3,363 matches
-
frazei în virtutea căruia vocabulele prea demonetizate, clișeele rudimentare pătrund în texte mai rar decât la numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
de-acolo mă țâp la Chicago / îngrașă și porcul / pân-ce mă-ntorc de la Neviorcul / ai grijă când fată oaia, / dacă m-oi prăpădi pe la Ohaia” (A venit frontul). În latura versificației, o particularitate a poeziei lui H. este ocolirea rimelor banale, previzibile, căutarea unor rime elegante, rare sau măcar bogate: „Crișuri”- „pietrișuri”, „lingouri” -„nouri”, „constelații”-„pirații”, „agere”- „noli me tangere”, „tăul”-„Ceahlăul”, „n-o vei”-„Moldovei”, „Tudor”-„nu dor”, „afla-i-or” -„Părinte Maior”, „de vițe-i”- „Hobiței”. Necăutător de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Chicago / îngrașă și porcul / pân-ce mă-ntorc de la Neviorcul / ai grijă când fată oaia, / dacă m-oi prăpădi pe la Ohaia” (A venit frontul). În latura versificației, o particularitate a poeziei lui H. este ocolirea rimelor banale, previzibile, căutarea unor rime elegante, rare sau măcar bogate: „Crișuri”- „pietrișuri”, „lingouri” -„nouri”, „constelații”-„pirații”, „agere”- „noli me tangere”, „tăul”-„Ceahlăul”, „n-o vei”-„Moldovei”, „Tudor”-„nu dor”, „afla-i-or” -„Părinte Maior”, „de vițe-i”- „Hobiței”. Necăutător de originalitate pur exterioară, autorul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
ajungând la o nouă metodă de analiză a versului (versificație/prozodie/metrică). Poezia folclorică nu este decât un pretext, căci rezultatele pe care le comunică pot fi aplicate la poezie în sens general. Pledând pentru superioritatea ritmului în relație cu rima, cu metrica, autorul recurge la mai multe definiții ale ritmului, începând cu Aristotel, Pitagora, Platon, până la românii interbeliici Matyla C. Ghyka și Pius Servien; ne este ignorat contemporanul Henri Meschonnic, autorul unei opere fundamentale, "Critique du Rythme", 1982. În loc de concluzie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu premeditare, ritmul poemelor în favoarea reproducerii mimetice a conținutului, înseamnă a părăsi chiar conceptul de poezie care, în cazul poetului nostru, se prevalează și de magia liniei melodice, consfințită de mult în sufletul colectiv al românilor. Tentativa de a instaura rima în italiană îl induce pe traducător și deci și pe cititor la inexactități, adaosuri și căderi de tensiune riscante prin prozaismul lor. Extensia inacceptabilă dată unor versuri dedramatizează unele versuri, cum ar fi dubitația implorantă din "De nu m-ai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la fronte dell'ideale, omis fiind cuvântul-cheie, "înger" parte inalienabilă a antitezei (dilemei) eminesciene. Pentru "ochi negri-adânci ca marea" ni se oferă gli occhi tuoi neri come i marosi (negri ca talazurile), marosi fiind adus în cauză numai de dragul unei rime imposibile, cu lacrimoso. Floare albastră: amoroso, il tuo piacere nu e același lucru cu "Fericirea ta iubite", după cum t'abbraccerei la nuca (îți voi îmbrățișa ceafa) se îndepărtează de firescul "Te-oi ținea de după gât"; Dorința: substantivul masculin il fonte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pas cu pas pe urma ei / Alunecă-n odaie"; paharul umorului și contrafacerii se umple atunci când traducătorul o pune pe fata de împărat să caște: E quando si stende sul letto / la ragazza, e sbadiglia, pentru un îndoielnic efect de rimă cu ciglia (gene); precipita pentru "se revarsă" în chip de lumină; su di un raggio precipita pentru "alunecând pe-o rază"; la mia casa la mia anima prendi pentru "Pătrunde-n casă și în gând"; mantello pentru giulgi; Benché tu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poem de Dimov, pur și simplu! Stilul descrierii e dimovian 100%, prin enumerare, prin figuri („sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral”), prin inserția detaliului cotidian (toate numele de locuri bucureștene), prin construcția ritmului și a rimelor. Pentru cine mai are îndoieli, pentru cine crede că e o coincidență, că ni se pare, iată, să vedem mai departe, alte poeme din același volum: „era o noapte ca de colind./ cîte-un tataie/ dădea un leu țigănușilor întîrziați prin
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
contemporani care-și trag în mod evident sevele poetice din opera lui Dimov - sau cel puțin și din ea. Ce au ei în comun este o anume știință a alcătuirii versului, un simț sonor special, demonstrat prin joaca rafinată cu rimele, cu ritmul, și, mai mult decât atât, un simț ludic aparte. Aș începe cu O. Nimigean, care în cel mai recent volum al său, Nicolina Blues, recurge la arsenalul stilistic dimovian în special când are de ilustrat universul feminin al
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
concert brandemburgic și tra-la-la/ de hârjoneală și osana”8 Dincolo de tehnica aglomerării obiectuale realizate prin enumerare, care este poate cea mai ușor sesizabilă și din care rezultă un bâlci sui generis, așa cum chiar el formulează, Nimigean preia de la Dimov alcătuirea rimei, mizând pe efectul surpriză al cuvintelor rare, după cum se vede și din următorul fragment, din același volum: „venisem în Montgolfier/ să te răpesc și să te urc la cer/ nacela era plină cu de toate/ provizii și nimicuri colorate/ rochițe
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
împereche/ gorile vrăbii cai/ scrumbii și nu numai”.10 „Materia” din care e făcut poemul este aceeași cu materia lumii dimoviene (profesoarele care predau „gameților” științe naturale, cu voci „anahorete” - iată un scenariu epic perfect dimovian), însă chiar ritmul și rima vin din Dimov. Să aruncăm o scurtă privire analitică pe prima strofă doar: scrisă în ritm iambic, combinat cu amfibrah și peon 2 pe final de vers, într-o cascadă de ingambamente și cu rimă împerecheată (cu varii tipuri de
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
dimovian), însă chiar ritmul și rima vin din Dimov. Să aruncăm o scurtă privire analitică pe prima strofă doar: scrisă în ritm iambic, combinat cu amfibrah și peon 2 pe final de vers, într-o cascadă de ingambamente și cu rimă împerecheată (cu varii tipuri de construcții, regăsibile în paleta lui Dimov), amintește de formula poetică din dimovianul Simbolism. Același scenariu este dezvoltat întro manieră diferită, dar tot dimoviană, în Lalelele: „Era lecția despre reproducerea sexuată/ Ne pusese s-aducem flori
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
mai demult... - prins și cu ață, îmi dă, totuși, frisonul imediatei lui risipiri, în același praf care-i mănîncă imaginile, tabloul cu turle, oameni și sfinți. Fascicula unei singure poezii, Biserică veche are, în dulcea picoteală de versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
cutreier./ cu mult regret pe-al ruginii apret". (ibidem). Ori într-o manieră simplificată, acest iarmaroc al asocierilor jucăușe, acest basm pentru adulți, acest teatru de marionete lexicale, mimînd dispoziția copilului ce-ar fi putut fi mai lesne cucerit de rimele care îngîna simetriile nostime ale rațiunii cu iratiunea: "Un profet într-un bufet, un condotier într-un/ șifonier, un arlechin într-un scrin, un/ poet într-un sipet, un tragedian/ într-un pian, un filozof într-un pantof/ cînd se
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
par scrise din amintiri. Ca să zic așa, de data aceasta Mircea Dinescu își ține minte talentul. Altădată era purtat pe brațe de talent. Destule din imaginile memorabile din noua carte (fie că vin pe filiera metaforei, fie pe aceea a rimei, Dinescu excelând în ambele) sunt, din nefericire, coruptéle ale unora mai vechi. Că, astăzi, ele le fac un rău acelora de ieri, e indiscutabil. Câteva situații numai. Așa începea, de pildă, un Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie din
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii tale toaca mea de fag.” (p. 77) Alteori sunt reluate rime rare, cândva insolite și zburdalnice, acum doar arbitrare. „Să vă-ntrebați și voi sub ursa bleagă/ ca un contabil vizitat de-o stea/ ce-i trebuie norvegului norveagă/ și lupului ce-i trebuie cățea”, scria Dinescu într-un poem din
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata-n grădina de aur), leul (Mureșanu - 1869), racul (Antropomorfism), lupul, mâța, delfinul (Mureșanu, 1876
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
extrem de lucid, obosit dar nicidecum înfrânt, ...sigur pe sine și pe al său « NU» aruncat Istoriei, Lumii, Cerurilor” (cu portrete extrem de relevante ilustrate de Mircea Barnaure), avea o latură robită simțurilor care se transforma, pe neașteptate, în cele mai rafinatpolizate rime. Astfel, aflăm că necunoscuta inspiratoare a Orei albastre era o „găunoasă“ chelneriță „pe care am iubit-o și am urât-o și căreia i-am căzut pradă. Mă înșela de un an de zile cu un negustor de brânzeturi care
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
sensurile, dar și muzicalitatea (dată de prozodie, dar și de sonoritatea cuvintelor fiecărei limbi) sunt destul de discutabile. Cei mai mulți dintre traducătorii de versuri (nu neapărat din România) încearcă să reconstituie cât mai exact conținutul de idei, cu sacrificarea ritmului și a rimei originale. În cel mai fericit caz, dacă textul original este unul cu prozodie clasică se va încerca o transpunere rimată, dar cu siguranță ritmul nu va mai semăna cu originalul. Așa se explică faptul că poeți de referință într-o
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
pe parcursul multor ani. Cele mai multe piese din volumul amintit posedă dublă variantă (Avatar, Le steppe, Leurre). în ele, poetul se arată mai conformist decît în textul românesc, versifică sec în alexandrini cuminți, preferă sonetul, respectă scrupulos prozodia și își alege atent rimele, în maniera lui Hérédia. în general ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează în versurile poetului francez Macedonski (iar situația se va repeta în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și un cunoscut fotbalist român, care, după 3 luni în Italia, nu mai știut să vorbește corect la românește" (parinti.com). S-ar părea că mai ales această formulă - (nu știe) să vorbește, căreia i se adaugă, cu efect de rimă, românește - s-a fixat în ultima vreme ca emblemă a vorbirii stîlcite a străinilor, fiind aplicată prin exagerare comică și românilor, chiar dacă eroarea pe care o conține este destul de improbabilă: "nici nu știe să vorbește românește!"; "eu sunt de-aia
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
cu totul marginali: „Uneori sosea, din ținutul Iașilor/ Ioanid, un Poet al uriașilor,/ Cânta la pianul din hol,/ Cu fildeșul clapelor spart,/ Ion Papuc îmi aducea/ să-i citesc pe/ Bossuet & Descartes” (p. 54). Sunt jocuri, foarte multe jocuri acestea: rimele se cheamă unele pe altele de la distanțe uneori considerabile, dar ce e sigur e că nu lipsesc; sunt dintre cele rare, care exploatează o inventivitate în esență degajată, fără adumbriri; multe nume proprii vin să se asocieze cu alte nume
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
mare subtilitate. În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
toate particularitățile, curiozitățile și dificultățile originalului, conștient de fatală constrîngere a măcar unei renunțări. Și-am renunțat la ceea ce, pe-atunci - inconștiență a vîrstei! - considerăm elementul, nu superfluu, desigur, perisabil, insă: formă. s...ț Am păstrat intactă schemă generală și rimele de refren, dar mi-am limitat efortul numai în interiorul fiecărei strofe.” Se salva astfel „esență”: „fidelitatea față de continut (pe care, prostește, îl opuneam formei, potrivit concepțiilor care-mi decimau intelectul. Acum însă s...ț, orgoliul «meseriei» îmi dictă o altă
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
Simona Vasilache Aș putea spune, cu destul cinism, că Vasile Cârlova e poetul care rămâne în amintire prin rima unui critic. Călinescu îi deplânge dispariția nu de romantica ftizie, ci de prozaica dizenterie. Și dacă pronia nu i-a dat un destin romantic, nici memoria literaturii n-a fost cu mult mai îndurătoare. În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]