contrariul primei reguli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru puțin timp, până își rezolva niște probleme financiare, apoi urma să îl aducă lângă ea, pentru a rămâne împreună pentru totdeauna. Dar cu ce preț făcuse asta? Numai sufletul și inima din ea știa câtă suferință aduna și câte remușcări o încercau, iar bârfitorii nu-i dădeau nici o șansă. Se afla la peste o mie de kilometri depărtare de locul unde se născuse, umblând de colo până colo, făcând în prima fază comerț ambulant, așa cum au făcut și mulți alții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca mult mai bine, trecuse de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva ani buni de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
anii de dinainte o umpleau de regret. Nici un an din căsătoria ei nu fusese lipsit de regrete. Se căsătorise din mare dragoste cu Nicky, cu gândul să își petreacă viața alături de el. Apoi au început defăimările, victime ale iluziilor, iar remușcările nu îi erau străine. Chiar în clipa aceea lui Carmen îi părea rău că venise. Situația de față părea fără precedent și explica totul, fără cuvinte. Ce tâmpenie! Ce prostie! Știu ce am de făcut! Nu voi mai face nimic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spre care mergem pentru un timp nedeterminat: despărțirea și ruperea ta definitivă de pământul românesc, de mine. Îți mărturisesc că, deși mă vreau bravă, mă îndoi și mă plec în fața grozăviei consimțite, dorite de mine. Niciodată să nu ai nicio remușcare că nu ai venit, orice s’ar întâmpla. Tu trebuie să-ți împlinești viața; eu sunt acum un oribil ciot inutil. Dar te-am avut pe tine. Poate nu am fost totdeauna bună, totdeauna înțelegătoare cu tine, poate [am fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ține minte un lucru: chiar dacă ai fi fost aici, cărțile tot ar fi fost pierdute, iar tu ai fi avut parte de un lagăr de concentrare sau de reeducare, și atunci chiar că muream. Să n-ai nici un scrupul, nici o remușcare: totul a fost scris în car tea destinului meu și, ca să plătesc, trebuia probabil și asta. Draga mea, frumoasa și buna și dulcea mea, fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scris trei, nu erau decât două. Dar ce lux! Rochiile îmi vin ca turnate. Doar gulerul celei cu flori trebuie ajustat. Îmi place grozav rochia cu negru și alb. Sunt mândră ca un păun. Te ador. Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă de mult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea? Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită. Draga mea, fii vitează, ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acolo, și toate programările au fost amânate. Deci, la unu, la La Goulue? — Bine, zic ridicând din umeri fără mare entuziasm. Apoi, în clipa în care ușa se închide în urma lui, mă simt aiurea. Poate că Elinor a avut o remușcare subită. Poate vrea să îngropăm securea războiului și să se implice în organizarea nunții. Nu se știe niciodată. Planul era să fiu foarte cool și să nu spun oamenilor că m-am logodit decât dacă mă întreabă „Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jur că nu sunt urmărită de rechini financiari internaționali de la care am luat bani cu împrumut. Adevărul e că, uneori, când mă gândesc la ultimii ani și la toate prin câte au trecut bieții de ei din cauza mea, am oarece remușcări. — Becky! Graham, uite-o! Fuge spre mine, croindu-și drum prin mijlocul unei familii de turbane. Becky, scumpa mea! Ce faci? Și ce face Luke? E totul bine? — Bună, mami, spun și o îmbrățișez strâns. Fac foarte bine. Și Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi zboară spre mormanul de faxuri pe care le-am primit de la mami, și pe care le-am băgat sub pat, cu o vagă remușcare, majoritatea fără să-mi arunc măcar ochii pe ele. Ce naiba am făcut? De ce n-am fost atentă la ce se întâmplă? — Becky, scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs special despre cum se împăturesc șervețelele, special pentru nunta ta! A costat-o patruzeci și cinci de lire și a trebuit să vină cu mâncare la pachet... Mă cuprinde remușcarea. — Iartă-mă, mami. Sunt doar puțin stresată. Hai să le aranjăm... mitră de episcop. Și spune-i lui Janice că-i mulțumesc mult pentru ajutor. Pun receptorul în furcă exact în clipa în care sună cineva la ușă. — Janice e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un mod similar, cu documente. Presupun că am făcut-o în limite rezonabile. Fiecare dintre scrisori a avut la vremea ei un ecou particular. Unele m-au emoționat, unele m-au enervat, unele m-au alertat, unele mi-au produs remușcări, unele - pe alocuri - m-au amuzat. Nu sînt un sentimental, înclin totuși să-i dau dreptate poetului care a spus, vorbind în numele celor sensibili, că . în cazul meu, vîrsta sugerată de această frază a venit mai devreme. în celălalt deceniu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
operațiunea nu fusese la fel de ușoară ca În 1948 când „revoluția proletară” era În plin avânt, fără să-i pese de costurile suportate din buzunarele celor mulți și puși sub ascultare de sinistra Siguranță infestată de noii satrapi fără milă și remușcări: securiștii. Datorită importanței deosebite a documentelor descoperite și cercetate de autorul acestui studiu la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Vaslui cu aprobarea de neprețuit a celui mai mare reformator post-22 decembrie 1989 al acestei instituții, dl. prof.univ.dr. Dorin Dobrincu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
grațiere nr.310. Trebuie spus că adevăratul motiv de grațiere a zecilor de mii de deținuți politici ce se opuseseră celui mai mare asasin din toată istoria României, Gheorghe Gheorghiu Dej, nu constase În vreo revelație divină sau În vreo remușcare tardivă a acestui adevărat Înger al Întunericului ci, datorită nevoii de tehnologie occidentală, extrem de necesară marilor proiecte economice, multe din ele megalomane. c. Turnători, peste tot Firește, curajul de a spune lucrurilor pe nume, moștenit pe linie genetică, a declanșat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În acest fel păstrându-și harul mai departe. Oare vreun necorupt de Securitate de la Episcopia Romanului și Hușilor și-o fi dat seama de scabroasa Înscenare a „onorabilei” instituții În colaborare cu un ofițer de miliție lipsit de scrupule și remușcări, de i-a păstrat postul până la ieșirea din pușcărie?! Nu putem ști, din păcate, cum s-a Întâmplat „minunea” și lt.col. Toma Ioan notase cu nesfârșită durere În sufletul său de slugă devotată și bine plătită a partidului comunist că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
d. Noaptea lor de sex e tot o convenție ceva ce trebuie să se întîmple între erou și eroină. întoarcerea lui Emil la locul crimei, la timp ca să întrezărească familia îndoliată a victimei, e o modalitate convențională de a semnala remușcările lui și, concomitent, de a-l umaniza retroactiv pe șmenar (avea o familie). Nici unul dintre lucrurile astea nu e greșit din punct de vedere scenaristic, dar nici unul nu e interesant. Tipul ăsta de scriitură nu spune niciodată nimic surprinzător, nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Capote, Graham Greene, numea așchia de gheață din inima scriitorului. La rîndul lui, regizorul Bennett Miller lucrează cu sînge rece : fără retorică vizuală, fără sentimentalism cel puțin pînă în final, cînd sugerează că Truman a devenit un alcoolic din cauza remușcărilor. Ceea ce-mi sună naiv și moralizator, un reflex al acelui conformism contemporan care le cere scriitoriilor buni (cu excepția scandalagiilor acreditați de tip Houellebecq) să fie și oameni buni sau să plătească. O explicație mai plauzibilă este că Truman a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că, în lumea reală, lucrurile nu se aranjează una-două. Dar filmul e foarte plăcut. E împotriva iluziei de puritate și a bigotismelor de orice fel, de partea lucidității și a păcatelor minore. E profund civilizat. Dilema Veche, februarie 2008 Inadaptare Remușcare/Atonement (Marea Britanie, 2008), de Joe Wright Cu romanul său din 2001, Atonement (tradus la noi, corect, sub titlul Ispășire), scriitorul britanic Ian McEwan a reușit o performanță excepțională : aceea de a scrie un mare roman tradițional, solid realist, care să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să le reproșez cineaștilor regizorului Joe Wright și scenaristului Christopher Hampton că au subțiat pînă la insignifianță sofisticatul metadiscurs al lui McEwan, rămînînd cu tradiționala combinație de dragoste și război. Nu văd nici o rușine în asta. Problema filmului Atonement (tradus Remușcare) nu e că nu se ridică la înălțimea romanului, ci că nu se ridică la înălțimea altor combinații cinematografice de dragoste și război, cum ar fi Pacientul englez. Dragostea sa e falsă. Războiul său e fals. Asta provine parțial din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de nici o divinitate, după nici un fel de plan. Martin Landau juca rolul unui respectabil oftalmolog care apela la fratele său interlop ca să-și elimine amanta nevrotică atunci cînd aceasta ajungea să-i pericliteze armonia familială. Oftalmologul era cuprins apoi de remușcări. Deși înainte de crimă se considerase ateu, acum simțea că violase rînduiala universului. Ajungea la un pas de autodenunț. După care își revenea. După cum i se destăinuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
orbea inexorabil). Dar Allen avea să revină la tema crimei fără pedeapsă (citîndu-l explicit pe Dostoievski și introducînd decisiv în ecuație elementul noroc) în cel mai palpitant film al său, Match Point (2005). Ucigașul de-acolo suferă și el de remușcări. Ajunge și el să se întrebe dacă nu există totuși o ordine superioară, pe care fapta lui a afectat-o și care se cere restabilită prin pedepsirea lui. Ceea ce-l scoate pe el din criză e comportamentul perfect arbitrar cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]