2,564 matches
-
argint, în care se aflau sulurile de papirus ale cărților. Lângă o fereastră luminată încă de soarele care asfințea, un bătrân înalt, cu capul ras și cu fața netedă și roșie, ședea într-un jilț larg de abanos și își rezema picioarele, încălțate cu sandale țesute din fire de aur și cu legături de mătase, pe o pernă pe care era cusut din mărgele de aur chipul soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se uită la el nedumerit. - Nu, stăpâne... zise moale. Cred că n-am avut cu ce să-l supăr, de nu-l va fi supărat ființa mea, fără voie. Marele Preot, care râdea foarte rar, râse acum cu voioșie, rezemând cârja de brațul jilțului. Zise apoi: - Tefnaht vrea să-mi aducă aminte că sunt bătrân și nu mai pot umbla prin viață nesprijinit. S-ar putea să fie el mai bătrân ca mine, chiar dacă n-are decât vârsta nepoților pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la câteva zeci de pași de turn. Privi locul unde se afla așezat acest turn: turnul ciudat era ascuțit și jos, însă avea trei picioare late din același argint (sau ce fel de metal să fi fost), pe care se rezema. Dar deodată îi veni să se uite înaintea lui, spre miazăzi și răsărit, la cer. Simți fiori în tot trupul. Stelele se iviseră. Steaua lungă și stranie, steaua necunoscută care-l urmărise atâtea nopți, firește, nu era în cer. Își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nu cade, de ce să nu ne gândim că se învîrtește pământul în jurul soarelui fără să cadă? Oare învîrți focul în jurul căprioarei pe care o frigi, sau învîrtești frigarea... Căci dacă socoteam altcândva că pământul stă, ne gândeam că se reazemă pe ceva. Dar acel ceva pe ce se reazemă? Altă dată încredințat de marea înțelepciune a acestui bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se învîrtește pământul în jurul soarelui fără să cadă? Oare învîrți focul în jurul căprioarei pe care o frigi, sau învîrtești frigarea... Căci dacă socoteam altcândva că pământul stă, ne gândeam că se reazemă pe ceva. Dar acel ceva pe ce se reazemă? Altă dată încredințat de marea înțelepciune a acestui bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
auzită. A folosit-o mecanic numai pentru că îi convenea în meseria lui de profet care se îndeletnicea cu metafizica... Și apoi altceva: când toată Biblia susținea cu smerenie îndărătnică și naivă că pământul ba e așezat pe stâlpi, ba se reazemă pe niște balene, când alți ignoranți străvechi îi dădeau planetei noastre drept scaun un crocodil și numai unii socoteau (și erau îndrăzneți) că pământul plutește pe marea numită ocean, leprosul Iov zice textual: "el a spânzurat pământul deasupra golului"! Cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el, zâmbind. Atunci ea observă cum el își frământa mâinile iar pe chipul său umbrit de tristețe se putea citi durerea remușcării. Angela îl sărută pe frunte, spunându-i că va reveni a doua zi și părăsi salonul. Radu îngândurat, rezemat de tocul ușii îi urmărește mersul grațios și mândru. Ea ieși pe ușa holului cu o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
șomeri pentru o perioadă nedeterminată de timp, dispuse îmbunătățirea vechii legi a învățământului, stabilind ca numirea învățătorilor să se facă diferențiat, după media obținută la examenul de absolvire a școlii normale. Ioan, într-o seară liniștită, stătea pe-o bancă, rezemat de peretele casei, privind cufundat în gânduri, cerul și puzderia de fărâmițe luminoase împrăștiate, cât vedeai cu ochii. ținea între degete o țigară groasă, făcută din tutunul care se găsea din belșug pe acolo. Cu fumatul cochetase în timpul serviciului militar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
piure de cartofi, morcovi, varză de Bruxelles și sos, care Îmi umplu stomacul, oxigenul Îmi părăsește creierul, iar căldura, flăcările și țăcănitul tacâmurilor pe ceramică mă hipnotizează. Îi pot vedea prin foc, demonii. Dansul lor zeflemitor și pâlpâitor pe când mă rezem de spătarul scaunului. Ridic halba de bere tare ducând-o la buze, iar vraja se destramă. Dau pe gât berea. Când ajung acasă iau niște somnifere și după un timp ce mie mi se pare cam o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
oamenii de afaceri că stau jos și beau. Mă țin departe, mă duc agale până la un stand cu ziare din fața magazinului cu cărți și privesc din spatele lui. Micul ticălos se duce drept la masa lor și se apleacă peste ea, rezemându-se În Încheieturile degetelor de la mână. — Cum merg afacerile? zice el. — Ce? — Vă Întreb cum merg afacerile voastre scabroase, animale jegoase! Deci cum vă merg? puțoiu ăla mucos și slinos bubuie la oamenii de afaceri. Hă? Halal cuplu mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Shirley. Cedez În fața forțelor libidoului și dau telefonul, dar, de Îndată ce sosește, Îmi dau seama că am făcut o greșeală și că m-aș fi scos mai bine cu o labă. E ca un sloi de gheață. Se holbează la mine, rezemându-se de spătarul scaunului, fumând o țigară și având o expresie cu adevărat nesuferită pe față. — Nu știu de ce mă aflu aici, spune ea cu amărăciune, iar eu sunt pe cale să răspund ceva de genul „pentru că ești o ștoarfă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
E un Nissan Micra parcat Într-un loc nepermis. Mă rog. Unde sunt bulangii de la circulație? — Bruce... e ok... aud o voce firavă venind din spatele meu. Mă duc și mă așez pe canapea. Îmi pun capul În palme și Îmi rezem coatele pe genunchi. Adopt o voce Îndurerată și gravă și spun — Nu pot să fac sau să spun nimic... am Încurcat lucrurile. — Nu... O aud că se ridică În picioare și că vine Înspre mine. Îi simt atingerea ușoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rahat care să mă lase În Colinton. Se pare că am noroc, căci Încă mai sunt unu sau doi inși care se Învârtesc p-acolo. Văd un vagabond cu coada ochiului. Se hârșâie de zid, apoi Își ia o pauză rezemându-se de adăpostul din stație. Vagabondu’ pare să aibă o privire cam Înfricoșată, de parcă tocmai și-a dat seama că n-a băut Îndeajuns Încât să-i alunge din minte realitatea hidoasă a mizerabilei lui vieți. Și Îl cunosc. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
libere. - Sunt libere? întreabă cumătrul cu o voce calmă, aproape șoptind. - Vă rog să luați loc, zic într-un glas cei doi. Ne ocupăm locurile nu înainte de a ne prezenta și a strânge mâna noilor cunoștințe. Am privit in jur. Rezemat de tejghea, barmanul, un individ burtos și cu o față roșie și transpirată, aștepta comanda. - Opt mici și o sticlă de Cotnari, zice cumătrul. Un fum înecăcios plutea deasupra meselor, ciocniri de pahare, vorbe mai slabe sau mai accentuate în funcție de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
NATURA Zero s-a ciocnit de una dintre doctrinele centrale ale filozofiei grecești, de o dogmă ale cărei rădăcini se regăseau în filozofia numerică a lui Pitagora și a cărei importanță reieșea din paradoxurile lui Zenon. Întregul univers grec se rezema pe acest pilon: nu există neant. Universul grec, creat de Pitagora, Aristotel și Ptolemeu, a supraviețuit mult timp după prăbușirea civilizației grecești. În acel univers nu exista conceptul de nimic. Nu exista zero. Din această cauză, Apusul nu l-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, și s-a culcat în locul acela. / Și a visat o scară [s.n.] rezemată de pământ, al cărei vâr f [s.n.] ajungea până la cer. îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau [s.n.] pe scara aceea. / Și Domnul stătea deasupra e i [s.n.], și zicea: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tată lui tău Avraam, și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
V, p. 44) „Cel ce nu cunoaște adevărul nu poate nici crede cu adevărat. Căci cunoștința naturală premerge credinței”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 110, în Filocalia..., vol. I, p. 246) „Încă nu e slugă credincioasă cel ce se reazemă pe simpla cunoștință; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 5, în Filocalia..., vol. I, p. 254) „Tuturor relelor le premerge neștiința; iar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte alături, în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte alături, în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul artei): Dar lasă-mă, domnule, că bine-i face! Umblă cu trăsura și pe urmă vine după aconturi la mine. Buiac (cu un ton amărui, care știe el ce spune): Sau stă toată ziua, rezemat la bară, la Capșa. Didi (se pricepe și ea): Și se leagă de femei! Buiac (a prins argumentul, cu degetul împunge în gol, către femei): Eh! Vezi! Jean (nu se lasă învins, cu una cu două): Domnule casier, dumneata n-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul pe celălalt"41, nu este mai puțin bizară decât apariția zilnică a lui Ismail "rătăcind în zig-zag
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înapoi cu ...răceală Și-a plecat, La un post...asigurat De...Banca-Mondială! MORALĂ: Leneșul fără valoare, Dacă și pe șef..îl sapă, Rămâne fără...mâncare; Și adesea...fără apă! FABULA BICIULUI Într-un simulacru de piață, Pe la orele opt...dimineață, Rezemat în căruță de capră, C-o figură emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
invităm coșmarurile la taifas încă mai spun că oamenii au suflete numai că au uitat să le șteargă de praf 14 mai 2011 Un oraș ca un semn de întrebare lama orizontului cădea peste ultimele regrete în urma noastră rămâneau mirări rezemate de ziduri orașul acela se sufoca curgeau prea multe întrebări prin arterele sale ne țineam de mână ca doi copii iar șuieratul unui marfar tăia cerul în două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine oamenii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]