2,350 matches
-
Egoistul are nevoie de grup social ca să-și reglementeze viața; pentru că viața lui se reduce doar la repere exterioare, contacte cu ceilalți, funcții publice, relații publice; chiar sentimentul prieteniei, pentru care egoistul nu are deloc vocație, se reduce la obișnuința repetitivă a unei relații. De ce egoistul, care este prin excelență concentrat pe propria sa persoană, nu este totuși capabil să facă din acest „eu“, pe care-l adoră, un centru de viață interioară? Pentru că, dacă vrei să ajungi la o formă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la tot ce se petrece. — Bine, mă, nenorocitule, pui toată lumea în alarmă cu evadarea ta?! Procedura evadării, chit că nu era vorba de nici o evadare, era complicată și cerea eforturi birocratice care depășeau nivelul supraveghetorilor și care, pe deasupra, perturba viața repetitivă a coloniei. Și vine răspunsul inocent al „evadatului“, surprins că lui i se poate face un reproș ca ăsta: — Domnule comandant, n-aveam cum să evadez pentru că sunt nebărbierit! Comicul, când este bine găsit și, ca să zic așa, atins în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
numai în lucrurile importante. Înseamnă, tot pe cale de consecință, că restul lucrurilor și al lumii rămân în afara acestei priorități, undeva pe terenul nedecis și cenușiu al lucrurilor mărunte, lipsite de importanță, cele care alcătuiesc marea massă de aluviuni a evenimentelor repetitive, cu aspect neregulat și întâmplător, marea massă a întâmplărilor capricioase, alunecoase și fără pondere. Ele alcătuiesc toate, prin mulțimea lor indistinctă, masivul părții accidentale a lumii, contingența lumii. Avem, pe de-o parte, lucrurile importante care, ca să fie cu adevărat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în cadrul procedeelor gândirii. Oare nu cumva, când afirmăm că actul de gândire „intenționează“ obiectele pe care și le pune în față, nu cumva această afirmație revine de fapt la un pleonasm, prin care nu spunem altceva decât faptul simplu și repetitiv că gândirea intenționează să gândească? Altfel spus, are rost să afirmăm că, atunci când gândirea gândește, ea intenționează să facă ceea ce face - adică are luciditatea actului pe care îl efectuează? Însă această intenționalitate nu presupune fondul, cu adevărat fertil, al problemei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avut-o niciodată. În vise știm în mod demonic ceea ce un demon vrea să ne facă să înțelegem: că suntem părtași la un mod de a fi care apare în noi numai atunci când suntem goliți de realitatea zilnică a obișnuințelor repetitive: numai când am făcut loc liber „în“ și „din“ propriul nostru interior, ca să poată fi locuit de o putere care nu-i stă „în putere“ decât atunci când o lasă să intervină, în mod superior și fără piedici „inferioare“. Să ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
s ar afla, în mod automat, supus unui punct de vedere exclusiv, care nu poate niciodată să iasă din felul unic de a se considera pe sine. Care nu se reflectă decât pe sine, tautologic, cu o privire „îngustă“ și repetitivă, incapabilă să și diferențieze unghiul din care privește lumea. Lipsa occidentalului este că nu-și poate imagina cum arată el în ochii celor care nu sunt occidentali; cum arată el, nu ca om în general, nu ca ființă umană prototip
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este: spirit redus și mărginire, obtuzitate și lipsă de caracter universal; rigiditate a unei vieți colective, care nu mai are aici sensul de „mulțime“, adică de diversitate care participă în mod divers la întreg, ci care există uniform, insistent și repetitiv, după caracterul embrionar și nedezvoltat al unei vieți avortate prematur. Pentru că, în fond, în ideea de popor, sensul ei obiectiv, valoarea ei spirituală nu se refugiază în aspectul pozitiv și posesiv al unui popor, adică nu este vorba de a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
imprevizibil, cel care nu e la îndemâna omului obișnuit. Restul, tura și calul, e logistică, problemă de mijloace tehnice și utilizarea lor pe două laturi: partea incalculabilă și animalică a războiului, pe de o parte; iar de cealaltă, elementul construit și repetitiv, lipsit de surpriză. Și toate piesele contribuie, pe căi diferite, la nuanțele indiscernabile care intră în joc într-un conflict care trebuie să se consume, adică trebuie să implice o pierdere, moartea pieselor. În alte jocuri, cel care câștigă o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cocon și se complace în această letargie. S-ar putea chiar ca banalitatea să fie, în forma ei imobilă de inerție invulnerabilă, capabilă să conțină elementele unei armonii cosmice; cu atât mai mult cu cât cosmosul, natura, în forma lor repetitivă, față de care omul se simte mic, iar cosmosul măreț, exercită asupra omului impresia unei imobilități totale, de echilibru superior, cu care omul, ca realitate inferioară cosmosului, se lasă cuprins și îmbătat, confirmat în starea lui inertă de banalitate. Mai exact
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că nu-l putem surprinde sub nici o formă; întrucât felul în care noi pretindem să putem surprinde hazardul înseamnă a-i da reguli, a-i acorda o anumită consecvență; și, mai exact, înseamnă să presupunem în desfășurarea lui o conduită repetitivă. Or, hazardul este hazard curat: când îl concepem, trebuie să știm că începem în mod categoric prin a elimina din el orice posibilitate de repetiție (repetiția este deja o regulă). Că el, ca hazard, poate admite din când în când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și cu toți sfinții la care se roagă cu ochii închiși - de ignoranță și mărginire, mai ales. Ce vreau să spun: patrologia, ansamblul scrierilor convenit a fi numit al „Sfinților Părinți“, nu conține gânduri extraordinare despre divinitate, ci se cantonează repetitiv, în cea mai mare parte, într-o orientare de cuvinte strânse cu grămada într-un fel de convenție exclusivă și tacită de apărare a textului biblic, care adoră „litera scripturii“ și care comentează pe marginea ei, practicând doar acel mod
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în țesătura sentimentelor și care se contopesc apoi ca stări durabile ale simțirii. Ce-am fi noi dacă gândirea noastră n-ar fi compusă și hrănită de simțire? Am fi doar roboți, ființe care execută mecanic ecuațiile unor mișcări simetrice, repetitive. Pericolul gândului, cel mai mare, este acela de a crede că se poate gândi în afara sentimentelor. Au făcut-o mulți, a și devenit un fel de principiu igienic și purificator, de a impune gândului datoria de a se feri de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dacă ele conțin mesaje, așa cum credem uneori, tocmai pentru că nu putem intra în ele așa cum intri în mecanismul unui ceasornic (deși suntem tentați să vedem în ele anumite mișcări de ceasornic). Ceasornicul poate fi citit ca un limbaj ciclic și repetitiv, compus din unități egale, dar el nu poate fi niciodată asimilat cu rădăcina profundă a unui limbaj interior, care conține mereu elemente discontinue, diferențieri de relief. Noi putem citi aici forme de relief, dar relieful ca atare, principiul lui de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
general“, mai comun și mai puțin diferențiat ca expresie decât ceilalți semeni, tipul mongoloid trebuie considerat - pe linia specifică a speciei noastre - ca fiind mai „specific“ față de tipul general al speciei umane, tocmai prin faptul că trăsăturile lui sunt generale, repetitive, neindividualizate. Și atunci, dacă admitem că fiecare individ are un accent propriu, genuin și generic, în cadrul general al speciei, ar însemna că genul însuși, ca formă superioară și universală, reapare mai accentuat prin indivizii fiecărei specii; precum și că forța de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe această temă. Multe națiuni au încălcat aceste drepturi sau le-au restricționat capacitățile de autoevoluție a creierelor lor. Acest lucru a inflamat unele persoane, care încă îi mai considera „sclavi” mecanizați creați de om pentru treburi caznice plictisitoare sau repetitive sau prea periculoase pentru ființele umane. Ființele artificiale își aduseseră o contribuție majoră la evoluția domeniilor științei, educației și businessului. Chiar și Premiul Nobel fusese atribuit unui cercetător în domeniul cancerului, care era o ființă sintetică sau android. Apariția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi protejat de lenta electrocutare a celulelor prin poluarea electrică a lumii moderne. Pentru a opri soneria aia care-l Împiedica să adoarmă la loc, făcu niște gesturi pe care le-ar fi comparat, Într-un roman, cu salturile repetitive și comportamentul sacadat ale unui animal În cușcă. Mai bine ar fi lăsat deșteptătorul ăla În Canada, de unde-l adusese cu un an În urmă. CÎnd călătorea, Îi plăcea să achiziționeze obiecte practice: la Întoarcerea la Paris, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și caracterul excepțional al evenimentelor din viața sa (Sunt Marele Agamemnon și întoarcerea mea nu este un fapt ce se-ntâmplă în fiecare zi), cel însărcinat să tragă cortina și să rupă biletele de intrare îi aduce la cunoștință caracterul repetitiv al scenelor jucate de tragedienii care imită în fiecare seară ceea ce Agamemnon a făcut toată viața (I, p. 350). Izbucnirile de furie ale militarului nu reușesc să-i asigure comanda în spațiul domestic, iar administratorul palatului refuză să-i anunțe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
informațiile din cronica lui Titus Livius privitoare la finalul domniei lui Tarquinius Superbus și la instaurarea Republicii romane pentru a-și pune problema generală a raportului dintre tiranie și democrație. Din perspectiva lui Horia Lovinescu, istoria are un caracter ciclic, repetitiv, prăbușirea regimurilor despotice sub presiunea aspirațiilor democratice având loc ca fenomen asemănător fluxului și refluxului, chiar dacă înțelesul concret al noțiunii de democrație diferă de la o epocă la alta. Evocarea precisă a momentelor trecute este instructivă pentru posteritate (p. 6). Istoria
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu precădere pe parcursul analizei ce urmează. Există mai multe definiții ale instituțiilor, dar, pentru scopurile analizei de față, voi folosi definiția dată de Crawford și Ostrom (apud Ostrom, 1996, p. 37): „Instituțiile sunt concepte împărtășite folosite de oameni în situații repetitive organizate prin reguli, norme și strategii”. Setul de reguli furnizat de instituții generează regularități de com portament (Ostrom, 2003, p. 90). Fiind concepte, instituțiile sunt greu de identificat și măsurat pentru că ele există în mintea oamenilor și, de cele mai multe ori
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
că, oriunde în lume, democrația nu este un sistem ideal, ci doar „cel mai puțin rău“ dintre sistemele politice inventate de om. Altfel spus, dincolo de impresiile turistului mai mult sau mai puțin cultivat, orice democrație occidentală este un cadru instituțional repetitiv în coordonatele sale esențiale, cadru în care se desfășoară, mai mult sau mai puțin vizibil, o luptă politică permanentă, expresie a confruntării intereselor divergente pe care natura umană le pune mereu în mișcare. Dezamăgirile pe care democrația liberală le-a
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
evidenția importanța câștigului de bani ca obiectiv al participării în cercetarea întreprinsă” (Marwell, Ames, 1980, p. 926). Regulile sunt „entități lingvistice [...] care se referă la prescripții în general cunoscute și folosite de un set de participanți pentru a ordona interacțiuni repetitive, interdependente” (Ostrom, 1986, p. 5). Acestea reprezintă rezultatul eforturilor de a obține predictabilitate într-o situație prin: „(1) crearea de roluri, poziții; (2) stipularea felului în care participanții pot accesa sau pot părăsi respectivele poziții; (3) stipularea acțiunilor care le
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
la Culturgest Porto, în 2007. Al doilea spațiu de expunere va deveni o galerie de portrete cu desenele pe hârtie și pânză a sute de fețe care se transformă într-un public numeros. Fețele sunt aranjate în rânduri ordonate și repetitive și reprezintă lucrări de la mijlocul anilor ’90 pe care Perjovschi le expune după o lungă perioadă de gestație în atelierul său. Executate între 1994 și 1997, ele fac parte din seria sa Anthroprogramming. Expoziția, intitulată You Remember My Pin?, va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
obțineai o performanță, apoi îți vedeai de treabă. M.I.: Da, da, dar nu voiam să stau luni în șir să tocesc toate manualele, era mult prea plictisitor. S.A.: Da, sistemul școlar te angajează adesea într-un fel de jocuri stupide, repetitive, plicticoase, care în final te demotivează. M.I.: Așa vedeam și eu lucrurile în liceu. Și citeam alte cărți, tot timpul citeam. S.A.: De unde luai cărțile? Mi-ai vorbit cândva de trei biblioteci. Care erau acelea? M.I.: Biblioteca orășenească, a cooperativei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lecturii: a nu se cădea în leneveală, cititul suspicios, atent este singurul exercițiu cunoscut pentru un creier aflat de obicei „online“. Savantul poate parcurge rapid scara de la ingenuu simpatic, la naivitate enervantă - poate fi apoi puțin agasant de rudimentar și repetitiv pentru amatorii de Baudrillard sau Bourdieu; lectura rămâne însă una vie. Cartea Annei Politkovskaia este din categoria aceea rară a scrisului „fără anestezie“ Trecem în cealaltă parte a lumii, în Rusia tenebroasă descrisă de jurnalista Anna Politkovskaia. Elementele care îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]