67,163 matches
-
Studii și Cercetări Juridice din București care își propune să revoluționeze activitatea de reeducare a minorilor infractori, ca un Makarenko al timpurilor noastre. Lucrarea sa de diplomă, Interferența emoțiilor pozitive cu emoțiile negative - factor terapeutic în profilaxia delincvenței juvenile, fusese respinsă, la facultate, de profesorul Mihai Saizescu, dar tânărul hotărăște să-și pună ideile în aplicare, cu sprijinul directorului adjunct al Institutului de Studii și Cercetări Juridice. Acesta îl trimite la Institutul Special pentru Reeducarea Minorilor Infractori (un mod pompos de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
polițist (corupt) îl aduce pe acesta în fața unui geam prin care poate să vadă fără să fie văzut și îi cere să aleagă dintre killer-ii care stau aliniați, cu mâinile împreunate în față, ca fotbaliștii când fac zid pentru a respinge o lovitură liberă executată de adversari. Omul de afaceri, Camilian K. Elefteride (așa crede romancierul că se numesc cei din protipendadă!), optează pentru bărbatul cu cei mai reliefați mușchi (deși acesta urmează să mânuiască un pistol, nu să boxeze!). Romanul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tău pe buze, chiar dacă savurezi fiorul, o consideri maculată, deși este logic că ține la igiena perfectă a cuplului.“ „Ideea“ este reluată în diferite formulări, de unde reiese că o obsedează pe Gabriela Zăvălaș Anghel: „Dacă sărutări delicate, ce nu le respingi, și-ți fac plăcere în zone fine te conduc la a cota femeia ce ți le aplică, insalubră, și-i refuzi sărutul pe buze, după ce ți-a sărutat interiorul mătăsos al încheieturii piciorului și cu o idee mai sus, la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a găsit. Te fac Președinte al CJ, a promis Parpanghel. Mîine îmi dau demisia. Și a dat-o. Săracu' om! În campanie umbla cu un steguleț pe care scria: Votăm Parpanghel! Mare politician Parpanghel ăsta. Numai că mereu electoratul îl respinge. Chiar dacă ar candida singur, el ar ieși al doilea. Lipsit de omenie și de caracter, mon cher! Un accident printre oameni. Supărări de la vot În ziua aceea reușisem să vizitez trei comune situate pe un traseu imposibil. Oamenii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care toporul a uitat să mai hodine. Calmează-te, copile, calmează-te, te rog! Să-i lăsăm pe ei. Trăiești în lume, tu ai realitatea ta, lumea are realitatea ei Una cu alta nu se potrivesc, una cu alta se resping, precum doi magneți încărcați cu aceeași sarcină. Vrei să stai toată viața aici? Uită-te în oglindă, încearcă să te găsești, acum un an, acum doi ani, acum 20 de ani. Caută-te! Unde ești tu, Petre, aici sau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a urmat pe Savonarola, dar nici nu s-a pronunțat răspicat contra lui. Cel mult, i-a suspectat de ipocrizie, ca orice om lucid, frazele înflăcărate și "elocința sumbră". Și Machiavelli avea în vedere rolul religiei în ordinea statală, dar respingea ideea de fanatizare religioasă a conducerii statului. Și apoi, în momentul în care Machiavelli scrie Principele (1513), Savonarola nu mai era decît o vagă amintire, iar categoria pe care o reprezenta era neinteresantă în ordinea gîndirii sale. Să ținem seama
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asupra lor. Machiavelli pare să regrete uneori imixtiunea răului în arta de a conduce, dar adevărul i se impune, apărat de istoria în mers. De aici scepticismul lui Machiavelli. Sînt locuri, rare ce-i drept, în care își îngăduie să respingă cu decență comportamentul negativ în exces, nedemn de a fi model de imitat. O face, însă, într-o manieră obiectiv măsurată. Agatocle, fiul de olar ajuns rege, știe să înfrunte obstacolele, să iasă din primejdie cu eroism și de aceea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Saul să meargă să se lupte cu Goliath, filisteanul care îi înfrunta pe evrei, Saul, pentru a-i da curaj, l-a încins cu propriile lui arme; dar David abia a primit aceste arme și de îndată le-a și respins, spunînd că, păstrîndu-le, nu poate să-și folosească pe deplin propria lui vitejie, și că el voia să-l întîmpine pe dușman numai cu praștia și cu cuțitul lui. În sfîrșit, cît privește armele altuia, sau le pierzi pentru că sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cineva care părea că aduce o rază de speranță, încît să poată fi socotit ca ales de Dumnezeu spre a mîntui Italia, s-a văzut totuși după aceea că în momentul cel mai înalt al acțiunilor lui, soarta l-a respins. Astfel încît, rămas fără viață, Italia îl așteaptă pe acela care va putea să-i stingă durerile și să pună capăt jafurilor în Lombardia, birurilor grele din regatul Neapolului și din Toscana și să-i lecuiască rănile vechi și adînci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atunci ideea de interes, mărire, ambiție și despotism? Se întîmplă că Suveranul, departe de a fi stăpînul absolut al oamenilor care se află sub conducerea lui, nu este în fapt decît primul slujitor al lor. Deoarece mi-am propus să resping aceste principii pernicioase pe rînd, îmi rezerv dreptul de a vorbi despre ele pe măsură ce fiecare capitol îmi va oferi ocazia. Trebuie să spun, totuși, în general, că ceea ce am arătat despre originea suveranilor face acțiunea uzurpatorilor mai atroce decît ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
secret care să vindece toate bolile, toate complicațiile, nici politicienii nu pot prescrie reguli generale, a căror aplicare să fie potrivită tuturor formelor de guvernare. Această reflecție mă conduce la cercetarea părerii lui Machiavelli în privința trupelor străine și mercenare. Autorul respinge cu totul folosirea lor, sprijinindu-se pe cîteva exemple prin care vrea să demonstreze că aceste trupe mai mult au adus prejudicii statelor care le-au angajat, decît le-au ajutat. Este sigur, și experiența o demonstrează, că cele mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de lingușire, care este sofista defectelor, retorica ei diminuîndu-le; este cea care furnizează argumente pasiunilor, care dă austerității caracterul dreptății, care face o asemănare atît de perfectă între generozitate și larghețe excesivă, încît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nuanță sau de-a dreptul frivole, adăugind sau rezumînd anumite pasaje. Ar fi schimbat prea mult aspectul textului dacă încerca să elimine sau să corecteze prea numeroasele fallacia extra dictionem, pe care și noi le-am descoperit. Nu o dată, Frederic respinge idei ce nu fuseseră discutate de Machiavelli, după cum accentuează greșit termenii unor raționamente. Voltaire prezenta eseul ca un "antidot" la "otrava lui Machiavel". Nici nu putea fi altfel cotată corectitudinea aproape mecanică și convențional-morală a lui Frederic. întrucît acesta din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de "65 de ani și peste" care urmează trebuie să fie puse la adăpost, în măsura posibilităților, de o degradare a calității vieții la vârstele înaintate care va conduce cu siguranță la o teamă față de ele, chiar la a le respinge. Aceasta înseamnă să evocăm chestiunile prevederii (individuale și instituționale), ale protecției sociale, care trebuie amplificate și perfecționate, ale solidarității de mai multe feluri (familiale și colective) de consolidat și de dezvoltat, și a vigilenței de exercitat, de menținut și de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
multe reporturi de risc asupra indivizilor și, mai ales, asupra reformelor structurale (model economic insuficient de concurențial și flexibil). Îmbătrânirea și societatea A priori, ponderea crescândă a "celor de peste 60 de ani" riscă să se facă văzută pe arena politică, respingând valorile de modernitate și readucând în discuție pactul social fondat pe echitatea între generații. Arena politică și valorile de progres Într-o societate pe cale de a îmbătrâni, reprezentativitatea și dialogul social își pot schimba felul de-a fi. Instituționalizarea bătrâneții
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se înțeleagă pasajul altfel. Iuda nu este un erou - sau, dacă este, atunci, vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărat Dumnezeu, atunci El va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, în ultimă instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația cu 180 de grade, jucând cartea francheței și a geloziei. În realitate, Iuda nu-L iubește pe Isus, iar credința sa în divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină. Din tainicul dialog care se desfășoară dincolo de poartă, zăvorâtă la loc, nu se aude decât... un tunet puternic. Apoi arhanghelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic al pasajului în discuție: „și nimeni”, scrie el, „să nu vadă în aceste cuvinte un mit!” (7). Pentru el, fiicele oamenilor reprezintă fructele păcatului, spre deosebire de cei trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin urmare, e absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm în discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând implicit Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de ani mai târziu. Ce să se fi întâmplat între 1939 și 1992? Cum se explică această retragere pe poziții absolut stranii? Singura explicație trebuie căutată în atitudinea sa tot mai virulentă și sistematică împotriva modernismului (implicit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe teme fundamentale, precum cea a îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la începutul lui De principiis. Conform scenariului lui Origen, îndumnezeirea „ființelor raționale” s-ar fi realizat dintru început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină. Căderea lor, cauzată de un pervers sentiment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul începând cu secolul al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și îngăduind răspândirea în rândul credincioșilor a unor cărți de educație și informare religioasă care, unele, învață palamismul, iar altele îl resping, precum catehismul lui Nicolae Bulgaris ostil palamismului și Thesauros-ul lui Damaschin Studitul, care vorbește despre lumina taborică increată (col. 1817)227. Cealaltă țintă a lui Stăniloae din Introducere este revista dominicană Istina, al cărei număr din 1974 a fost consacrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]