1,947 matches
-
cel conform căruia spectacolul trebuie să intereseze; iar dacă autorul sau actorul unei tragedii nu știe să emoționeze și să captiveze prin pasiunea pe care vrea s-o exprime, în ce dă, dacă nu în ceva rece, plictisitor, în ceva ridicol, după regulile maeștrilor artei? Aut dormitabo, aut ridebo 61, și tot restul. Astfel că singurul scop al unui poet, întreaga finalitate a muncii sale, este să fim, ca și eroul său, îndrăgostit de oamenii frumoși, să-i slujim ca pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este unul dintre rarii lor apărători, acordându-le o valoare morală în ciuda rolurilor negative pe care le exploatează, uneia pentru că eliberează de pasiuni arătând efectele lor nefericite, celeilalte pentru că denunță viciile ridiculizându-le. "Să fie atacat viciul prin teama de ridicol și de rușine, scrie el în Elemente de Literatură (1787), în cadrul articolului "Drama"; crima, prin spaima față de remușcările care te cuprind și de pedeapsa care urmează; patimile, prin zugrăvirea chinurilor, pericolelor, nenorocirilor care le însoțesc: iată efectele importante ale teatrului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs, în exercițiul pe care ni-l facilitează de a simți ridicolul, de a-l descoperi ușor și repede, sub deghizamentul pasiunii și al modei, în toate combinațiile în care se amestecă cu alte calități încă și mai rele, sau chiar cu niște calități bune, și chiar în ridurile provocate de gravitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de bine să învețe cum să-i faci pe oameni să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe "Lucius" Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), menținându-se În critica filozofică adusă cultului, descrie devoțiunea personală față de imagini și, prin urmare, aduce o critică prudentă cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este inseparabil de națiune, el este însăși rădăcina din care se trag spiritul și acțiunile națiunii. Iată unde ne aflăm, unde trăim; iată unde gîndim pentru cei care sălășluiesc aici. Toate acestea sînt simple și pozitive"30. Iorga a respins (ridicolul) curent contemporan lui, "Românismul", care explica micimea României moderne prin modestia și prudența intenționată a românilor. Dacă aceste calități nu existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după tradiție, finanțele erau controlate de Partidul Liberal. De ceea ce avea nevoie țara era un expert în finanțe de înaltă clasă, un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabilă, gesturile lui atunci cînd lua cuvîntul în Adunare frizau ridicolul în loc să inspire respect. Cea mai puternică voce din Adunarea Națională aparținea deputaților noului fondat Partid Țărănesc, constituit în 1919, și liderului acestuia, profesorul de liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau încredere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga recurgea întotdeauna la un procedeu preferat în Europa de sud-est, adică ridiculizarea numelor oponenților săi politici. Dacă originea acestora nu corespundea națiunii ai cărei partizani erau aceștia (ceea ce era cazul mult prea multor istorici maghiari), numele lor erau expuse ridicolului, fostele lor nume fiind și ele ridiculizate. În privința lui Kornis, Iorga credea că numele lui originar era probabil Corniș, ceea ce însemna că era român. L. Tamás era atenționat că, doar cu cîțiva ani în urmă, purta numele Tremel, un nume
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Buick negru purtînd plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a dat o scurtă replică (Boeru susținea că el scrisese articolul). Această replică explica succint că "Legiunea condamnă manevrele abile și viclene ale "Neamului românesc" și continua afirmînd că Legiunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gloată josnică" alcătuită din "chelneri" și alți oameni de aceeași teapă 211 Supt trei regi, p. 418 212 "The Times", Londra, 12 noiembrie 1928 213 "Neamul românesc", 11 noiembrie 1928 214 "Neamul românesc", 10 ianuarie 1930 215 Iorga considera drept "ridicole" pretențiile celei de a Patra Puteri" și nu putea înghiți presa cu succes la publicul mare, rubricile care cuprindeau știri despre divorțuri, scandaluri sexuale și violență 216 Toate impresiile lui Iorga despre Statele Unite pot fi găsite în autobiografia sa, O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se ciondăneau Între ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru care francezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să nu am o satisfacție răutăcioasă la gândul că, la scurtă vreme după această aberantă aserțiune, de Gaulle cade, la el acasă, victima celor care se revendicau tocmai dogmei comuniste! Richard Nixon, trecător și el pe la București, sfârșește acoperit de ridicol, după ce nu se sfiise să afirme despre Ceaușescu: „O fi el comunist, dar e de-al nostru!”. De unde se poate trage concluzia că e contraindicat să spui vorbe de bine despre șefii bolșevici! Chiar după 1989, când comunismul românesc Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În literatură; descrieri lirice. ( V. Alecsandri - „Pasteluri”) Meditația este o specie a genului liric În versuri În care e descris un fenomen din natură (Gr. Alexandrescu, M. Eminescu) Satira este o operă, În general În versuri, În care autorul ironizează ridicolul contemporanilor, sau le conturează viciile. (exemple Grigore Alexandrescu, „Satiră. Duhului meu”) Pamfletul este o specie a genului liric În care sunt criticate defectele unei persoane (Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu). Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]