3,846 matches
-
gândurile se transformă în păstăi moi. Ia-o, șoptește el. Ești pregătită? — Pregătită... pentru ce, Majestatea Voastră? — Nu mă dezgusta. Ridică-ți fundul. Nu asta urmărești, sămânța mea? Ce se așteaptă Majestatea Sa să spun? — Spune-ți replicile. — Replici? Ce replici? Am... am uitat replicile. Nu vreti să fiți plictisit cu ceva ce ați mai auzit spunându-se de sute de ori. — De dragul strămoșilor mei, taci! Hsien Feng se trage deoparte. Îl privesc și îl găsesc atrăgător în goliciunea sa. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
primit în casă. Mîine însă îi vei primi și pe prigonitorii mei. - Dacă vor intra pe geam și vor leșina pe scaun... - Cînd trag cu pistolul și eu trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu. Prefer să n am încredere în doctrine. Cu timpul, ele se dezic. - Domnu’ pictor, există ceva care se cheamă sete. Și setea asta e
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu Goto într-o cameră a castelului neluminat, timp de o oră, apoi se ridică de pe pernă, spunând: — Ei bine, atunci am să vă aștept răspunsul. — Vi-l voi da după ce mă sfătuiesc cu Seniorul Nagaharu și cu ceilalți generali, replică Goto, ridicându-se și el. Astfel, modul cum se desfășurase întrevederea din noaptea aceea sugera că negocierile urmau să fie încununate cu un succes mai presus chiar și de speranțele lui Kanbei și ale lui Hideyoshi - dar trecură cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înapoi la tabără. Pentru prima oară în noaptea aceea, vasalii lui Kanbei înțeleseră intențiile stăpânului lor. Mori îl săltă pe Iwanosuke în cârcă și porni, alături de Kuriyama. — Ei bine... spuse Kanbei. — Da, a sosit momentul să ne luăm rămas bun, replică Goto. În timp ce-și rosteau aceste cuvinte, le era greu să se despartă. Kanbei își dădu toată silința să fie dur și să plece cât mai repede, dar, deși găsea că ar fi fost cel mai bun lucru, ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă trei-patru ori? Mitsuharu, m-aș teme să-mi iscălesc numele pe lista de subscripție, din respect față de Seniorul Nobunaga, dar mă întreb dacă am motive să nu-l văd. Cred că nu are absolut nici un rost să-l întâlnești, replică Mitsuharu. Cu ce scop te-ai vedea tu - care ai acționat ca general la distrugerea Muntelui Hiei - cu un preot care a supraviețuit din acel dezastru? — Pe-atunci, îmi era inamic, răspunse Mitsuhide. Acum, însă, Muntele Hiei a fost redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câte unul, trecură râul. Mitsutada profită de ocazie ca să întrebe: — Unde luăm masa? N-ar fi mai bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în Kitano, replică Mitsuhide. La vreo douăzeci de metri depărtare, Yomoda Matabei descălecă și legă frâul calului de un par din albia râului. — Mitsutada și Masataka, treceți și voi doi râul și așteptați-mă pe malul celălalt. Curând voi veni și eu. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ai păta cinstea obrazului strămoșilor noștri? Și cum rămâne cu copiii noștri și cu urmașii lor? Gândește-te la rușinea pe care ai abate-o asupra unui șir veșnic de generații. — Ai putea enumera, la nesfârșit, lucruri de soiul ăsta, replică Mitsuhide. Ceea ce intenționez eu să fac le depășește pe toate. Nici o șansă să mă răzgândesc. La toate lucrurile de bun simț pe care mi le spui tu acum m-am gândit noapte de noapte, răsucindu-le în creier și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț trebuie măsurat pe potriva unui șanț. — Și la fel se întâmplă și în cazul culturii de peste mări și țări. Pe măsură ce îmbătrânesc, până și eu am devenit un broscoi într-un puț, replică Soshitsu. — Ba eu te-aș compara mai degrabă cu o balenă. — Da, fu Soshitsu de acord, dar o balenă cu vederi înguste. — Ia, adu niște apă, îi ordonă Nobunaga pajului care dormita în spatele lui. Încă nu terminase pe seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagamasa. Tinerii paji, însă, nu aveau de gând să anunțe pe nimeni, atâta timp cât aveau ordin să țină pe toată lumea afară. Nu conta cine era - Asano sau altul. Asano răspunsese că, dacă nu transmiteau mesajul, avea să intre cu forța. Pajii replicaseră că, dacă voia să treacă, n-avea decât să încerce. Or fi fost ei doar niște simpli paji, dar li se încredințase o poruncă și aveau să demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la o rudă, în satul Niwase, răspunse el, cu cea mai mare umilință. — Dacă te duci la Niwase, ce cauți pe drumul ăsta de munte, în toiul nopții? întrebă ofițerul comandant. — N-am găsit nici un han, așa că am tot mers, replică orbul, plecând capul într-un apel la înțelegere. Poate ați fi atât de buni să-mi spuneți unde aș putea găsi un sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu. N-ar trebui să aveți nici o problemă pentru a duce chestiunea la îndeplinire. Condițiile lui Hikoemon nu se schimbaseră, dar el însuși părea un alt om decât la ultima întâlnire. Nu pot decât să-mi declar, încă o dată, poziția, replică Ekei. Dacă Mori cedează cinci dintre cele zece provincii ale sale, iar viața lui Muneharu nu este cruțată, va însemna că nu au reușit să urmeze Calea Samuraiului. — Totuși, după ultima noastră întâlnire, nu i-ați întrebat ce intenții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Nobunaga. Dacă vine mai curând sau mai târziu, mie mi-e totuna. Când urmează să sosească? — Azi. Seniorul Hideyoshi a spus că pe la Ora Calului, iar, până atunci, mai sunt doar cinci ore. — Dacă doar atâta timp mai este, replică Muneharu, ar trebui să mă pregătesc, cu ușurință, de moarte. * * * Ekei îi raportă Muneharu acceptase mai întâi lui Hideyoshi, apoi călări în galop spre tabăra clanului Mori de la Muntele Iwasaki. Atât Kikkawa cât și Kobayakawa se arătară îngrijorați de motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au fost doborâți fără milă. — Cum! Asta era? — Am știut că, dacă v-o spuneam acum, era greu de acceptat. Sperasem din tot sufletul să v-o spun când nu v-ar mai fi sporit nefericirea. Aceasta e lumea bărbaților, replică Mitsuhide, apoi adăugă: nu are nici o importanță. Râse. Cel puțin, suna asemănător cu un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea trupelor pe front, însă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu formalismele vasalului care se adresează cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste locuri, doamnă, răspunse înțelegător Katsuie. — Nu atât de mare, stăpâne, replică Oichi, deși era clar că jinduia după un ținut mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se bate toba sunteți gata de atac. Sper că ne veți face onoarea de a-l poziționa pe fiul meu în avangardă, începu Fujitaka. — Te referi la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne? replică un paj. Noi obișnuim să mâncăm repede și să ne căcăm la fel de repede. — Bine gândit, comentă Hideyoshi. Vă face bine să vă căcați repede, cred, dar ar trebui să-ncercați cu toții să mâncați la fel ca Sakichi. Pajii se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucruri sunt mai ușor de zis decât de făcut, Shogen. Nici inamicul nu duce lipsă de oameni și construiesc și ei fortărețe, nu-i așa? — Când privești din interior formațiunea de luptă a lui Hideyoshi, observi o deschizătură foarte largă, replică Shogen. Gândiți-vă doar. Cele două fortărețe inamice de la Iwasaki și Oiwa sunt departe de tabăra dumneavoastră, dar totuși le considerați bastioane centrale. De fapt, ambele fortărețe sunt construite mult mai șubred și mai rudimentar decât oricare altele. Pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă retrageți imediat după ce ați pătruns în profunzime în teritoriul inamic. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i fie dificil. Și, cum era de așteptat, nu reușise să îl convingă pe Genba. Cum a mers? îl întrebă Hideyoshi. Stătea învăluit în fumul contra țânțarilor, care se înălța dintr-un arzător de argint. — Nu l-a interesat, replică Hikoemon. M-a implorat doar să-i tai capul. Dacă ăsta a fost singurul lui răspuns, ar fi o lipsă de compasiune din partea noastră să mai insistăm. Hideyoshi părea să fi renunțat la ideea de a-l convinge pe Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
militarii. — Te contrazic. Seniorului Hideyoshi nu-i stă în obicei să pună oamenii în locuri nepotrivite. Poți fi sigur că are nevoie de dumneata, undeva, printre oficialități. — Crede-mă că sunt foarte nemulțumit să te văd atribuindu-mi asemenea capacități, replică Shonyu, râzând. Că tot veni vorba, i-ai făcut tânărului senior urările de Anul Nou? — Tocmai mi-am luat rămas bun de la el. — Și eu plecam, așa că s-a potrivit bine, mai ales că aș dori foarte mult să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasalii săi vârstnici erau cu atât mai prudenți și nu-și puteau ascunde temerile. Adunându-se laolaltă, priviră scrisoarea de la Gamo. Nu încape nici o îndoială, spuse unul, pare să fie scrisă de mâna lui. — Nu se poate face nimic altceva, replică un altul. Dacă Seniorul Shonyu și Seniorul Gamo și-au dat osteneala să ducă atât de departe problema, nu-i putem refuza. Și astfel, se luă hotărârea ca Nobuo să fie însoțit la Otsu de cei patru vasali superiori. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]