5,386 matches
-
continuă el, coborându-și paharul. Geraldine, spune el, legănându-se ușor și privind-o. Ce-o să mă fac eu fără voi două? Își azvârle brațele în jurul umerilor noștri, dar Geraldine, care n-a pus gura pe alcool toată noaptea, își rotește ochii dezgustată și se separă de noi. ― Te descurci tu, Ben, spune ea. Sigur o să găsești la London Nights mii de femei superbe, care or să se îndrăgostească de tine. Și apropo de dragoste... spune ea, căutându-l din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plânge. De zile trei, își spune povestea vieți-ntrege: Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare, {EminescuOpI 169} {EminescuOpI 170} Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr Voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgiu se-ncheie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dor de-al valurilor Domn De inim-o apucă: - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! Cum el din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful unei stânci se iviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada. Uitându-se pe celălalt mal al râului, Macomber zări deasupra copacilor vulturii care se roteau și se repezeau spre pământ. — S-ar putea să vină la râu să bea apă Înainte să-și facă siesta. Fii cu ochii-n patru. Mergeau Încet de-a lungul malului Înalt al râului, care În locurile alea era tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scuturându-și zăpada de pe haine. — Da’ știu că ai luat-o pe căzătură, Mike, strigă el către Nick. Așa-i cu blestemăția asta de zăpadă moale. Și pe mine m-a răsturnat la fel. — Cum e cu pragurile? Întrebă Nick rotindu-și schiurile În timp ce stătea pe spate și apoi ridicându-se-n picioare. — Trebuie s-o ții pe partea stângă. E o pantă bună, rapidă și trebuie să faci o cristiană la sfârșit, pentru că e un gard acolo. — Așteaptă puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi-am găsit lupul, spuse atingând cearșaful cu limba. O săptămână a stat cu mine. Ai găsit pe dracu’. A, ba l-am găsit. Lupul meu drag. De câte ori beau un pahar, iese din cameră. Nu suportă alcoolul. Bietul amic, spuse rotindu-și limba pe cearșaf. E un lup adorabil. E neschimbat. William Campbell Închise ochii și inspiră adânc. — Trebuie să urmezi un tratament, Billy. O să-ți placă la Keeley. E frumos acolo. — Keeley. Asta nu-i departe de Londra. Își Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să iau orice aș găsi. Am tot mers de la bancurile de nisip unde găsisem goeleta și n-am găsit nimic, deși mersesem destul. Și apoi, când am ajuns să văd farul Rebecca, am văzut tot felu’ de păsări care se roteau deasupra a ceva și m-am Îndreptat spre ele ca să văd despre ce e vorba; chiar că era ditamai stolu’ de păsări, ca un nor. Vedeam ceva care semăna cu o vergă ieșită din apă, iar când m-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o ia în brațe și intră cu ea în scenă. -”Fiecare copil visează ce-i țara În felul său, curat și frumos; Țara-i un munte, urcând măiestuos, Râuri albastre îi poartă cântarea, Marile orașe străbat depărtarea, Satele noi se rotesc sub azur, Macii surâd, visătoare-i cicoarea, Brazi desenează-al pădurii contur”... După ce Angela a terminat de spus poezia, în sală au izbucnit, iarăși, aplauzele. Și, deși doar patru mânuțe mici aplaudau, „sala” de spectacole răsuna de însuflețirea care i-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit de stele, sună, Când cerului îi este
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se culcă pe burtă, lungit tocmai pe buza malului. Rămâne apoi nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Înainte. Autocarul scoase un fum negru și, În Încercarea de a para acest atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din șanț tușind și Înjurând. Era o glumă? Sigur, asta era, dar nu una prea reușită. Își frecă umărul. Putea să se considere norocos dacă nu făcuse o Întindere musculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori aruncau câte o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi În vârtejuri precum frunzele de nuferi. Câțiva dintre oamenii din Locul Fără Nume Își pierduseră Întreaga familie În acest fel. Era un miracol și o nenorocire că Domnul Îi cruțase tocmai pe ei. Dar acum era sezonul secetos. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
semn lui Pată Neagră să se apropie. Arătă spre cameră. —Se supără? E În regulă? Vă rog, spuse el, și făcu un gest cuprinzător cu mâna, un Îndemn să filmeze tot ce vrea. Roxanne Încercă să prindă o vedere panoramică, rotindu-se ca să acopere 360 de grade și povestind unde se aflau și cât de primitori erau cei din tribul Karen. Îl văzu pe Dwight. —Dragule, du-te lângă femeile acelea din spatele tău, dădu ea instrucțiuni. Dwight știa bine povestea. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii aceia au trecut plutind pe lângă mine, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rău.“ Până la urmă și ei sunt nedumeriți. „Oare de ce suprema divinitate a creat răul în lume?“ Acesta este un mare semn de întrebare pentru ei. Pentru noi, politeiștii, un lucru văzut dintr-o parte pare rău și dacă-l mai rotim puțin pare bun. Definirea răului este o misiune grea. E ușor să scrii o carte despre răutatea copiilor. Aș fi vrut să scot o carte în care să spun că nu este greșit să afirmăm că adulții sunt răi. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe al tău. Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]