3,112 matches
-
cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doar o umbră, O fărâmă născută în inutilitate. Sunt un suflet inocent, Venit să vă lumineze, Înghesuit între lucruri mărunte Și idei mărețe. Vreau să spun o mie de lucruri, O mie de cuvinte, Care să schimbe gânduri, O mică rugăminte. Sufocată de o iluzie optică, Străbat litere mute, Scriind printre ruine Gănduri ce mă învăluie. ECOU DE TOAMNĂ Toamna și-a extins grădina. Chiar acum plouă afară Iar în sufletul meu cerne O rouă de lacrimi. A învins vântul și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Nu cu ur-atît de mare Nu cu rău să-i pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine 10 De prisos e s-o mai spun Când tu vezi cu ochii bine Că de doru-ți mă răpun. Nu știu cu ce rugăminte Iarăși. să mă mai apuc, 15 Nu mai am cu ce cuvinte Spre-ndurare sa te-aduc. Câte mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De iubirea-mi fără minte 20 Prea destule-ai auzit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu-l putea suferi. La urma urmei, fiul Zeului Puterii era el, nu Puarem. Zise deci, luîndu-și un aer de largă mărinimie: - Bine, fie... Poți să te duci și să le spui prietenilor tăi că fiul Zeului Puterii le împlinește rugămintea. Dar să-și ia fiecare numai câte o femeie; le ajunge câte una. Și Puarem are dreptate... Și nu uita că mâine în zori plecăm. Fără a se arăta copleșit, Auta își înclină trupul și, privindu-l pe preot pe sub
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
porunci: - Spune-le să mă ia și pe mine în corabia lor, dacă cumva se duc în Marele Oraș. Să le spui că au ce vedea acolo și că aș fi bucuros să le fiu călăuză. Auta le tălmăci această rugăminte a preotului și străinii nu se împotriviră. Ieșind ultimul, Auta auzi un foșnet și se întoarse: de după o perdea se ivi o clipă capul Marelui Preot. Auta zâmbi în sine și ieși fără să spună nimic nimănui. Ceilalți erau în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajunge de la început. Lot spuse mai departe: - Iată, cetatea asta e aproape ca să fug în ea, și e foarte mică. Îngăduie-mi să fug într-însa. Așa e că e mică? Auta îi răspunse: - Iată că-ți împlinim și această rugăminte a ta, ca să nu prăpădim cetatea despre care mi-ai vorbit. Dă zor și fugi acolo. Lot își încărcă într-o căruță cu asini avutul puțin, dădu de veste neamului său să-și strângă corturile și să adune turma, apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici pe mine. Și am vrut să mi se întoarcă trupul în pulberea pământului care mi-a dat viață. - Și cum ai venit îndărăt? întrebă râzând același ins. - Cei care m-au dus cu ei mi-au împlinit și această rugăminte. Acum câțiva ani m-au adus înapoi. - Dar unde sunt ei? întrebă insul râzând din ce în ce mai cu poftă. - Dacă am să-ți spun tot n-ai să mă crezi... Socotisem că lumea s-a mai schimbat, dar văd că și acuma
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și ajunge acolo după o călătorie lungă și grea. Într-un palat întîlnește o fată care se numea Frumusețea. Palatul e de cristal. Tânărul rămâne cu fata și veacurile scurse i se par zile, până când îl apucă dorul de casă. Rugămințile fetei nu-l înduplecă, și el pleacă spre locurile lui de obârșie. Negăsind însă decât ruine și vagi amintiri, îmbătrînește și moare. Pământul și-a luat dijma... Între noi și Caucaz sunt vreo două mii de kilometri în linie dreaptă, peste
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzut în acea seară. -Livia poate ți-a spus mama ta, eu peste câteva zile va trebui să mă internez la Târgu Mureș pentru operație, la picior. Am primit garanția că în urma acestei operații voi putea merge mai ușor. Și rugămintea mea este ca după operație, să rămâi cu mine, o zi, două, știi eu nu aș mai vrea s-o necăjesc pe mama. -Sigur, voi fi acolo atunci când trebuie, oricum voi rămâne în concediu. -îți mulțumesc de pe acum, îi zise
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adulți și nu numai. Copilăria lui, dacă se poate numi așa, se încheiase la vârsta de 15 ani când absolvi școala generală și de acum trebuia să muncească pentru a-și câștiga existența. S-a mutat în casa bunicilor la rugămintea lor, căci erau destul de înaintați în vârstă și singuri. Din când în când era vizitat de mama lui care-i ducea dorul și care se mulțumea doar să-l privească cu blândețe și milă, fără a-i da sfaturi simțindu-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Pentru că doamna Angela Ulmeanu nu mai avea rude apropriate, soții Brădescu hotărâră să o îngroape chiar în cimitirul din satul lor. Epilog Trecuseră aproape cinci ani de când glasul doamnei Angela Ulmeanu s-a stins. Lacrimile ei se transformaseră în umile rugăminți de iertare către fiul său, care astăzi într-o zi frumoasă din săptămâna Floriilor, se afla în cimitir împreună cu cei doi copii ai săi, un băiat și o fetiță, pentru a-i curăți mormântul. Pe aceași alee se găseau și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
plâns: „Părțile intime îmi sunt atât de sensibile, încât nu mai pot să șed, gura mă doare atât de tare, că nu mai pot mânca, iar corpul mă doare atât de tare, încât nu mai pot dormi”. Fiind receptivă la rugămințile acesteia, împărăteasa l-a numit în locul ei, pe unul dintre cei mai buni generali ai săi, care să cerceteze prin imperiu pentru a găsi tineri virili pentru patul său, sarcină care l-a umplut pe general de rușine până în măduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Povesți-mi ceva ce nimeni nu cunoaște despre Dvs., din viața Dvs. din activitatea pe care ați avut-o până acum? Ar fi multe de spus. Vă voi spune ceva ce n-am spus la nimeni. Am venit de la Dorohoi la rugămintea regretatului prof. Ioan Burlacu, care pe vremea respectivă era director la Casa pionierilor, el era convins că eu voi reuși să încheg o formație de fanfară cu copiii. Era un gând și o idee formidabilă pentru mine. Eu știam atunci
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
cu limba, dar aceasta le-a deschis căi nebănuite de dezvoltare și perfecționare, încît s-a ajuns pînă la instituționalizarea lor... " [Herseni, 1975:114]; • funcția conativă vizează conținutul informațional (CE?) pe care emitentul îl adresează receptorului, exprimîndu-se prin porunci sau rugăminți, interdicții și sugestii etc.; prezența mesajului "întors pe dos" nu lipsește din această activă relaționare a actorilor comunicării; un ansamblu de interpretări opuse (metainterpretări) pot fi asociate unor "metapropoziții" de genul: Nu e vorba că nu vă cred... ", decodificată ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să intervină, nu înainte însă de a dobândi altă armură în locul celei de care Hector îl despuiase pe Patrocles, o armură făcută de Hefaistos însuși la rugămintea Tetidei. Apoi Ahile se împacă cu Agamemnon și, în a patra zi de la redeschiderea ostilităților, se năpustește pe câmpul de luptă, aducând nimicire în oastea troiană și omorându-l pe Hector. Apoi se întoarce în tabără și, în ziua următoare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe troieni, astfel încât aceștia să-i decimeze pe ahei și să-i împingă până la corăbii. Când vine vremea, într-o zi, în zori, Tetis se duce acolo, în înalt, și, îngenunchind în fața lui Zeus, îl imploră să nu-i disprețuiască rugămintea, să-și amintească de vechiul bine pe care i-l făcuse și să le dea troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face, cum altele n-au fost. Iar dimineața, Tetis i le duce feciorului ei, care îl plângea, și acum, pe prietenul lui. Ahile se teme ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o femeie din insule, Ifis, pe care i-o dăruise Ahile când cucerise Scirosul; pentru noi, tânăra aceasta e doar un nume, nici măcar o umbră). Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, el este cel care, la rugămintea lui Ahile, le-o înmânează. Iar când, în târziul serii, sosesc la lăcașul lor Odiseu, Diomede și Foinix ca să-l împace pe Ahile, Patrocles, văzându-i intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi și ea acolo, în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce la Hefaistos, pentru arme. Sau când face ca leșul lui Patrocles să nu cadă pradă înjosirilor morții. Iar Ahile cere și primește toate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să intervină, nu înainte însă de a dobândi altă armură în locul celei de care Hector îl despuiase pe Patrocles, o armură făcută de Hefaistos însuși la rugămintea Tetidei. Apoi Ahile se împacă cu Agamemnon și, în a patra zi de la redeschiderea ostilităților, se năpustește pe câmpul de luptă, aducând nimicire în oastea troiană și omorându-l pe Hector. Apoi se întoarce în tabără și, în ziua următoare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe troieni, astfel încât aceștia să-i decimeze pe ahei și să-i împingă până la corăbii. Când vine vremea, într-o zi, în zori, Tetis se duce acolo, în înalt, și, îngenunchind în fața lui Zeus, îl imploră să nu-i disprețuiască rugămintea, să-și amintească de vechiul bine pe care i-l făcuse și să le dea troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face, cum altele n-au fost. Iar dimineața, Tetis i le duce feciorului ei, care îl plângea, și acum, pe prietenul lui. Ahile se teme ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o femeie din insule, Ifis, pe care i-o dăruise Ahile când cucerise Scirosul; pentru noi, tânăra aceasta e doar un nume, nici măcar o umbră). Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, el este cel care, la rugămintea lui Ahile, le-o înmânează. Iar când, în târziul serii, sosesc la lăcașul lor Odiseu, Diomede și Foinix ca să-l împace pe Ahile, Patrocles, văzându-i intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]