2,703 matches
-
alte culoare,/ și trebuie sa merg pe toate odată,/ să smulg din inșii mei câte un flaut pentru fiecare/ câte un flaut/ câte o fântâna." Parabola focului supune simbolului toate trăirile, cunoașterea, iubirea, moartea. Unele versuri aduc pe lângă stări de reverie și spaime, desene macabre, care descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noi avem încă nevoie de ei. Acel final este echivalentul românesc al scenei cu care se încheie La Strada lui Fellini. Nu mai puțin dureros și la fel de zguduitor. E greu de acceptat că și suferința eroului din filmul său, și reveria lui Miroiu de pe scena micuță a Sălii Amfiteatru, și fiecare întâlnire cu profesorul-artist rămân doar de o parte a lucrurilor, iar că de cealaltă se îngrămădesc cei ce nu le-ar înțelege niciodată. Dar ele vor supraviețui mereu în memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care definea poezia viitorului ca „muzică și imagine“. - Noutatea limbajelor poetice se întemeiază pe tehnica sugestiei care generează „bucuria de a ghici încetul cu încetul; a sugera obiectul, iată visul nostru“ (St. Mallarmé). - Inovația prozodică urmărește exprimarea ritmului interior - al reveriilor melodice sau al dizarmoniei și stridenței maladive - printro „dezordine savant orchestrată“ a versului (unități ritmice inegale) cu „opriri multiple și mobile“ (rupturi de ritm), prin „fluidități ascunse“ (J. Moréas) și, mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. [...] Totuși, revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva se schimbase de când știa că fotografia aceea din vitrină e acolo. Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș, care i se păruse atât de pustiu până atunci. Dimineața
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. [...] Totuși, revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva se schimbase de când știa că fotografia aceea din vitrină e acolo. Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș, care i se păruse atât de pustiu până atunci. SUBIECTUL
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reflecțiilor și a trăirilor afective ale eroului de către narator, în discurs la persoana a IIIa (Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș; i se părea că acel surâs descurajat e pentru el). 5. motive literare: orașul, fotografia, reveria, solitudinea, cafeneaua boemă etc. 6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: pe Calea Victoriei, în față la Corso; cafe neaua de peste drum; în acest oraș; la București etc. 7. Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simboliste fundamen tale. În accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa. Poemul este străbătut de fiorul imenselor spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al reunirii și simultaneității stadiilor, estetic, etic și religios de care vorbea Kierkegaard, și-a publicat toate volumele la Editura Humanitas. Spicuim doar titlurile sau, la câteva din ele, zăbovim printr-o glosă în spiritul intransigentului autor: "Schimbarea subiectului o reverie"(2004), Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante (2004, 120 pagini), "Zbor în bătaia săgeții" (2006, 328 pagini), "Omul recent" (2006, 504 pagini). Această din urmă carte este o focalizare interogativă dar și o critică a modernității și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unul al nostalgiei morții, al unei voluptăți tanatologice exprimate în embleme tip "mai am un sigur dor / iar când voi fi pământ / geniul morții" etc. Scris în forma originară a baladei românești, Luceafărul este limbajul epic al "visului vieții", al reveriei și aspirației acelui animus arhetipal nocturn spre dublul din oglindă, spre diurna anima. În acest climat de reverie primordială a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
când voi fi pământ / geniul morții" etc. Scris în forma originară a baladei românești, Luceafărul este limbajul epic al "visului vieții", al reveriei și aspirației acelui animus arhetipal nocturn spre dublul din oglindă, spre diurna anima. În acest climat de reverie primordială a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior animus-anima"". Dar fiindcă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a existenței, "domiciliile", mereu cu o componentă concretă și una abstractă țin de configurarea, pînă în cele mai însemnate raporturi, a imaginarului romanesc. SPRE SCENA ORAȘULUI Pătruns de aerul lumii moderne, urbane, universul romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu pare modelat de o "reverie spațială", atașată locurilor pe care ficțiunea le destinează prim-planului acțiunii. S-ar spune că "visul citadin" al romanului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea nu poate fi despărțit de o înclinație similară a protagoniștilor lumii de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acest fel cu spațiul existenței ei, poartă semnele investiturii erotice. Aspectul "obiectual" al afecțiunii (răsfrînte asupra "prelungirilor" metonimice ale persoanelor, domiciliile lor) apare aici în varianta cea mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care opune crispatei atenții la obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un acord final al trecutului cu himera trăită în prezent. Nu mai puțin obsesie a romanului, reveria asupra casei închide în cîteva linii psihologia deviantă a compensației imaginare găsite în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care opune crispatei atenții la obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un acord final al trecutului cu himera trăită în prezent. Nu mai puțin obsesie a romanului, reveria asupra casei închide în cîteva linii psihologia deviantă a compensației imaginare găsite în locul -fetiș: Își închipui că viața de acum a frumoasei doamne Hallipa-Drăgănescu ar fi fost a lui: casa măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reputația acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach!" Atenți la diferența între "visul palatului" (actualizat la Lenora, Walter, Coca-Aimée, doctorul Rim, doctorul Răut) și "luxurianța" închipuirii (particulară, aici, amantului mistic), vom distinge între cupiditate și reveria care transformă, pentru cîteva momente de ucronie ("ce s-ar fi întîmplat dacă..."), dorința personajului într-un alt, posibil traseu al romanului însuși. Complotul pentru trimiterea, în cele din urmă, a lui Maxențiu la Leysins echivalează, de aceea, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
timp, m-am luat ba cu una, ba cu alta. Pe atunci nu lucram, nu aveam calculator și nici de televizor n-aveam parte cine știe cît. Ne încînta să ținem o carte în mînă... Dragonul s-a pierdut în reverii. Cînd a fost cît pe ce să-și găsească drumul înapoi, sigur la meditațiile amînate, Alin a încercat o prelungire a magiei, cu o mirare pe care o voia admirativă: Și chiar mai ții minte tot ce-ai citit? Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și a fiarelor, se retrăgea în locuințele lacustre și trăgea podul de la mal. Metafora "aud plângând" sensibilizează abstractul, sugerând că ploaia e un plânset al materiei. Materia, personificată, devine un lucru concret, iar actul percepției se desfășoară noaptea, timp favorabil reveriei. Strofa I se structurează pe două serii paralele (ploaia singurătatea) care trimit la natură și la eul liric. În versul al treilea se exprimă solitudinea: "sunt singur". În afară de motivul ploii, poezia Lacustră cuprinde și alte motive: al nopții, al golului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
volumul Poezii, sub îngrijirea și editarea lui Titu Maiorescu. TEME ȘI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE a. natura și iubirea tema romantică fundamentală a liricii eminesciene. Elemente frecvente: codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, plopul, floarea albastră, buciumul, cornul, femeia-înger, femeia-demon, zburătorul, reveria, visul, solitudinea, voluptatea în Sara pe deal, Povestea codrului, Înger și demon, Dorința, Făt-Frumos din tei, Și dacă..., Lacul, Crăiasa din povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cea lină" (Floare albastră). Într-o natură terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere (prin iubire), poetul speră într-o renaștere a sinelui, în redobândirea identității veșnice, dar și în recuperarea "nepăsării triste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18 ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă superioară, tânărul se refugiază în vis, în speranța că acolo se poate salva, departe de camera "cu pereți negri de șiroaie de ploaie", "cu mucigai verde", cu o masă pe care se aflau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]