2,161 matches
-
și Lucius Apuleius, de la Lorca la Freud. Între „visători” se afla, firește, și Fernando Pessõa, marele scriitor portughez, adevărată obsesie literară a lui Tabucchi, pe care Îl tradusese, căruia Îi Închinase studii și pe care Îl situase În centrul „halucinației” romanești intitulate Recviem. Îi dedica În fermecătorul mic volum de vise și câteva proze scurte, sub titlul „ultimele zile ale lui Fernando Pessõa”. În aceste fictive ultime zile, Pessõa se Întâlnește cu „dublurile” sale, fictivii autori „heteronimi” ale căror operă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care provoacă o Întâlnire de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre Antonio Tabucchi și virtualul său mentor portughez părea inevitabilă... În Întâlnirea dintre narator și misteriosul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a operei literare. Suprapunerea planurilor se menține și în romanul Ciocoii vechi și noi, dar preeminentă va deveni senzația viguroasă de viață pe care o dau aici personajele, lumea creată de scriitor. Apărut după o serie destul de numeroasă de încercări romanești inegale, hibride și artificioase în cea mai mare parte, îndatorate unor convenții literare minore, tehnicilor facile, utilizate cu înduioșătoare ingenuitate, Ciocoii vechi și noi este cel dintâi roman românesc în care originalitatea inspirației, forța ei de întrupare estompează precaritatea experienței
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
editor la „Frankfurter Algemeine Zeitung”, unde publică articole despre lumea pe care o părăsise. Scrie mult. Publică în 1966 romanul Les Initiés, cu o temă germană, apoi, Le Sourire sarde (1967), despre tema alienării individului; în 1968, începe o trilogie romanescă, L’Homme aux yeux gris, Retour à Milo și Le Beau voyage (ultimele două apărute în 1969), un roman istoric cu tema căutării lui Dumnezeu. Trece printr-o puternică criză existențială și psihică și are o tentativă de sinucidere în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cazul de față, Adam Jora) în luptă cu stihiile mării. Din nou autorul amintește că talentul lui, remarcabil, are nevoie de altă viziune și alt stil epic pentru a se ilustra în plenitudinea lui. Prilejul i-l oferă ampla scriere romanescă Cronică de familie, cu 24 de părți și 335 de personaje. Un proiect ambițios ridicat pe alte fundamente socio-psihologice și cu alte performanțe epice. Ca formulă epică, scriitorul folosește ceea ce am putea numi, inspirați chiar de titlul cărții, „cronica romanescă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
romanescă Cronică de familie, cu 24 de părți și 335 de personaje. Un proiect ambițios ridicat pe alte fundamente socio-psihologice și cu alte performanțe epice. Ca formulă epică, scriitorul folosește ceea ce am putea numi, inspirați chiar de titlul cărții, „cronica romanescă”, formulă pe care au utilizat-o și realiștii de tip Balzac, aceia care studiau comedia umană în evoluție. D. observă lumea românească pe o perioadă de aproximativ o sută de ani (cronica familiei Cozianu începe, propriu-zis, la 1862 și se
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată: povestirea în povestire. Poetul, ajuns nu se știe cum în „umbra turnului Eiffel”, este un fel de confident, întâi al unui Doctor, apoi al unui Sculptor. Fiecare își deapănă amintirile, explicându-și stabilirea în Franța. Personajele feminine sunt
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
în luptă cu adversitățile exterioare și, mai ales, cu „lașitatea bărbaților”. Scriitoarea valorifică astfel o bogată experiență de viață, câștigată prin mediile sociale pe care le frecventează ca ziaristă, actriță, regizoare, prin călătorii în țară și străinătate. Un ambițios ciclu romanesc, Primăvara pe Târnave (1960-1963), folosește „documentarea” din reportajele cuprinse în Cetatea de pe Târnave (1955). De altfel, autoarea înțelege să „rescrie”, fără complexe estetice, întâmplări, relatări din ziare sau de la prieteni, ca „povești adevărate”, preocupată să înfățișeze, cu accent pe morală
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
analitice, romanul rămâne agreabil la lectură datorită ritmului susținut al povestirii și al acțiunii, ca și acurateții dialogului, frecvent utilizat. Motivul central, dragostea, prilejuiește incursiuni interesante în universul uman intim, înfățișate cu măsură, echilibru și discreție. După încă o încercare romanescă, Una din noi e de prisos (1946), iscălită Catrinel, în 1957 D. semnează un alt roman, Jurnalul Aurorei Serafim, povestea unei femei care, după o dezamăgire în dragoste, se dedică îngrijirii și educării copiilor dintr-un cămin de orfani. Scrierea
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
a lecturilor mele particulare, pref. Gheorghe Perian, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Mircea Popa, Dragoste studențească, LCF, 1988, 47; G. Nistor, Personajele memoriei și memoria ca personaj, TR, 1988, 49; Matei Gavril, Condiția debutului, LCF, 1989, 7; Irina Petraș, Un debut romanesc, T, 1989, 3; Ion Lungu, Un roman de debut, RL, 1989, 32; Corina Găman, Adrian Grănescu, ECH, 1994, 1-3; Viorel Chirilă, Quartet nuvelistic, F, 1999, 11-12; Anca Noje, „Un altfel de sfârșit”, ST, 2000, 1; Nicoleta Sălcudeanu, Vestibul, „Discobolul”, 2000
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
suport și al literaturii, unul infinit și deci sustras autorităților de orice fel. E clar că producția de literatură se reprofesionalizează conform logicii societății de consum. Desigur, faptul nu e nou. A existat dintotdeauna literatură comercială. Dar, alături de ea, ficțiunile romanești sau poezia erau numite În funcții publice melioriste, redemptive chiar, conform ideii unei societăți a cărei evoluție nu trebuie lăsate la Întîmplare. Literatura a Însoțit civilizarea, așa se afirma la Începutul secolului trecut. Era deci un bun conductor de istorie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să vorbești despre postmodernism. Poate datorită “tensiunii dintre ‘spirit francez’ și ‘modernitate romanescă’ ”. Spațiul cultural francez refuză În general termenul. Jean Echenoz, unul dintre cei ratașabili postmodernismului, respinge eticheta. În lipsa altui nume care s-o Înlocuiască (deși există scriitori-trash, minimaliști, dar acestea nu sînt concepte franceze), literatura franeză nouă are și mai puține
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un mod de reprezentare. O spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cronici foarte proaste - unele, cea din Lire de exemplu - sau foarte bune, dar, În orice caz, foarte multe. În Critique (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe mai bine de douzeci de pagini despre un triptic romanesc, desăvîrșit cu Plateforme, relevînd Însă și marile erori de perspectivă ale scriitorului. Alte nume Însă, unele celebre, ca Alain Besanșon, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alturi de critici germani, spanioli sau americani, simt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să mănînc cu ceilalți. În relațiile cu semenii devii; e ceea ce le face greu de suportat”. Uneori Însă formulele sînt fericite, ca atunci cînd, vorbind despre viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și romanescă.” Personajele feminine sînt În romanele lui Houellebecq „ceilalții” bărbaților. Nu greșim dacă spunem că ea este În esență celălalt sex asupra căruia scriitorul stăruie cu Încăpățînare. Iubirea masculină, În acest roman, este definită ca egoism. Autorul trebuie că Își cere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu autobiografic, cele două funcționează diferit, deși cu rezultate vizate comune) ar fi fost Încheiat cu cititorul de un autor În același timp narator și personaj homodiegetic, În virtutea omonimiei (“protocolul nominal”: vezi de pildă cazul lui Marcel Proust). Posibilitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cititorul de un autor În același timp narator și personaj homodiegetic, În virtutea omonimiei (“protocolul nominal”: vezi de pildă cazul lui Marcel Proust). Posibilitatea ca autobiografia să se cupleze cu ficțiunea i s-a părut lui Lejeune contra naturii. Protocolul modal romanesc l-ar exclude pe cel nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n practică, l-a provocat pe Serge Doubrovsky, care Începuse deja lucrul la lungul și experimentalistul roman Fils (ce avea să apară În 1977
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la nouă ani de la debut și În urma unei “tetralogii” , patru “dicționare” - romane ale căror capitole au drept majuscule ale titlurilor toate literele alfabetului, de la Abri la Zygote (“pentru că voiam să vorbesc despre fecundație, despre germen, despre reînceputul etern al ciclului romanesc ca și al celui feminin” va spune ea) - Încearcă să răspundă marii provocări, scrierea cu propriul sînge, experiența “texistenței” sau scrisul ca autocunoaștere prin autoscopie (psihanalistul căruia naratoare Îi vorbește ceea ce cartea stenografiază este de fapt dublul naratoarei), scrisul care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de acum Încolo trebuie să spunem lucrurilor pe nume.” Așa, crima Irènei capătă motivație, așadar și justificare istorică, iar șuvoiul confesiv care pune cap la cap fragmente colate doar prin tehnica fluxului conștiinței se constituie În expresia modulată de convențiile romanești a unei mari dezamăgiri, Întinse pînă la limita disperării, o experiență ce debordează individul și cuprinde victimele Sistemului. Cartea ridică o problemă morală, aceeași, dar plasată, enunțată și rezolvată diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Eric Chevillard s-a bucurat din plin de copilăria avută. Curiozitatea pentru ceea ce mitul, preistoria, natura, puteau semnifica unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îngeri, 1999) este o colecție de patruzeci și nouă de “narrats”, mini-narațiuni care oscilează Între pseudo-realism și aventură SF. Față de cărțile sale anterioarwe, Volodine renunță la construirea de lagăre naratrive, dar totodată și la proiectul epic specific romanului În favoarea “instantaneelor romanești” Înlănțuite doar grație personajelor, acumulate. Scăpat de sub influența letală a războiului și a iminenței exterminării, spațiul scriptural se populează cu imagini - În linia “post-exotică”, desigur, atît ca geografie (se menține preferința pentru Orientul Îndepărtat), cît și ca estetică, prin surprinderea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate vorbi de manierism, În primul rând tematic: Întreaga sa operă literară - să nu uităm că romancierul se află abia la jumătatea carierei - este alcătuită de fapt din cronici ale unor vieți care au fost. Critica vorbește de o suită romanescă: În Les champs d’honneur atenția se focalizează asupra figurii bunicului, În Des hommes illustres se desenează portretul tatălui, În Le Monde à peu près (1996) se insistă asupra morții tatălui. Penultimele două romane, Pour vos cadeaux (1998) și Sur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
comme au ciel (1999) se concentrază asupra figurii mamei. Toate aceste cărți vorbesc Însă despre sfârșit și confirmă acutul simț al timpului care se degajă din proza franceză contemporană. Interesant este că Însuși naratorul, a cărui figură asigură unitatea ciclului romanesc, Îmbătrânește, pentru a ajunge, În Precum pe scenă așa și În cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celuilalt. Acest efort tragic de a se înțelege pe sine ca o garanție a explicării faptelor celorlalți se poate identifica drept element esențial, caracteristic întregului discurs narativ, în care materia cuprinsă în prozele scurte își găsește rezonanța la nivelul construcțiilor romanești. De fapt, romanele nu sunt decât amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele. Sub aceleași pretexte situaționale (moartea iubitei / soției, chinurile dragostei), același eu masculin hiperdimensionat încearcă să se autodefinească, venind prin liber consimțământ în întâmpinarea unor evenimente
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
explice, să se analizeze, expunându-și confesiv experiența și înregistrându-și trăirile. „Întotdeauna, sub orice inițiativă de a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza”, mărturisește naratorul, ce se numește, recurent, Sandu, pe parcursul majorității construcțiilor romanești. „Mă recitesc”, spune el într-un pasaj din O moarte care nu dovedește nimic, atunci când se folosește de tehnica dedublării pentru a-și analiza jurnalul intim, deși, paradoxal, recunoaște că îi „displac mărturisirile”. Prin acest „gidism structural” (Nicolae Manolescu), ce
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]