14,075 matches
-
creeze, în interiorul lumii, o lume a omului distinctă de lumea ca atare. Energia obiectivă care întemeiază lumea și energia subiectivă în care se transfigurează omul nu poartă în ele același principiu, fiindcă omul, în sine, este o existență fără lume. Replica socială a lumii, pe care omul o va crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie adevărul ca argument al faptului că replica socială a lumii, ca lume distinctă a omului în interiorul lumii, are drept energie obiectivă morala, efortul de a concepe un sens pentru starea de dispariție obiectivă a omului. Societatea nu dă sens lumii, îi orientează lipsa de sens către absurd
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viitor în afara propriei ei existențe, viitor identic cu sine și conceput de starea de existență a energiei obiective care o alcătuiește. Omul nu poate modifica decât punctul ideal al viitorului în care se proiectează ca ființă morală, pentru a crea replica socială a lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual starea de dispariție obiectivă, adică să existe ca ființă reversibilă. Replica socială a lumii, pe care omul o creează ca lume distinctă în interiorul lumii, este metafizică în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul este o replică pentru faptul că subiectul actorul nu-l preia ca pe un act juridic, automat coercitiv. Propoziții de felul „doi plus doi fac patru” sau „respectă-ți părinții” se transmit pe filieră epistemic-morală, naturală (precum bunul simț) omului. El este participant
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
autoritatea științei este aservită tehnologiei, în aceeași măsură și autoritatea părintelui, educatorului e uzurpată de reguli, regulamente, ea devine din orice punct de vedere discutabilă, relativă, inoportună, periculoasă chiar. Mai nou, se practică „bomba noului”, care pe moment nu permite replică. Fiecare întreprinzător (de la modă, mașini de lux, la sisteme XOX) se declară, cu noul său produs, stăpân peste lume. Mass media dă anvergura „supramondială” chestiunii. Autorul acestor aforisme identifică practica terorismului „civilizat”. Destrucția, explozia se vor constructiv-edificatoare. „Absolut-noii”, cu pretenție
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are la bază realizarea unui transfer, altminteri este vorba despre o specie de mutanțianti-umani -, despre o generație spontanee fără de părinți, semeni, cultură, fără de sine chiar. Civilizatoarea ură a indiferenței noului (care paralizează pe moment replica) ne amintește de vorba de acasă: se pare că ni s-a cam urât cu binele-adevărul-frumosul. Desigur, pe ringul de box după un nou croșeu vine alt croșeu nou... În opera pedagogului și scriitorului V. Fetescu găsim noțiunea de adevăr
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
are, pe lângă sensurile "a usca", "a goli de apă" etc. și pe acela de "a plictisi, a irita"; evoluția semantică nu e foarte clară, dar semnificația este foarte veche, bine atestată în literatură și în dicționare. În italiana familiară cotidiană, replica mi secca "mă enervează; nu-mi place" este foarte frecventă. Italiana nu reprezintă, desigur, în momentul de față, o sursă de împrumut și de calc la fel de importantă pentru română ca engleza, dar contactul cu limba vorbită este foarte răspîndit și
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
Cristian Teodorescu Replica lui Sorin Roșca Stănescu după ce a aflat că eseistul Gabriel Liiceanu și jurnalistul Dan Tapalagă vor acționa cotidianul Ziua în instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
ora douăsprezece. Turiștii așteaptă privind turnul aurit al Big-Benului, ardezia lui strălucitoare. Timpul la englezi este aproape un lord bătrân... Face să-l cunoști. Am auzit de inși care l-au văzut și care au stat de vorbă cu el, - replici celebre. Printre aceștia, Shakespeare. Un ceas, oricât de celebru, nu poate să bată mai mult de douăsprezece ori. 12 bătăi oarbe, ziua și noaptea. Exceptând ce punem noi în ele, iluziile, convențiile, împărțirea noastră arbitrară. Am fost și la Greenwich
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
fapt ce-i permite să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
monotonia dezolantă și platitudinea lor" (ceea ce nu i s-ar potrivi în nici un caz lui Nietzsche!) și ale căror idei "sînt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale". O altă aserțiune a lui Papini primește de asemenea o replică: "Nietzsche a trăit cu obsesia a trei-patru idei pe care le-a repetat, demonstrat, amplificat, ilustrat și imprimat, fără a reuși vreodată să le schimbe sau să le îmbogățească". Ce filosof, se întreabă dl. Braga, n-a cunoscut acest gen
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
ar trebui să taie respirația publicului. Aici, nu actorii, ci regizorul-scenograf trebuie să rezolve problema. Iar problema, pentru mine, e dispariția omului așa cum îl știm. La fel, când am scris Crima din strada Uranus, am vrut să ajung la o replică probabil trecută cu vederea, dar pentru mine esențială: Ce se poate spune despre un om?" Sigur, cititorii cred că ar râde la lectură, în orice caz, eu am râs când am scris-o... - Și eu, când am citit-o... Numai
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
diferită de cea a lui Ionescu. Cât privește traducerea, am lucrat ani de zile în tandem cu prietenul meu Vlad Russo, răsucind fiecare frază pe-o parte și pe alta, încercând să prindem toate nuanțele și jocurile de cuvinte, rostind replicile la nesfârșit. E un exercițiu teatral formidabil - Vlad chiar a fost actor în prima lui tinerețe. Una peste alta, cred că am făcut o treabă bună împreună, iar în curând vom încheia ediția completă Ionescu. Îmi place scena, îmi place
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
degaja reușeau să-mi readucă zâmbetul pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita popularului) a fost principala supapă psihică a românilor în ultimii ani ai regimului comunist. Fără râsul stârnit de replicile sale sarcastice la adresa regimului, anii dadaiști ai regimului Ceaușescu ar fi fost imposibil de suportat. Îmi amintesc precis că, în ultimii ani ai regimului comunist, unul dintre lucrurile pe care mi le doream cel mai mult era să-l întâlnesc
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
parașutat, prin gustarea ciocolatei, în plin trecut comunist: ridicat de pe stradă și dus la miliție, i se tăiau radical pletele, în vreme ce un tovarăș care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea tuns, roacăre!". Mai multe pagini din internet reiau întrea-ga replică, aplicînd-o la contexte noi - " Dar când vedeam astăzi, în mijlocul grupurilor, câte unul mai pestriț, cu barba lungă și păr lung și sute de cercei în cele mai neașteptate locuri de pe față, nu mă puteam abține să nu zâmbesc și să
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
uitându-mă la el: Partidul te vrea tuns, roacăre!" (andreicrivat.ro); "m-am și săturat să tot aud... din ăștia care îmi tot zic Ťpartidul te vrea tuns, roacăreť", (roportal.ro). Forma de vocativ e folosită și independent, desprinsă din replica publicitară: "Roacăre, tunde-te" (motociclism.ro), "roacăre, ai nu vii la o pizza?" (merluc.ro), "nu mă supăr dacă îmi zice lumea Ťroacăreť" (icehot.word-press.com) etc. Mai mult, forma cu diftongul oa se extinde și asupra celorlalte cazuri gramaticale
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
răspundeam că el scrie prea frumos și că face, de fapt, literatură, în marginea beletristicii." Sau altădată, în alt capitol intitulat O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, o discuție între cei doi a dus la acest schimb de replici spirituale: Șerban Cioculescu i-a spus "că se înșală afirmând valoarea Ťaxiologicăť a metaforei". Streinu i-a răspuns: "- Este obiecția care-ți limitează mijloacele." Replica lui Cioculescu a venit prompt: "- Este iluzia care decurge din formația ta de poet." în timpul
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
ale lui Vladimir Streinu, o discuție între cei doi a dus la acest schimb de replici spirituale: Șerban Cioculescu i-a spus "că se înșală afirmând valoarea Ťaxiologicăť a metaforei". Streinu i-a răspuns: "- Este obiecția care-ți limitează mijloacele." Replica lui Cioculescu a venit prompt: "- Este iluzia care decurge din formația ta de poet." în timpul rebeliunii legionare, un "fruntaș comandant" i-a spus lui Streinu despre ei doi: "- O mie de ani n-o să se vorbească de voi". La care
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Ghiu ("L'alterécriture ou l'en-gage littéraire du monde"), scriitorul lituanian Marius Iva�kevicius ("Waiting for a Euro-reader"), Liliana Ursu ("Exportul cultural"), filozoful letonian Tirons Uldis ("Drunk and Philosopher: Manifestations of freedom"). Dar comunicarea care a încins atmosfera iscînd numeroase replici a fost cea a lui Mircea Iorgulescu. Potrivit scriitorului român stabilit la Paris, Occidentul nu așteaptă nimic de la literatura est-europeană. În plus, distincția Est-Vest este lipsită de acoperire în privința culturii europene. Se poate cel mult vorbi de o separație politică
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
tot o ficțiune este și existența unui domeniu al culturii căreia să-i poți da numele de cultură estică. În schimb, nu este o ficțiune să vorbești de specificul culturilor europene și de pericolul uniformizării pe care îl reprezintă globalizarea. Replica cea mai consistentă a venit din partea lui Nicolae Manolescu: - Europa de Est nu a fost o ficțiune; din punct de vedere istoric și politic, o astfel de Europă a existat cu adevărat și ea s-a răsfrînt asupra culturii din țările estice
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
ca lume) Ion Pop trece în revistă câteva dintre punctele de vedere cele mai avizate în domeniu (Huizinga, Caillois, Fink, Gadamer etc.), insistând asupra împrejurării că, sub aparența neseriozității și gratuității, ludicul ascunde semnificații existențiale mai profunde, în măsura în care oferă o replică simbolică la "jocul lumii". Ca argument este invocată, printre altele, poziția lui Gadamer care, în Adevăr și metodă, așeza conceptul de joc la temelia artei, socotindu-l resortul fundamental prin care opera autentică izbutește să depășească mimesis-ul ca simplă repetiție
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]