17,708 matches
-
trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-au aflat în noaptea asta în casa mea. și unde-i ții? Sus. La streașină. Cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag, vino să te pup. Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în umbră, mișcându-se, ei rămaseră dezgoliți, sub soare, ca niște
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vino aproape, să facem cunoștință, dacă nu-ți este frică. De ce să-mi fie frică? Să nu te mușc, ori, să nu te mănânc pe de a-ntregul. Iată că nu-mi este frică. Așa. Se ridică și întinse mâna. Rosti: Melodia. Taci din gură, zise el. Ea tresări. Ce nume mai e și ăsta? Nume. Așa mi se spune mai peste tot, prin rândurile celor cu care vin în contact. Dar de ce? Pentru că uneori sunt cam zgomotos. Bine, domnule. Taci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îndrăgostit de tine, de la prima vedere. Ei, cum așa, o bucătăreasă, de un vânător? Da, pentru că eu te știu. și tu ești bucătar de profesie. De unde știi? Cântecul, dansul s-au întrerupt. Despărțindu-se cu greu de dansator, dansatoarea, a rostit, gâfâind: lasă explicațiile pe altă dată. Bine. Pe altă dată. și perioada aceea de timp a trecut. A zburat, în istorie, în neant, ca orice alt fapt căruia, la momentul de răscruce, nu-i acorzi atenția necesară. Au trecut ani
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să scot nici un cuvânt. Vă rog, numai, să mă lăsați s-o privesc, un pic, în ochi. Da? Da! A privit-o. Ea, și-a plecat privirea în podea, s-a ridicat și a părăsit camera. Din urmă, tatăl, a rostit: este vinovată. Spuneți-i că eu o rog să mărturisească, totul, așa cum a fost. Cu cât o va face mai repede, cu atât va fi mai bine, pentru întreaga comunitate. Mai spuneți-i că eu o iert pentru ce a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parfumat nițel, cu ceva tămâioasă, și-a umplut un recipient de doi litri, l-a pus în geanta diplomat, și s-a înfățișat la casieria CEC. Persoană binecunoscută, a fost primit cu neașteptată bucurie. Vreau să-mi încasez câștigul, a rostit el. Nu vi-l putem elibera, tot. De ce? Suma este prea mare. Atunci? Banii rămân tot ai matale, dar, ți-i dăm, în secvențe reduse; și ca să putem respecta legea, și ca să te putem feri de un eventual jaf. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ăia au venit în puține minute. S-au mirat de ce au putut să vadă. S-au convins că, în adevăr, cei trei tâlhari erau morți. Le-au tras cagulele de pe cap. Surpriza a fost totală. Deci, așa, Coane Leonardo, a rostit unul dintre cei de la 112. Așa, noi îi căutăm pretutindeni,iar mata ni-i pui în palmă... Precum vedem, a răspuns el. Acum, ce facem? Îndată, să vedem, și o să lămurim, tot ce e de lămurit, dacă mai e ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toamnei, iar deasupra, în locul autorului, am să scriu: D-ale lui Minciună povestitorul. și o să bucur, încă odată, lumea, și lumea o să mă așeze în desaga cu amintiri frumoase, din camera de zile mari, a inimii, și o să mă perpetueze, rostindu-mi, la fiecare sărbătoare deosebită, numele: badea Minciună - ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât de amarnic de frumoasă, și de pus la candela aducerilor aminte, ale tuturor. Urșii Păpăuți - sat obișnuit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu ouă crude, sparte de personalitatea ta... Să nici nu te bucuri, să nici nu te întristezi. Doar, de fiecare dată, și pretutindeni, să râzi. și tot râde. și încă râde. În timpul ăsta, mulți dintre cei care trec pe lângă el, rostesc, arătându-l cu degetul: priviți, un prost! Ba nu, zic alții, un nebun, nu un prost, că prostul mai poate avea sclipiri de discernământ, pe când, nebunul, în veci de veci, nu! A, da, încheie ei: ăsta e Capdelemn Parpalea. Da
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost consacrată dezbaterilor pe marginea problemelor molozului din întregul municipiu. și, din dimineața zilei ce a urmat, au trecut la fapte. și-au scos actele necesare, de pe unde a trebuit. Mulți râdeau, persiflându-i. Însă, nu chiar toți. Câțiva au rostit, cât mai în glumă, cât în serios: mă, dacă afacerea vă va merge, ne angajați și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei singuri molozul cu care nu aveau ce face, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se amestecă cu moartea și unde se nasc imagini deformate, locuri în care refulări antice, dorințe confuze, reprimate, se manifestă din nou, strigând răzbunare. Mă consideram rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
observat că încăperea era scufundată într-un întuneric profund. Ascultând cu atenție și am auzit-o spunând: „Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mi s-a Întîmplat, de vreo cinci ori, În patruzeci de ani. Dar mai de mult, ultima oară În 1990, la Trilogia antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă a lui Ion Ungureanu, rostită la premiera mea cu În casa asta se trîntesc ușile (Părinți teribili) de Cocteau ; Întrebat de o actriță dacă l-a deranjat faptul că am tăiat mult din piesă, regizorul (& Ministrul de-atunci al Culturii) a zis :” În teatru trebuie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de important e să știi să te și oprești din lucru, din cînd În cînd, Înainte ca surmenajul să devină cronic, Înainte ca depresia să ia for me clinice”(348). Așa e... Iarăși, Îmi place o remarcă care, parcă e rostită cu cuvintele mele :” Un mare regizor, pe care-l cunosc și eu, dacă nu-l biciuiește cu insulte pe actor, nu-i caută nod În papură, nu-l umilește, nu simte că el creează. N-am Înțeles de ce e nevoie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reproșa concetățe nilor mei că...zîmbesc prea mult! Fiindcă nu au de ce, zău!... În Adevărul literar... din 24 iunie 2009, un oarecare Dan Boicea susține că actorii români ar trebui să ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu și să se miște, cîntînd. Fals! Avem actori care fac musical cu dezinvoltură, la fel cum pot juca Cehov sau Strindberg. Și cred că americanii adulați de anonim ar trebui să vadă trupa lui Puric, teatrul lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rînd, talent ; apoi, inteligență ; dicție ; uneori, chiar și volum... Se zice că Orson Welles, auzind că L.Oliver vrea să joace Othello, ar fi exprimat : „N-are cum -Oliver e tenor, iar Othello, bariton!”. De-aia mare actor englez , cînd rostea replicile mau rului, o făcea Într-o tonalitate nespecifică. Mai pe ro mânește, făcea compoziție de voce. Teribil de greu trebuie să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de un singur autor Îi e teamă, de Cehov. De ce? Fiindcă a văzut atît de mulți actori În piesele clasicului rus, Încît În capul său „vuiesc o mulțime de Cehovi . Fiecare frază Îi este cunoscută, fiecare cuvînt l-a auzit rostit de un actor sau altul, i-ar fi greu să se descotorosească de această magmă vocală. În acest concert de voci, i-ar fi imposibil să găsească un ton al său.[...] Apoi, ca să pui În scenă Livada de vișini sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doar amuzat, cei care maltratează limbajul. O doamnă din Nădlag spune găldăbuj, În loc de caltaboș și șoancă - În loc de șuncă. Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț), nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe, oo?! Dar și ce plicticoasă ar fi o lume ticsită
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sat atît de plicticos, În care nu avea nici o perspectivă!”. Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a regăsit fereastra deschisă și a dispărut În noap tea caldă. Liniștea și nemișcarea s-au instalat din nou”... Ca să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care a impus ima ginea soacrei demonice, martirizată punitiv, Caragiale pre zintă soacra inocentă, martirizată inutil”(p.31); În mod cu rios, fetițe nu există În lumea lui Caragiale”(p.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și au strigat la unison: Șefu', da' ăsta nu-i joc, ăsta-i chinuială pă față! E un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei, cu alte cuvinte, toată biblioteca se umplea de un parfum proaspăt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]