2,211 matches
-
Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe față. Starea de beție tulbură În așa măsură mințile celui În cauză, Încât acesta nu-și mai poate controla ambițiile ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu știe ce-i iese din gură”; „Fie omul cât de bun, vinul Îl face nebun”; „Bețivul se Învață cu beția, și tâlharul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rost, de isprăvile și Întâmplările tale; căci plăcerea pe care o ai tu de a povesti nu o au și cei dimprejur de a te asculta.” (Epictet) Câinele care latră nu mușcă. (Atât timp cât ești dispus să vorbești despre nemulțumirile sau resentimentele tale Înseamnă că nu ai de gând să te răzbuni pe cineva.) Vorba deschide vorbă. (Explicația este dată de faptul că fiecare dintre noi acordă cuvintelor receptate, pe lângă Înțelesul care le-a consacrat, și un sens personal, care corespunde dispozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propria prostie s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ale morții. Μ Pentru adolescent totul este foarte important: o dovedește strălucirea din ochii săi. Μ Îndrăgostitul Împrumută, fără să-și dea seama, ochii iubitei (privește prin ochii acesteia). Μ „Datoria nu poate crea decât o etică negativă: aceea a resentimentului.” (Max Scheler) Aprecierea filosofului german este relativă, ea aplicându-se doar la acea „datorie” prost Înțeleasă de către cineva sau care a devenit Înrobitoare pentru o anumită persoană. Astfel, În raport cu ultimul aspect menționat, un copil care a fost permanent oprimat În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
menționat, un copil care a fost permanent oprimat În familie, care a trebuit să Îndure numeroase ofense sau privațiuni din partea părinților, În numele unei supuneri firești pe care aceștia considerau că odraslele lor le-o datorează, va dezvolta de la Început puternice resentimente față de părinți, pentru a sfârși prin a se răzbuna, așteptând un moment favorabil de revoltă. Același lucru se Întâmplă și atunci când cineva dă un Înțeles greșit termenului „datorie”, considerând, de exemplu, că orice restricție impusă din exterior este un atentat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însă „datoria” este Înțeleasă ca un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îl face. Așa și cel aflat În cele mai Înalte demnități publice. Μ Oamenii invidioși sau răi sunt cel mai mult rămași În urmă pe scara evoluției spirituale, deoarece toată energia lor psihică și nervoasă este Întrebuințată În cultivarea de resentimente și ostilități. Dimpotrivă, transpunerea empatică, generatoare de simpatie umană, este condiția fundamentală a luptei cu tendințele de risipire energetică ale unui eu hipertrofiat, atras doar de fapte urâte, de fapte josnice, imorale. Μ Orice climat familial Își are rezervat un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sufletul materiei, al liniștii, al sensibilității, pe care nu reușește să ne-o transmită, rămân în afara emoției estetice. Poetul parcă ne-ar citi un tablou deschis ca sens la prima vedere, fără metafizică și fără metafore rare, indiferent dacă exprimă resentimentul față de orașul care decupează cerul în balcoane, sau dacă descrie pur și simplu o ceașcă de porțelan: "Sorbită zare gri, de buchara,/ deodată cântului cu lut și soare/ la margini de pustiuri și visare/ prin care albele cămile vor ierna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care eram calmați atunci când durerea născută din contactul dur cu un obiect ne făcea să urlăm: pedepsirea obiectului. Am adăugat doar obiectivarea în persoane. Diferența esențială este dată de faptul că aceste "obiecte" suferă, născându-le astfel și întreținându-le resentimentele față de societate. Suntem tot timpul împărțiți în noi și ei, separați de variate repulsii. Din când în când unul dintre noi este aruncat de soartă la ei (formând un alt noi); și foarte rar câte unul dintre ei vine în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic” și seria poate continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să vedem care este raportul dintre regret și durerea, și suferința, care-l Însoțesc. Răul comis este perceput și trăit de persoană ca vinovăție, ca o stare sufletească complexă care apasă permanent individul. Orice reactualizare a vinovăției este Însoțită de resentimente față de actele comise În trecut și față de propria sa persoană, În prezent. Persoana se simte, se recunoaște În planul conștiinței sale ca fiind vinovată și dorește să se desprindă de această vinovăție. Resentimentul pe care-l Încearcă „vine către ea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Orice reactualizare a vinovăției este Însoțită de resentimente față de actele comise În trecut și față de propria sa persoană, În prezent. Persoana se simte, se recunoaște În planul conștiinței sale ca fiind vinovată și dorește să se desprindă de această vinovăție. Resentimentul pe care-l Încearcă „vine către ea” ca o dorință de anulare a acelei părți a Eului care a greșit. Este un dezgust față de sine Însuși, de care persoana dorește să se detașeze. Regretul este o stare complexă care reunește
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în urma unui act sexual întâmplător sau sunt produsul unei iubiri trecute care s-a terminat dureros, copiii proveniți dintr-o sarcină dificilă, ce au sexul „care nu trebuia” sau prezintă handicapuri fizice pot fi victime ale dezamăgirii părinților și ale resentimentelor lor. Dacă un copil seamănă cu tatăl care a părăsit-o pe mamă când a aflat că e însărcinată sau dacă fetița seamănă prea tare cu bunica ei, mama tatălui cea atât de cicălitoare, toate acestea pot duce la resentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
resentimentelor lor. Dacă un copil seamănă cu tatăl care a părăsit-o pe mamă când a aflat că e însărcinată sau dacă fetița seamănă prea tare cu bunica ei, mama tatălui cea atât de cicălitoare, toate acestea pot duce la resentimente din partea părintelui. Părinții mai pot fi, de asemenea, frustrați de comportamentul copiilor lor, dorindu-și unul mai puțin agitat (sau, dimpotrivă, nu atât de molâu). Toate aceste lucruri duc la un tip de comportament din partea părinților care nu face decât
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
avea 31 de ani, în ultimii 13 dintre aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
succes, se poate transforma în insucces și invers. Un student poate avea succes în activitatea unei organizații sociale, pentru că este un agresiv (în înțelesul deplin de inițiativă și cu spirit de organizare n.n.). Dar această participare îi poate aduce atâtea resentimente din partea celor din jur, încât să fie ulterior ostracizat. Prin contrast, un student retras poate fi inițial frustrat dar, prin calitățile sale pozitive, să fie mult apreciat. Din acest motiv, descrierea comportamentului caracteristic frustrării în termenii succesului imediat sau ai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur, sau a căpcăunului devorator. Denunțarea complotului eliberează de spaime, de resentimente, de ură... Și, fără îndoială, fiecare dintre aceste porniri poate lua un aspect patologic, poate deveni melancolie regresivă, nevroză de transfer, delir de persecuție sau obsesie paranoică. Ele rărmn totuși niște manifestări insidioase în ceea ce observația clinică definește drept stare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
rămîne în Congo pînă în 1960 și se întoarce curînd acolo din punct de vedere militar. Englezii și francezii atacă Egiptul, care naționalizase ca-nalul, debarcînd în Suez (1956). În sfîrșit, în anii '50 nu se știe încă dacă dușmăniile și resentimentele anilor de război vor reînsufleți atitudinile șovine și naționaliste. Refuzurile intelectualilor În imensa lor majoritate, intelectualii de stînga se arată neîncrezători față de ideea de Europă, contaminată încă în ochii lor de utilizarea pe care o dăduseră naziștii termenului. Ei văd
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
false în problema națională. Sub presiunea sovietică, dar și spre a-i putea folosi pe minoritari contra celorlalți, el a impus formule inacceptabile pentru populația majoritară, măsuri pe care a trebuit apoi să le revoce, cu prețul unor tensiuni și resentimente care, de câteva decenii se tot acumulează. Nu cunosc nici o măsură semnificativă de dialog care să fi fost pusă de atunci la lucru, nici o încercare notabilă de a găsi răspunsuri. Din contra, potrivit unei tactici îndelung verificate de istorie, la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asupra vlahilor transilvăneni, influențată probabil de gazdele lui Stephen, o familie de unguri. Aceștia vorbeau din punctul de vedere al unor oameni care își pierduseră doi membri ai familiei în Revoluția din 1848, uciși, după câte se pare, de valahi. Resentimentele lor nu sunt îndreptate doar împotriva valahilor și a inferiorității lor față de unguri, dar și împotriva austriecilor, pe care îi prezintă ca pe niște asupritori fără inimă. Leslie Stephen descrie foarte detaliat locurile și oamenii, ca urmare a unei lungi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
eliberat și invitat acasă la prefect. Scena „negocierii“ dintre Tipătescu și Cațavencu (actul al IIlea, scena IX) reliefează în chip semnificativ relația celor doi și comporta mentul lor duplicitar. Replicile amabil insinuante sunt însoțite de un joc scenic contrastiv, evidențiind resentimentele fiecăruia. În schimbul scrisorii, Tipătescu îi oferă postul de primar, de avocat al statului și moșia Zăvoiul, dar refuză sprijinirea candida turii onora bilului domn Nae, așa încât scena se încheie cu reizbucnirea conflictului. Zoe inter vine însă și îl deter mină
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși protagonistul în matricea personajelor tipologice, realiste, Liviu Rebreanu îi conferă o structură interioară complicată, cu trăiri contradictorii. Aceasta pare modelată de statutul social periferic al eroului și de sentimentul frustrării, de resentimente față de tatăl său, care a risipit zestrea Zenobiei, și față de toți „bocotanii“ care îl disprețuiesc pentru sărăcia sa. Ion, tânărul țăran sărac, se definește în contrast cu George Bulbuc, cel mai înstărit flăcău din sat, ori cu Titu Herdelea, tânărul intelectual. La
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
2009, pp. 13-14) Elevul vrea să devină pianist, iar adulții vor încerca să-i explice că, în lumea pianiștilor, dacă nu ești lebăda neagră (acela care este câștigătorul și care ia totul) vei fi toată viața un ratat plin de resentimente. Având în vedere numărul de tineri pianiști care bat la porțile afirmării, șansele de a ajunge lebăda neagră sunt minime, în vreme ce șansele de a ajunge un profesor de muzică într-o școală de cartier (cu gustul ratării) sunt maxime. Viața
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și delincvența juvenilă (cum nota Hannah Arendt), deoarece în prezent se poate adăuga evaziunea din realitate și libertatea din lumea virtuală (eventual, sub un alt nume, sub un alt chip, sub altă identitate, cu alte caracteristici de personalitate). Mai târziu, resentimentele împotriva tiraniei grupului se vor plia perfect peste efemeritatea flashmob-urilor, dând naștere unei aversiuni durabile pentru orice aderență la un grup durabil (partid, sindicat, ONG etc.). Rămâne întrebarea: de ce creierul uriaș al multor copii preferă evaziunea oferită de internet sau
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]