3,374 matches
-
liric infestat de metaforice alchimii În cuvânt își înhamå caii de vânt și pornesc pe drumul fårå sfârșit spre tårâmul velin al cårților în urma propriilor urme În fiecare radiografie a psalmului lor se întrevåd plåmânii invadați de fumul stråveziu al rimelor care le conservå timpul rostirii - în-ființarea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1619]
-
s-a desfășurat în 1381 răscoala țărănească din Anglia condusă de Wat Tyler: When Adam delved and Eva span, who was then the gentleman? î„Cînd Adam săpa și Eva torcea, pe-atunci boier cine-mi era?“). . Aluzie la The Rime of the Ancient Mariner, poemul lui S.T. Coleridge î1772-1834). Bătrînul marinar e blestemat și poartă atîrnat de gît, legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-a ucis. . Citat dintr-un poem al lui Francis Thompson î1859-1907), The Kingdom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ca întotdeauna, Tom a făcut un gest larg cu mâna, parcă vrând să conteste importanța notei. Am continuat: — Zici că e în parte despre Poe. Și în rest? — Thoreau. — Poe și Thoreau. — Edgar Allan Poe și Henry David Thoreau. O rimă nefericită, nu ți se pare? Toate o-urile care-ți umplu gura. Mă tot gândesc la cineva blocat într-o stare de eternă mirare. O! Oho! O, Poe! O, Thoreau! Un neajuns mărunt, Tom. Dar vai! și o! de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau citea. Vrăjit de noile descoperiri științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu tărie că secolul al nouăsprezecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său din momentele de inspirație. Viu, înseninat, cu sufletul pe buze, ca un copil. Mâna care, în tablou, arăta pergamentul cu celebrul testament în metru iambic, îl mângâiase adeseori sau îl ținuse aproape, lângă obraz, în timp ce gura lui îi șoptea rimele, făcându-l să le simtă ritmul, muzicalitatea, sensul. Poezia devenea atunci o floare ca o lumină. Numai lui îi mărturisise acel adevăr dilematic de veritabil artist: „S-o tai, să strică! S-o las mi-e teamă, teamă mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rană... De glonte... - Devușca n-avea nici o rană - ea n-avea rană de glonte. Eu nui-am văzut rana... - Foarte bine, nici nu trebuie, nu-i pentru copii. Și-acum, gata, mergem la culcare... - Cu mic, cu mare!, Îi dau eu rima, ca de obicei În ultima vreme...Mă las dus cu mult drag. Mama mea miroase a devușcă. NU MAI SÂNT ORFAN... Stau În calidor. Din calidor aștept parașutele, peste pădure. Și, pentru că parașutele Întârzie să vină, o aștept pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor. A trebuit să intru În casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al doilea apelativ, cel pe care mai sus amintitul Vierme (zis și Adrianus, zis și..., stop, gata, gata, fără rime deplasate!) îl prefera în discuțiile publice, la care s-ar fi nimerit să fie și el prezent. Respectele mele! Frunză verde de dudău, să-mi bag aia-n dosul tău! se binedispune imediat și Avocatul, către cel dorit și așteptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aleph 3, Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare, cu putință...?! Nemaipomenit, tată! Dur, dur, dur, extrem de dur! Asta țin ciolovecii noștri, la veceu, pe post de rezervă de material de șters la cur! Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare, cu putință...?! Nemaipomenit, tată! Dur, dur, dur, extrem de dur! Asta țin ciolovecii noștri, la veceu, pe post de rezervă de material de șters la cur! Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul, întrând îndată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fotbaliștii români ce activează în străinătate” alături de a însufleți, a grăbi, e comparabilă cu aceea a unei întregi serii de verbe (derivate) care contrag locuțiuni: a atenționa, a concluziona. Unele nume proprii ale sportivilor trimit la practici magice și la rime ca în jocurile de copii, sportivul și publicul se copilărește. În onomastică sunt următoarele clase: prenume, patronime, nume de animale, numite nume propriu-zise. Apoi nume mitologice, ale corpurilor cerești, ale întreprinderilor, asociațiilor, organizațiilor, titlurile operelor literare, muzicale și artistice. Mulți
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care vizează o terapie pentru partea, totuși, incurabilă a ființei, sufletul, fiindcă poemele sale sunt medicinale, cu proprietăți, deci, de medicament! Cu o structură eterogenă la nivel prozodic - scrise în vers clasic, dar și modern, aducând, în același text uneori, rime, asonanțe și versuri libere -, poemele se deschid cu Asompțiunea (titlu care va reveni), „ridicarea la cer”, sugerându-se că, în cele din urmă, salvarea / mântuirea omului poate veni cu adevărat doar prin îndreptarea către înalt - a ochilor, a gândului -, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea graiului în rimă, a putut să-și împlinească un vis. Ion Murgeanu: Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, se poate remarca, la fel ca în cazul majorității poeților, un acut sentiment al precarității ființei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dintr-o perspectivă exterioară, a dumnealor, care au venit în vizită, prin intermediul cărora se valorifică, oarecum, ficțiunea străinului, aspect doar sugerat, fără ca autorul să insiste asupra lui. Alcătuită din douăzeci și cinci de secvențe, cartea e scrisă în versuri, cu măsură și rimă diferită, de-a lungul cărora, prezența preponderentă a verbelor la imperfectul indicativului creează impresia de continuitate, deci de perenitate: păsări țeseau cerul; era atâta aer; La ușa lui Rodion stătea singurătatea / care semănă cu Evdochia lui... În acest spațiu, mirosind
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sunt exprimate puncte de vedere pertinente în legătură cu anumite subiecte. Anotimpurile sunt prezentate din perspectiva ”celor mici”, dar și a ”celor mari”, este prezentă figura mamei față de care copiii își exprimă dragostea curată, în mod simplu, firesc, în jocul rimelor. Nu sunt uitate nici ”necuvântătoarele”, pe care cei mici le îndrăgesc și nu lipsește nici umorul, vârsta copilăriei având, inerent, această aplecare spre ludic. Desigur, unii copii, deja ajunși la vârsta visărilor, realizează creații străbătute de melancolie, ”filozofând” asupra vieții
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cu ploaia și cu grădina de zarzavat, cu nucul de la aleea cu macii roșii, cu poteca bătătorită ce dă spre vie sau cu somnul lanurilor de grâu! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a CUVINTE (LIRICE) MARI, ... DE LA CEI MICI! RIME DE CLASA A V-A Cartea- izvor străvechi Cartea este o minune, Ce conține cele bune. Și, oricât eu aș citi, De ea nu m-aș plictisi. Când cartea-ncepi s-o citești, Nu mai poți să te oprești. Chiar
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
A V-A Cartea- izvor străvechi Cartea este o minune, Ce conține cele bune. Și, oricât eu aș citi, De ea nu m-aș plictisi. Când cartea-ncepi s-o citești, Nu mai poți să te oprești. Chiar de-s rime sau povești, Tot nu te mai plictisești. Cartea te va ajuta, Cu ce-ntrebare-ai avea. Ea mereu te va-ndruma, În viață s-ajungi ceva. Vei putea fi profesor, Sau poate agricultor, Ori fierar sau chiar cizmar, Cu cartea
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
venit toamna prin sat... Ceața iar s-a răspândit Peste satul cenușiu, Norii iar au cufundat Noaptea cea de neuitat; Toamna iar ne-a minunat Cu tot ce ea ne-a lăsat!... Podeanu Costinela - Ramona Școala Gimnazială Dumbrăvița JOCURI DE RIME... FĂRĂ TITLU De când a venit toamna, în grădină N-am mai văzut o pată de lumină. Și picurii de ploaie cad Peste frunzele de brad. A-nghețat și un izvor Iar în livadă-i un covor... De frunze plin, Dar în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Voi semna după amiază". Theo a uitat de catalog. E preocupat acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e reprodusă fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer explicații, de teamă să nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
EminescuOpXVI 187} Ca să auzim și noi. Doresc să petreceți bine, Să nu mă uitați pe mine. 167 [IACOB NEGRUZZI] [31 decemvrie 1879] Iacob Negruzzi Deputat Iași Tu știi că vorba laur Se rimează cu aur, Făuriși frumoase versuri, Căci de rime ești un faur. Dar puteai să afli încă Din povești vreun balaur, Pe Teseu ce în vechime A ucis pe Minotaur, Sau pe Despot Voevodul Ce vânând ucise-un taur; Sau să cânți hipopotamii, Megateri, ichtiosaur, Sau să cânți pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe Șarimica, Care este-al tău tezaur. Îți răspundem, cor de păsări: La mulți ani! - Iară un graur Vă dorește: fiți ferice Ca-n harem un rege maur! Jacques, fii vrednic, nobil, mare, Ca colegul Calkentraur, Și nu numai în rime rele, Dar și-n pungă să aibi aur, Și-n a vieței tale horă, Șarimica-ți fie Auroră! 168 [HARIETA EMINOVICI] [București, 6 februarie 1880] Dragă Harieta, Iartă-mă, puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta la Iași, dar, cum
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele rime cu idei unduitoare, iar dactilele moderne cu a lor nemărginire cântă în duete blânde liminare portamente potențate în tărie sintagme și interjecții într-o topică sinistră și obții din nemurire mercantilice versete.
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care și le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate și de neînțeles. Pentru că își desenează și-și pictează fețele cu atenția concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subți rime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetițe. Pentru că-și ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le inte reseze cine câștigă. Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]