KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...100 >

2,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

în alți termeni, de aceea oamenii se poartă diferit. Nu pentru că natura lor umană e mai bună sau a noastră este mai rea. Să-ți iasă din cap chestia asta. Nu vreau să zic că trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu poți scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
evenimente. Ce a găsit ăla, și alții după el, e că estimările depresivilor sunt mult mai realiste decât ale nondepresivilor. Cu alte cuvinte, nu depresivii văd lumea mai în negru, ci noi, care nu suntem depresivi, o vedem mai în roz! Nu ei distorsionează realitatea, ci noi. Cu asta s-a dovedit că adaptarea nu înseamnă adecvarea totală la realitate, ci distorsionarea ei în sens pozitiv. Ca să supraviețuim, trebuie să ne construim iluzii, dar astea promovează adaptabilitatea, așa că le numim iluzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
tăiase limbarița complet. Adina mai vorbea câte ceva. Conținutul ceremoniei era în sine foarte frumos și neformal, ofițera Stării Civile era emoționată și ea, Nick se purta ca un copil zăpăcit, impresionat că semnează ca martor lângă Pauline, îmbrăcată frumos în roz. Amândoi au găsit puterea să fie veseli. Mai balcanice am fost Adriana și cu mine, un fel de substitut de mame soacre, cam smiorcăite. Și ca să o facem lată, la masă am vorbit toți la telefon cu părinții Adinei, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
rămas acasă pe post de tată casnic. Dar prea adesea acesta ia direcția cârciumii și lasă copiii în grija Domnului și a bunicilor. Învățătoarele, multe dintre ele, au luat drumul clasicizat deja, către curățenie, căpșune sau trotuare. E departe de roz ca să nu viseze generația vârstnică la comunism. Poate doar moldovenii educați în valori liberale și capitaliștii ruși care stăpânesc de fapt economic Moldova să nu mai vrea comunism sovietic. Microbuzul. Cumpărături, război și sex. Pro sau contra. Ne pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

lasă pe mine să-mi aleg și a sfârșit prin a mă dădăci la cap și a alege ea totul... și nu știu cum, m-am trezit că nu am nici măcar un articol de îmbrăcăminte negru. Îmi pun cu grijă o rochie roz mulată și o pereche de sandale și mă uit în oglindă. E prima oară când port roz în viața mea. Dar, spre uimirea mea, nu îmi stă rău deloc ! Singurul lucru care mă deranjează e șuvița decolorată. Va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în mijloc are o lumânare albă elegantă și, scrisă cu argintiu, urarea La mulți ani dragă Samantha din partea noastră, a tututor. E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca uleiurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă cântă la harpă. Și ăsta e un prânz de caritate în cerc restrâns? Gazda noastră, doamna Heywood, e o femeie micuță, îmbrăcată în roz, care tocmai vrea să dea mâna cu mine când atenția îi e distrasă de sosirea unei femei cu turban împodobit cu bijuterii. Elinor mă prezintă unei doamne Parker, unui domn Wunsch și unei domnișoare Kutomi, apoi se îndepărtează, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de a distribui obiectele vândute. — Primele tale 30 de lire! îmi șoptește Suze în ureche. — Lotul al doilea! Trei jachete brodate de la Jigsaw, nepurtate, cu etichetele de preț încă atașate. Licitația începe de la... — Douăzeci de lire! zice o fată în roz. — Douăzeci și cinci! țipă altă fată. — Am primit o ofertă telefonică de treizeci, zice un tip din spate, ridicând mâna. — Treizeci de lire de la un client de la telefon... Dă cineva mai mult? Doamnelor și domnilor, țin să vă reamintesc că astfel vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
telefonică de treizeci, zice un tip din spate, ridicând mâna. — Treizeci de lire de la un client de la telefon... Dă cineva mai mult? Doamnelor și domnilor, țin să vă reamintesc că astfel vor crește fondurile pentru binefacere... — Treizeci și cinci! strigă fata în roz și se întoarce spre vecina ei. La magazin ar fi mult mai scumpe, nu? Și nici măcar n‑au fost purtate! Dumnezeule, are dreptate. Zău, ce sunt treizeci și cinci de lire pentru trei jachete? O nimica toată. — Patruzeci! mă aud strigând, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ai răzgândit! — Nu m‑am răzgândit, zic, privind fix în față. N‑are rost să mă cramponez de ea. — Cât mi se oferă pentru acest articol de designer, extrem de rafinat, semnat Denny and George? — Denny and George! zice fata în roz, ridicând privirea. Are cel mai mare morman de haine în jurul ei și mă întreb cum o să ajungă cu ele acasă. Am colecție de Denny and George! Treizeci de lire! — Licitația începe la 30 de lire, zice Caspar. Se uită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
rămas pe scaune vorbesc între ei. — Mai licitează cineva pentru Denny and George? — Da! zice un glas din spate și văd o fată în negru ridicând mâna. Cineva de la telefon oferă 35 de lire. — Patruzeci de lire, zice fata în roz prompt. — Cincizeci, face fata în negru. — Cincizeci? zice fata în roz, răsucindu‑se pe scaun. Cine licitează? Miggy Sloane? — Persoana dorește să rămână anonimă, spune fata în negru după o pauză. Îmi surprinde privirea și, preț de o clipă, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
and George? — Da! zice un glas din spate și văd o fată în negru ridicând mâna. Cineva de la telefon oferă 35 de lire. — Patruzeci de lire, zice fata în roz prompt. — Cincizeci, face fata în negru. — Cincizeci? zice fata în roz, răsucindu‑se pe scaun. Cine licitează? Miggy Sloane? — Persoana dorește să rămână anonimă, spune fata în negru după o pauză. Îmi surprinde privirea și, preț de o clipă, îmi stă inima. — Pariu că‑i Miggy, zice fata, întorcându‑se. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Ei bine, n‑o s‑o aibă. Șaizeci de lire. — Șaizeci de lire? face tipul de lângă ea, care se holbează la mormanul de haine de lângă ea, ușor alarmat. Pentru o eșarfă? — O eșarfă Denny and George, idiotule! zice fata în roz și ia o gură de vin. La magazin ar fi cel puțin două sute de lire. Șaptezeci! O, ce tâmpită sunt. Nu e rândul meu, nu? Fata în negru murmură încet în telefon. Acum se uită la Caspar. — O sută. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
gură de vin. La magazin ar fi cel puțin două sute de lire. Șaptezeci! O, ce tâmpită sunt. Nu e rândul meu, nu? Fata în negru murmură încet în telefon. Acum se uită la Caspar. — O sută. — O sută? Fata în roz se răsucește iar pe scaunul ei. Serios? — Licitația a ajuns la o sută, zice Caspar calm. S‑a oferit o sută pentru această eșarfă Denny and George. Mai licitează cineva? — O sută douăzeci, zice fata în roz. Urmează câteva momente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sută? Fata în roz se răsucește iar pe scaunul ei. Serios? — Licitația a ajuns la o sută, zice Caspar calm. S‑a oferit o sută pentru această eșarfă Denny and George. Mai licitează cineva? — O sută douăzeci, zice fata în roz. Urmează câteva momente de tăcere, și fata în negru vorbește în șoaptă la telefon. Apoi ridică privirea și spune: — O sută cincizeci. În cameră se aude un murmur de interes și oamenii care au stat de vrobă la bar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Ultima ofertă îi aparține persoanei de la telefon. La 150 de lire. O sută și cincizeci de lire, doamnelor și domnilor. Urmează o tăcere încordată și, brusc, îmi dau seama că îmi bag unghiile în carnea palmelor. Două sute, zice fata în roz sfidătoare și cei prezenți își țin respirația. Și spuneți‑i licitatorului anonim, domnișoara Miggy Sloane, că oricât oferă ea, pot să ofer și eu. Toată lumea se întoarce să o privească pe fata în negru, care murmură ceva în telefon, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ridicând privirea. Simt o umbră de dezamăgire și zâmbesc repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de două ori... adjudecat, spune Caspar și bate ușor cu ciocănelul de lemn. Doamnei în roz. Urmează un rând de aplauze, iar Caspar zâmbește radios. Ia eșarfa și tocmai vrea să i‑o dea Fenellei, când îl opresc. Stai, zic. Aș vrea să i‑o dau eu. Dacă se poate. Iau eșarfa de la Caspar și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
câteva secunde, pipăindu‑i textura delicată și familiară. Încă mai are parfumul meu. Îl simt pe Luke răsucindu‑mi‑o în jurul gâtului. Fata cu Eșarfa Denny and George. Trag aer adânc în piept și cobor de pe podium, către fata în roz. Îi zâmbesc și i‑o înmânez. — Bucură‑te de ea, zic. E specială. A, știu, spune calmă. Știu că e specială. Și, pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717

ce-a fost. Mai e și beat pe deasupra: se știe că șampania moleșește. Când se revine în direct, telespectatorii mai apucă să vadă o jumătate de sân, în timp ce Liliane își pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii. — Acum pot să mor ferice, îi spune Lionel, exacerbând frustarea telespectatorilor de sex bărbătesc. — Plăcerea a fost de partea mea, domnule Lionel, se alintă Liliane. — Ba a mea, nu se lasă Lionel. — Ba a

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător la peste 50 de ani, al funcției de recepționer poliglot al hotelului TRANZIT străbate, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]