5,758 matches
-
mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e mai pregnantă în rememorarea anotimpurilor, percepute în tradiția vergiliană a lui Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste. În Crucea împușcaților. 1907 (1982) versul de factură populară coexistă cu rezonanțe din Tudor Arghezi și Aron Cotruș. Studiile istoricului literar P. nu sunt străine de înclinațiile poetului. Atras de comparatism, este preocupat, în texte rămase în reviste de profil academic, de influența lui Lucrețiu asupra literaturii franceze, de tematizarea naturii în
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
București (1973-1980). Din 1980 se angajează ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „România literară”. Debutează cu poezii în „Tribuna (1956), colaborând ulterior și la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”ș.a. Prima lui carte este Arbori de rezonanță, apărută în 1963 și urmată de alte numeroase volume de versuri, printre care Vânătoare interzisă (1967), Pasărea vine la noapte (1968), Planete albastre (1970) ș.a. Ca poet, P. își trage seva din pământul Bucovinei, topos, fundal și temă principală a
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Penelopa (1978), Scrisorile imperiale (1979), Omul coborât din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de călătorie - Decembrie în Cuba (1973), adunându-și publicistica în Conversații patetice (1976). SCRIERI: Arbori de rezonanță, București, 1963; Itinerar sucevean, București, 1964; Monolog, București, 1965; Vânătoare interzisă, București, 1967; Pasărea vine la noapte, București, 1968; Suceava, București, 1968; Planete albastre, București, 1970; Scara lui Climax, București, 1970; Ore de dimineață, București, 1972; Moartea lui August, București
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
1993) ș.a. Alături de Herta Müller, este, poate, cel mai cunoscut scriitor german originar din România. La începutul activității sale de traducător, P. se îndreaptă spre alcătuirea unor cărți destinate copiilor, transpunând câteva texte de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi. Rezonanța acestui demers îl determină să își încerce forțele în tălmăciri de poezie și proză scurtă contemporană. În revistele „Rumänische Rundschau” și „Neue Literatur” publică traduceri din versurile și narațiunile lui Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Radu Stanca, Alexandru Andrițoiu, Constantin
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
calofil, preocupat de eufonia ritmică și de calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
Vodă cel Rău, Doamna Chiajna), B.P. Hasdeu (Răzvan și Vidra), G. Baronzi (piesele de teatru Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, Barba lui Ștefan cel Mare, epopeea Daciada), Grigore H. Grandea (Vlăsia sau Ciocoii noi). Spiritul pașoptist vibrează, cu vii rezonanțe, în versurile lui Andrei Mureșanu, în Cântarea României, în studiile și rememorările lui Al. Russo ori, chiar cu o mai puternică intensitate, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu. Sub impulsul romantismului național, în perioada pașoptistă are o bună
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Baaad să nu mă cauți/ printre acei care mănâncă,/ urinează și înșeală,/ printre cei vii să nu mă cauți/ [...] nici printre cei ce-n taină/ se răsucesc în groapă/ spre a-și întoarce bucile/ spre crucea de deasupra.” Numele cu rezonanțe incantatorii al cetății poetice ideale va da și titlul următorului volum al lui I., apărut în condiții grafice de excepție. Atelier poetic și operă finită în același timp, La Baaad (1979) este constituit din trei mari cicluri poetice (La Baaad
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
potrivit căreia Miorița ar fi doar un fragment de baladă, susținând că, dimpotrivă, Miorița este o construcție încheiată și că orice adaos ar scădea „marea ei valoare”. În versiunea germană, el se îndepărtează însă de metrica versului originar, ceea ce diminuează rezonanța baladei. În ciuda scăderilor inerente oricărui început, tălmăcirea este, totuși, foarte reușită. Cea de-a doua carte a lui K., Aus der Moldau. Bilder und Skizzen (1860), este un memorial despre oamenii și relațiile sociale din Moldova, despre evenimentele pe care
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
culese din interviurile de grup la care au participat circa 150 de persoane. Se combină astfel speculații sau generalități cu statut științific precar și modele insuficient elaborate de organizare a unor serii de date empirice, dar se vizează concluzii cu rezonanță macrosocială și istorică. Din premisele adoptate și din datele empirice precar culese, A. Mungiu deduce concluzii pe măsură. Românii sunt afectați de o „incapacitate patologică de colaborare”, de un „egoism individualist” sau de o „singurătate colectivistă”, toate incomparabil mai dezvoltate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
două programe instituționale menționate anterior (dezvoltarea capitalistă și integrarea euro-atlantică) sunt atât de asemănătoare în proiectare și aplicare, încât aparțin de fapt aceluiași „program instituțional”, de tip birocratic și clasic, prin care se urmărește inducerea unei raționalizări transformatoare, însă cu rezonanțe prea îndepărtate de viața individuală efectivă. Trebuie să admitem că e greu de presupus că o raționalitate atât de rece și o distanțare atât de mare față de viețile personalizate, cum sunt cele specifice programelor respective, ar putea anima individualitățile altfel
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
e parcă fără limite. De fiecare dată, pot apărea incertitudini, iar singura soluție pentru a le controla efectele pare să fie oferită de negocierile bazate pe cunoaștere și empatie. Familia ce corespunde modernității actuale devine astfel reflexivă și intră în rezonanță cu societatea mai largă în care se constituie. Dar tocmai din această rezonanță apar indiciile unor contradicții transmise peste timp. Să considerăm din nou, pentru ilustrare, modul de intrare a femeilor pe piața muncii. Intrările lor sunt evident tot mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru a le controla efectele pare să fie oferită de negocierile bazate pe cunoaștere și empatie. Familia ce corespunde modernității actuale devine astfel reflexivă și intră în rezonanță cu societatea mai largă în care se constituie. Dar tocmai din această rezonanță apar indiciile unor contradicții transmise peste timp. Să considerăm din nou, pentru ilustrare, modul de intrare a femeilor pe piața muncii. Intrările lor sunt evident tot mai numeroase. Dar piața muncii este unitară? Întrebarea e retorică: piața muncii este divizată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
adopția sau chiar „nașterea” de copii (prin inseminare în cuplurile lesbiene) sunt asemenea experiențe și experimentări ale trăirii împreună a sexelor. Cine poate prezice viitorul familiei în condiții de multiplicare a acestor forme de trăiri împreună? Întrebarea e una cu rezonanțe ce caută răspunsuri în trecut. Mai importantă este analiza biografiilor personale și a celor familiale odată cu evitarea temerilor de instabilitate socială sau de blocare demografică induse de detradiționalizarea familiei nucleare. Realitatea familiei sau a conviețuirii de gen nu se mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1983 (în colaborare cu Victor Ivanovici); Michel Deguy, Poeme, București, 1995 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș, Aurel Rău, Dumitru Țepeneag). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un poet: Virgil Mazilescu, CNT, 1968, 25; Dumitru Micu, „Versuri”, GL, 1968, 27; Laurențiu Ulici, Rezonanța primelor volume, LCF, 1968, 46; Șerban Foarță, Jocul pe-o singură carte ?, LCF, 1969, 1; Victor Ivanovici, „Versuri”, RL, 1969, 21; Rusu, Utopica, 208-213; Cristea, Interpretări, 180-181; Constantin, Despre poeți, 214-217; Caraion, Duelul, 89-90; Poantă, Modalități, 223-226; Dan Laurențiu, Fragmente
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
toate poemele, în suite de variațiuni și improvizații atent supravegheate, care trimit și la tehnicile creativității muzicale, în special jazzistice. De altfel, M. este și autorul unor culegeri de eseuri despre jazz, singulare în peisajul românesc al genului: Cutia de rezonanță (1985), Jazzorelief (1993) ș.a. Deschis spre modernitate, pasionat de ea, autorul vizează o aventură spectaculoasă a spiritului, axată pe ideea conexiunilor dintre jazz și artele contemporane. Două eseuri dedicate poeților G. Bacovia și Gellu Naum propun ingenioase perspective de interpretare
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
Gellu Naum propun ingenioase perspective de interpretare a unor universuri poetice de o modernitate mereu surprinzătoare. SCRIERI: Legea conservării adolescenței, Cluj-Napoca, 1977; Sighișoara, Suedia și alte stări de spirit, București, 1980; Indicațiuni pentru balerina din respirație, București, 1981; Cutia de rezonanță, București, 1985; Russian Jazz. New Identity (în colaborare), Londra, 1985; Poeme, Cluj-Napoca, 1986; Paradis pierdut în memorie, București, 1993; Jazzorelief, București, 1993; Incantări & descântări clujene, Cluj-Napoca, 1996; Recensământ de epifanii-Census of Epiphanies, ed. bilingvă, tr. Adam J. Sorkin, Liviu Bleoca
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
precum deparazitarea ostașilor ori „cheful de la Piscul Raței”, ironizarea jandarmilor, prezența câtorva figuri comice) asigură maximă veridicitate textului. O alegere bună a făcut M. și prin completarea jurnalului de front cu scrisorile mamei, ce servesc ca pandant și cutie de rezonanță propriului text, dar și cu episodul ce încheie cartea, Țugui, un recviem pentru cel care i-a fost ordonanță de-a lungul întregului război și, mai departe, pentru soldatul de rând. Fata Moartă rămâne astfel una dintre reușitele literaturii de
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
aduce nimeni aminte/ Unii spun că din aer, alții că din pământ/ Eu cred c-am venit din cuvinte/ De-aceea ca ele sunt și nu sunt” - În cuvânt). Se cultivă ritmul clasic, cu accente romantic-baladești, sunt invocate nume de rezonanță exotică, ca în Triptic („Acarnia - țară de veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
Institutului de Cercetare a Calității Vieții, formată în principal de autorii acestui volum, a monitorizat impactul campaniei pe tot parcursul desfășurării acesteia. Plecând de la o idee a profesorului Dumitru Sandu, șase sate din România au fost alese drept „cutii de rezonanță” pentru a verifica impactul imediat al campaniei, într-un proces de tipul „day-after recall”. Cele șase sate investigate nu au fost selectate la întâmplare, ci sunt reprezentantele celor șase lumi rurale identificate de profesorul Dumitru Sandu și amintite în secțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din peșterile Himalayei depinde, cel puțin în privința subzistenței biologice, de tot ceea ce se poate întâmpla la celălalt capăt al globului. Chiar dacă superficial și viciat, jurnalele de televiziune contribuie la percepția globală a timpului nostru comun. În sfârșit, calendarul evenimentelor cu rezonanță mondială a ajuns să fie mai important, în secolul XX, decât riturile de trecere ale națiunilor. Viitorul se configurează în coordonatele mondializării conștiinței istorice a întregii umanități. Știm astăzi cu toții ceea ce secole la rând adepții unei ontologii atomiste sau cosmologii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Reprezentarea obiectivează creația, în timp ce re-prezentificarea, cu geniul său liturgic, face posibilă surpriza și chiar revelația. Resursele unei creații sunt inepuizabile. Rădăcinile operei artistului sunt ascunse într-un „nevăzut” găzduit de interioritatea patetică a subiectului creator. Înțelegerea este un moment de rezonanță, consonanță sau poate chiar unison. Opera de artă ilustrează, ca eveniment, importanța și obligația actului revenirii hermeneutice, în absența căreia orice judecată ar deveni o condamnare fără apel. În fața evenimentului (care personifică cutumele tradiționale ale generozității), interpretul trăiește tensiunea între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o mare speranță, o bucurie. Naivitatea și elanul cu care Îmi pui Întrebări, nu sunt noi, firește - generația mea ca și atâtea alte generații În urma noastră, și le-au pus la fel! - totuși astăzi ele au Într-adevăr o altă rezonanță. Întrebările dumitale - «Cum să debutezi? Unde? În ce fel? Dacă merită?»Ă Sau dacă «ai talent» și dacă acest talent «va găsi ecou» la cei ce te Încojoară, și cum anume «să corespunzi exigențelor cerute unui scriitor În vremea noastră
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
câteodată, datorită faptului de mai sus. Întâlnim clișee sesizabile În ordinea apariției articolelor, dar neplăcute În volum. Așa se folosește imaginea ghiocului care reține șoaptele mării, de trei ori. Odată când se vorbește de poezia populară, care e «cutia de rezonanță a unui ghioc», a doua oară când e vorba de Al. Sahia, a cărui operă «a Închis ca Într-un ghioc Întregul tumult al epocii pe care a străbătut-o», În sfârșit a treia oară referitor la Aragon care figurează
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În plină ascensiune, «atât prin asimilarea unor teme noi: femeia (Dan Deșliu, Maria Banuș, Nina Cassian), armata (N. Tăutu) și dragostea (Veronica Porumbacu, Cicerorone Theodorescu, Gavril Mihai) cât și prin neîncetata creștere a măiestriei artistice» În exprimarea unor teme de rezonanță: 23 August și realitățile sovietice, autohtone șiă imperialiste În care s-au remarcat/ poeți ca: Virgil Teodorescu, Virgil Iancu, Solo Juster, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Victor Felea, Tiberiu Utan și iarăși Dan Deșliu, Maria Banuș, A. E. Baconsky, Eugen Frunză
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și problemele literare au fost multe, cu ecoul În presă pe care l-am menționat În paginile anterioare; dar căile de răspândire ale acestui ecou au fost, În acest an, mult mai puține, căci câteva megafoane care amplificau sau repetau rezonanța diferitelor chestiuni Își obturează parțial sau total filtrele de receptare a literarului; așa se Întâmplă cu două mari reviste din capitală: Flacăra și Contemporanul. Prima Își Încetează apariția la 28 iunie 1951, anunțând că „Redacțiile revistelor Flacăra și Contemporanul Își
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]