2,158 matches
-
satul Costești. În anul 1942 comuna avea următoarea componență: Răchiți, Cișmea, Costești Roșiori, Stăuceni și Tulbureni. În această formație rămâne până la 1 ianuarie 1956 când satele Stăuceni și Tulbureni se desprind și rămân la comuna Răchiți numai satele: Cișmea, Costești, Roșiori și Răchiți. În anul 1968 după ultima împărțire administrativă, comuna Răchiți rămâne cu aceeași componență. În comuna Răchiți, agricultura concentrează cea mai mare parte a forței de muncă și, din acest punct de vedere, a constituit un sector preponderent în
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
cumpănă de la marginea satului din secolul al XIX-lea. Localitatea Dudești face parte din comuna Dudești, care este învecinată la nord cu teritoriul comunelor Zăvoaia și Cireșu, la est cu orașul Însurăței și comuna Bărăganul, la sud cu Bărăganul și Roșiori, la est cu Ulmu, Roșiori și Cireșu. Prin comună trece șoseaua județeană DJ211, care o leagă spre sud de Grivița (județul Ialomița) și spre nord de Zăvoaia, Bordei Verde și Ianca (unde se termină în DN2B. La Tătaru, din DJ211
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
secolul al XIX-lea. Localitatea Dudești face parte din comuna Dudești, care este învecinată la nord cu teritoriul comunelor Zăvoaia și Cireșu, la est cu orașul Însurăței și comuna Bărăganul, la sud cu Bărăganul și Roșiori, la est cu Ulmu, Roșiori și Cireșu. Prin comună trece șoseaua județeană DJ211, care o leagă spre sud de Grivița (județul Ialomița) și spre nord de Zăvoaia, Bordei Verde și Ianca (unde se termină în DN2B. La Tătaru, din DJ211 se ramifică alte două șosele
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
desființată și inclusă în comuna Dudești, arondată județului Brăila, reînființat. Tătaru este o localitate în județul Brăila, Muntenia, România, situat la aproximativ 90 de kilometri de orașul Brăila, în partea de sud a comunei Dudești și la est de comuna Roșiori, în Câmpia Bărăganului. În extravilanul de la SSV de sat, relieful este format din depresiunea, crovurile, movilele și cuveta lacului sărat Tătaru, unul dintre cele mai tipice lacuri de tasare în loess ale țării. Altitudinea, energia de relief și fragmentarea sunt
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
în DN21) și spre est și nord de Ulmu, Făurei (DN2B), Jirlău și Valea Râmnicului (ultima în județul Buzău). La Zăvoaia și la Dudescu, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ211, care duce spre nord la Ianca (DN2B) la Roșiori și mai departe la Grivița (județul Ialomița; unde se termină în DN2C). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Zăvoaia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Zăvoaia, Brăila () [Corola-website/Science/300997_a_302326]
-
presărată cu dese mici depresiuni, ca niște "găvane" (găvan = farfurie din lemn scobit). Satele sunt situate în general în astfel de depresiuni. Localitatea se află la cca 70 km sud de orașul Pitești; la cca 30 km. nord de orașul Roșiori de Vede. Comunele din imediata apropiere: Siliștea-Gumești (localitatea natală a lui Marin Preda) la est, Dobrotești la sud, Mirosi (satul Surdulești) la nord. Localitatea este străbătuta de pârâul Burdea, care în perioadele secetoase seaca aproape complet, dar care în perioadele
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
Cutlumuz vechi danii. Din Bășești sunt doi martori: Brațași Vlad Comună Călmățuiu de Sus se află situată pe DJ 679, drum pe care se întind că într-un șirag mai multe comunități cunoscute sub numele de Valea Călmățuiului. Venind dinspre Roșiorii de Vede pe DN 6 în direcția Caracal, se intră în județul Olt, iar din centrul comunei Mihăiești pornește în partea stângă o șosea aparținătoare acestui județ. Imediat dupa satul Bușca, se reintră în județul Teleorman și încep să se
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Peretu este așezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E 70 București - Craiova - Timișoara, care trece prin doua importante orașe teleormănene, Alexandria (reședința actuală a județului) și Roșiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreaptă a râului Vedea. Suprafața comunei (atât vatra satului cât și moșia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moșia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, numită și Câmpia Călmățuiului
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
pe malul stâng al pârâului Zâmbreasca. La recensământul din 2002 avea o populație de 282 locuitori. Numele satului provine de la zăvoaiele de plopi de la marginea așezării, din lunca pârâului. Plopii au fost defrișați în anii '70. Cel mai apropiat oraș, Roșiorii de Vede, este situat la c. 30 de km (rutier) și 18 km (feroviar, prin intermediul stației de cale ferată Beuca). În linie dreaptă, capitala României, București, se află la aprox. 90 de km. E de localitate. Cea mai veche mențiune
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
la 11 august 117 ), a început construirea Transalutanusului (un al doilea val de apărare situat la 20-100 km spre răsărit de primul, pe o lungime de 235 km) care ținea de la Dunăre din dreptul localității Poiana (fosta comună Flămânda) spre Roșiorii de Vede, Câmpulung Muscel, Cumidava (Râșnov Jud. Brașov) Finalizarea acestor construcții a avut loc în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). În consecință, rezultă că: la răsărit de Gura Oltului și la nord de Dunăre,inclusiv pe meleagurile localităților: Cioara,Seaca
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
muncii în mai multe mandate. Revoluția din 1812 a lui Tudor Vladimirescu a agitat și pe Suduleșteni, unii dintre ei intrând înrândul pandurilor, mai ales că Tudor Vladimirescu a stat câteva zile la "Tecuci-Calinderu", deci foarte aproape de Surdulești, iar la Roșiorii de Vede 6 zile. http://www.muzeulteleorman.ro/files/I%20Spiru Monografia%20satului%20Surdulesti.pdf Vedere aeriană Tecuci pe google maps Fotografii din satul Tecuci-Kalinderu: http://www.panoramio.com/ușer/4490119 Tecuci în enciclopedia României Vochin, Marian, "Monografia comunei Balaci", București
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
Comuna Țigănești se află în partea de sud a României, aproximativ în centrul județului Teleorman, pe malul drept al râului Vedea, la altitudini absolute cuprinse între 37,5 - 40-65 m. Este traversată de Drumul National DN51 și calea ferată CFR Roșiorii de Vede - Zimnicea, ceea ce o face să aibă legături directe și rapide cu vecinătățile și în primul rând cu municipiul Alexandria, reședința de județ, centrul urban cel mai dezvoltat din județul Teleorman. Comuna Țigănești este situată în centrul Câmpiei Burnazului
Comuna Țigănești, Teleorman () [Corola-website/Science/301849_a_303178]
-
Bunești-Averești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Armășeni, Averești (reședința), Bunești, Plopi, Podu Oprii, Roșiori și Tăbălăiești. Comuna Bunești-Averești este situată în partea de nord a județului Vaslui, la 17 km distanță de Huși și la 65 km distanță de municipiul Vaslui. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bunești-Averești se ridică la de locuitori
Comuna Bunești-Averești, Vaslui () [Corola-website/Science/301868_a_303197]
-
Costești a fost dat la 8 iunie 1968 de către comitetul executiv al Consiliului Popular Orășenesc. Între 1968 - 1989 s-a modernizat sistemul de deplasare al cetățenilor, ei beneficiind nu numai de calea ferată, dar și de drumul național DN65A Costești - Roșiori de Vede și drumul județean modernizat Costești - Alexandria. Stema orașului Costești se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, tăiat: SEMNIFICAȚIA STEMEI: Sfântul Ilie face trimitere la catedrala cu același hram de pe teritoriul orașului. Carul și caii de foc
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
grav restul armatei române. Ambulanța divizionară înregistrase până la data de 23 iulie 1913, un număr de 300 de bolnavi și 19 morți de holeră, cifre mici în comparație cu pierderile înregistrate de alte mari unități similare. Locotenentul Constantin Pantazi din Regimentul 11 Roșiori, viitor ministru de război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, consemna următoarele despre războiul balcanic: „"generalul Prezan a comandat pe tot timpul campaniei din Bulgaria Divizia 7 Infanterie, această mare unitate s-a remarcat prin disciplină și executare precisă
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
a Teleormanului), ce a dat numele acestui ținut. O așezare urbană campestră, dar cu împrejurimi incredibil de pitorești și cu tradiții seculare, ce dau farmec, lumină și o anumită intimitate acestor locuri, de intensă trăire spirituală. Russenartul multicentenar sau municipiul Roșiorii de Vede (așa cum este denumit oficial în zilele noastre) s-a dezvoltat pe malul drept al râului Vedea și este străbătut de pârâul Bratcov în partea sa de sud și de vest. La mai puțin de 50 Km de oraș
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
în zilele noastre) s-a dezvoltat pe malul drept al râului Vedea și este străbătut de pârâul Bratcov în partea sa de sud și de vest. La mai puțin de 50 Km de oraș, întâlnim apele Oltului și Dunării. Municipiul Roșiorii de Vede se află totodată la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Pitești și Târgoviște, la câte 80 Km de Giurgiu și Slatina, și este singurul centru polarizator de importanță națională
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
a deveni unul din cele mai puternice centre urbane,economice și culturale din Muntenia, în eventualitatea ca dezvoltarea viitoare a acestei părti a țării va fi gândită pe criterii de adevăr istoric, cultural, social, dar și de eficiență economică. Municipiul Roșiori se găsește la întretăierea paralelei de 44*07’ latitudine nordică cu meridianul de 25* longitudine estică și se mărginește la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Peretu și Troianu, la est cu comuna Vedea și comuna Drăgăneștii de
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
de Dunăre și se intersectau aici cu alte drumuri paralele cu fluvial - drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg. Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei Române despărțită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea - la răsărit și Câmpia Boian - la apus. În zona Roșiorii de Vede, pe
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei Române despărțită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea - la răsărit și Câmpia Boian - la apus. În zona Roșiorii de Vede, pe malul drept al râului care completează numele orașului, relieful se încadrează în caracteristicile Câmpiei Boian. Terenul este neted, cu o înclinare generală de la nord-vest spre sud-est, aproape imperceptibilă în oraș, localitatea fiind desfasurată ca o fâșie îngustă
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
lacustru din pleistocenul mijlociu. Aceste structuri se suprapun stratelor de Fratești - formațiune întâlnită pe întreg teritoriul județului Teleorman. Ele sunt cosntituite în partea superioară din nisipuri fine, iar la bază din piet. Împrejurimi:La aproximativ 25 km nord de orașul Roșiorii de Vede, în satul Plopi, comuna Beuca, se află cel mai bătrîn stejar din România, mărturie vie a "Pădurii Nebune" de odinioară. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Roșiori de Vede se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
din piet. Împrejurimi:La aproximativ 25 km nord de orașul Roșiorii de Vede, în satul Plopi, comuna Beuca, se află cel mai bătrîn stejar din România, mărturie vie a "Pădurii Nebune" de odinioară. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Roșiori de Vede se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (85,54%), cu o minoritate de romi (1,62%). Pentru 12,78% din populație, apartenența etnică nu este
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
în exil, fiul generalului Constantin Pantazi. În 1940 a absolvit liceul militar din Cernăuți și în 1942 Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, cu gradul de sublocotenent. La câteva zile după absolvirea școlii a plecat pe front, în cadrul Regimentulului 9 Roșiori.<BR> A fost decorat cu: Ordinul „Coroana României” clasa a V-a, Steaua României clasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a II-a și clasa I-a.<BR> La 10 mai 1945, a fost avansat
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
Șuțu, se desfășoară în perioada 25 mai - 27 noiembrie 2016 o expoziție comemorativă Ștefan Luchian. În cadrul expoziției intitulată "Vindecări miraculoase - Ștefan Luchian" sunt prezentate nouă lucrări executate de marele pictor care au fost supuse unui proces de restaurare, după cum urmează: "Roșiorul" (ulei/carton), "Flori" (ulei/carton), "Albăstrele" (ulei/carton), "Portret de femeie" (pastel/carton), "" (pastel/carton), "Trandafiri" (pastel/pânză), "" (pastel/carton), "" (pastel/carton) și "" (acuarelă/hârtie/carton). Tudor Arghezi a menționat un proces intentat de Take Ionescu, prin 1915/1916, în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române: În anul 1966
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]