2,136 matches
-
India) erau separate unul de altul. Afro-Eurasia este separată de marea Tethis și Americile sunt separate de strâmtoarea Panama, istmul nefiind încă format. Această epocă are o tendință generală de încălzire, cu jungle care ajung până la poli. Acum că marile reptilele care au condus până odată au disparut, oceanele erau dominate de rechini. Mamifere arhaice au umplut lumea, cum ar fi creodontele și primatele timpurii care au evoluat pe parcursul Mezozoicului și care nu depășiseră 10 kilograme. Mamiferele sunt încă destul de mici
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
autumnale"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), pâștița ("Anemone nemerosa"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), coada-calului ("Equisetum arvense") sau cupă ("Gențiana kochiana"). În arealul rezervației își au habitatul mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni; dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Sorbus aucuparia"), mesteacăn ("Betula nana") brădișor ("Lycopodium selego"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), roua cerului ("Drosera rotundiflora" - specie insectofagă), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), brădișor ("Lycopodium selago") sau trifoiște ("Menyanthes trifoliata"). Fauna este reprezentată de specii de reptile (viperă - "Vipera berus"), amfibieni (salamandră carpatică - "Triturus montondoni") și batracieni (buhai de baltă cu burtă galbenă "Bombina veriegata", specie aflată pe Lista roșie a IUCN. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte) protejată la nivel local său european. Parcul include patru rezervații naturale de interes național corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN; astfel: Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu (rezervație naturală de tip geologic, florisic și peisagistic) ce
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Lactarius piperatus", cunoscut și sub denumirile populare de "burete usturoi, burete iute" sau "burete lăptos"), gălbior ("Cantharellus cibarius"), creasta cocosului ("Ramaria botrytis"), ghebe ("Armillaria mellea"). Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, pești, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN și protejate prin "Directivă Consiliului Eurupean" 92/43/CE (anexă I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), vânturel ("Falco vespertinus"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), cristelul de câmp ("Crex crex"), huhurez-mic ("Strix aluco"), huhurez-mare ("Strix uralensis"), muscar mic ("Ficedula parva"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), sturz-de-vâsc ("Turdus viscivorus"), aușel ("Regulus regulus"); Reptile și amfibieni: șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), năpârca ("Anguis fragilis"), salamandra ("Salamandra salamandra"), triton carpatic ("Triturus montadoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca-râioasă-verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"); Pești: lostrița ("Hucho hucho"), lipan ("Thymallus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
terestre, acvatice și bivalve (scoici) Pești: sunt reprezentate speciile de apă dulce cum ar fi tiparul, linul, știuca, crapul, salăul, somnul. Sunt și specii fără valoare economică precum obletele (Alburnus alburnus), svârluga (Cobitis taenia), tiparul (Misgurnus fossilis), boarța (Rhodeus amarus). Reptile: șarpele rău (Coluber caspius), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis) Batracieni: broască râioasa verde (Bufo viridis), broască de pământ (Pelobates fuscus), țestoasă de baltă (Emys orbicularis), brotăcelul (Hyla arborea) Insecte (există aici specii rare de libelule) Mamifere: pisică
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
munte, mierlele, privighetori, ciocănitoarea și unele specii de vulturi). În arealul subetajului gorunului sunt frecvente specii de animale existente și în subetajele anterioare , după cum unele provin din stepa și silvostepa. Numeroase sunt speciile de păsări (mierla, sturzul, potârnichea, ciocârlia, pițigoiul), reptile (șarpele orb, șopârla), batracieni, insecte. Zona geoparcului este o zonă rurală, cu o tendință de îmbătrânire a populației și de migrare, mai ales în străinătate. Locuitori celor 16 comune sunt distribuiți inegal, comuna Berca fiind cea mai numeroasă și cu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Tetrao urogallus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), pietrarul cu creasta albă ("Oenanthe leucopyga"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), mierla de parau ("Cindus cindus aquaticus"), lăstunul mare ("Apus apus"), pupăza ("Upupa apops"), fașa de pădure ("Anthus spinoletta"); - reptile, amfibieni și broaște Biserică de lemn cu hramul „Sfanțul Pantelimon” din orașul Băile Olănești, construcție 1752, monument istoric. Biserică a fost stămutată din satul Albac în anul 1907 Biserică „Sf. Nicolae” din satul Olănești, clădire (monument istoric) construită în anul
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
de la Collège de France, unde i se va trezi interesul pentru științele naturale. El devine un auditor entuziast al cursurilor profesorului Georges Cuvier, în 1806 promovează ca doctor în medicină. Ulterior Blainville studiază în laboratorul lui Cuvier, mai ales grupa reptilelor. Candidează fiind sprijinit de Cuvier, pentru postul profesor de la catedra de anatomie și zoologie de la facultatea din Paris. Prietenia dintre el și Cuvier se destramă, cei doi devin chiar dușmani. În 1825 este ales ca urmaș al lui Comte de La
Henri Marie Ducrotay de Blainville () [Corola-website/Science/322736_a_324065]
-
pasionată de artă, și totodată singura dintre cei trei care nu credea inițial în misterele din Providence, în ciuda faptului că și ea a fost martoră la vrăjile făcute asupra unor locuitori, sau chiar la apariția unor creaturi preistorice precum o reptilă acvatică uriașă numită Merloo sau mitologice precum un zeu Aztec sau un Grifon. Ea caută explicații logice la tot ceea ce se întâmplă în Providence, și este însetată de dreptate. Martin este inventatorul excentric dintre cei trei, și cel care le
Enigmele din Providence () [Corola-website/Science/322031_a_323360]
-
adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare, cerbi etc. Uneori atacă și omul. În stadiul de larvă hexapodă și nimfă octopodă, atacă animalele mai mici de pășune: șoareci, șobolani, veverițe, cârtițe, arici, reptile și păsări. În România "Ixodes ricinus" este o specie foarte frecventă, fiind identificată la om, animale de companie (câini, pisici), vite (bovine, cabaline, ovine), rozătoare, insectivore, lagomorfe, mustelide, carnivore, cervide, păsări, reptile. "Ixodes ricinus" este un parazit ce necesită în
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
mici de pășune: șoareci, șobolani, veverițe, cârtițe, arici, reptile și păsări. În România "Ixodes ricinus" este o specie foarte frecventă, fiind identificată la om, animale de companie (câini, pisici), vite (bovine, cabaline, ovine), rozătoare, insectivore, lagomorfe, mustelide, carnivore, cervide, păsări, reptile. "Ixodes ricinus" este un parazit ce necesită în dezvoltarea sa 3 gazde. Durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, iar fiecare stadiu durează un an: un an ocupă larva, un an nimfa și un an adultul
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se fixează pe mamifere mici: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe reptile și chiar pe mamifere mai mari sau pe oameni. Ele se hrănesc câteva zile (3-6 zile) crescând în greutate de 10-20 de ori. După ce și-a luat hrana necesară, larva gorjată (îndopată cu sânge) părăsește gazda și cade pe sol
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau ciocârlie de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"). În arealul rezervației este semnalată prezența unui mamifer : dihorul pătat ("Vormela peregusna"), precum și a mai multor specii de reptile (țestoase, șopârle, șerpi) și de broaște. Vegetația este constituită din elemente floristice cu specii de plante (meridional-continentale și xero-mezofile) rare, printre care: centaurea ("Centaurea jankae" - aflată pe Lista roșie a IUCN și "Centaurea tenuiflora"), sânziană ("Galium humifusum"), garofiță ("Dianthus pseudarmeria
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
Terrarium (lat. terra, "pământ") este un fel de acvariu uscat sau umed, în care se află pământ cu plante ornamentale sau animale exotice, în special insecte, reptile, amfibii. Unele din ele se află în încăperi cu lumină artificială, umiditate controlată și aer condiționat. Ele caută să creeze un microclimat asemător climei de unde provine planta sau animalul. Exemple de animale crescute în Terrrarium: șerpi de mare din mările
Terariu () [Corola-website/Science/329787_a_331116]
-
de izvoare de ape minerale) și fânețe, ce adăpostește o gamă floristică (relicte glaciare) variată, cu specii de ierburi rare, printre care ochii-broaștei ("Primula farinosa"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata") sau trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"); precum și specii de păsări, reptile și batracieni.
Mlaștina Csemő - Vrabia () [Corola-website/Science/329948_a_331277]
-
Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și protejează mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) caracteristice lanțului carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
din familia Ranunculaceae, "Cimicifuga europaea" (plantă medicinală utilizată în bolile hepato-biliare), brabăn ("Dentaria glandulosa"), poroinic ("Orchis militaris") sau specii de rogozuri și ierburi de mlaștină. Fauna este una bine diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, insecte, reptile și pești astfel: • mamifere: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), lup cenușiu ("Canis lupus"), viezure ("Meles meles"); • păsări cu specii de cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Tetrao tetrix"), vultur pescar
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
meles"); • păsări cu specii de cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Tetrao tetrix"), vultur pescar ("Pandion heliaetus"), vultur codalb ("Heliaeetus albicilla"), uliu ("Accipiter")vânturel ("Falco vespertinus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), lișiță ("Gallinula chloropus") sau rațe sălbatice; • insecte, pești, reptile (șarpele lui Esculap, șopârla de nisip, șopârla vivipară) și broaște. O atracție deosebită a parcului o constitiue speciile de cai sălbatici (ponei polonezi)aduși aici în anul 1982. Caii trăiesc, se înmulțesc și se hrănesc în sălbăticie (pe perioada iernii
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), barza neagră ("Ciconia nigra"), brumărița de stâncă ("Prunella collaris"), alunar ("Nucifraga caryocatactes") sau specii de șoimi din familia "Falconidae"; • reptile, amfibieni, pești și insecte.
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare: șorecar comun ("Buteo buteo"), dumbrăveancă ("Coracius garrulus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), eretele de stuf ("Circus aeruginosus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"); • insecte, pești (biban, lin, știucă, plătică), amfibieni și reptile.
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]