4,629 matches
-
trece peste apă, creîndu-și cu lumina propriul câmp vizual. Apa arată ciudat sub raza lui - o ciorbă incoloră presărată cu tot felul de obiecte: o portocală viu colorată; o pălărie bărbătească, Înconjurată de excremente; bucăți de hârtie ca niște scrisori rupte. Și apoi, Între toată materia asta inertă, iat-o că apare, ținându-se de parâma vasului: o fată Îmbrăcată Într-o rochie roz pe care apa o face să pară roșie, cu părul lipit de craniul micuț. Ochii ei privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fața când izbește gheața, alunecând o bucată bună. Când Își ridică din nou privirea, vede Packardul mergând mai departe. E imposibil să-și dea seama dacă Zizmo Încearcă să vireze, să oprească. Lefty se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se uită cum Zizmo se năpustește frenetic În beznă... cincizeci de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de cenți ca să le folosesc la tonomat. În timp ce alegeam melodiile, mă uitam prin geamul de la stradă după prietenul meu de-acolo. De obicei, În zilele de sâmbătă se instala În colț, Înconjurat de alți tineri. Uneori stătea pe un scaun rupt sau pe o ladă de cărbuni, timp În care Își ținea discursurile. Întotdeauna Își ținea mâna ridicată, fluturând-o sau gesticulând. Dar dacă se Întâmpla să mă vadă, pumnul ridicat i se deschidea și el Îmi făcea cu mâna. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că semăn cu Cleopatra. ― Cleopatra era grecoaică, spunea el. Știai? ― Nu. ― Îhî, era. Era o Ptolemee. Mare familie pe vremea aceea. Erau egipteni greci. Și eu am puțin sânge egiptean. Probabil că noi suntem Înrudiți. Dacă stătea pe scaunul lui rupt, așteptând să se adune mulțimea, vorbea cu mine. Dar dacă erau deja și alții pe acolo, era prea ocupat. Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes fusese botezat În anii treizeci după un naționalist etiopian, contemporan de fapt cu Fard Muhammad. Marius fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa că mi-am făcut curaj să continuu. ― De ce nu-ți iei un scaun mai bun pe care să stai? ― Nu-ți place scaunul meu? ― E tot rupt. ― Scaunul ăsta e un obiect vechi. Asta Înseamnă că așa trebuie să fie - rupt. ― Nici chiar așa de rupt. Dar Marius mijea ochii spre trotuarul opus, la Casa Zebrei. ― Hai să te-ntreb ceva, micuță Cleo. ― Ce? ― Cum se face că Întotdeauna sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când era la colegiu. I-o luam Înainte cu patru ani. ― Ține-l În piept, mă Îndemnă Rex. ― Trebuie să lași THC-ul să ți se acumuleze În sânge, spuse Jerome. În pădure se auzi un zgomot ca de rămurele rupte. Obiectul Îl apucă pe Rex de mână. ― Ce-a fost asta? ― Poate un urs, spuse Jerome. ― Sper că nici una dintre voi nu-i pe stop, spuse Rex. ― Rex! protestă Obiectul. ― Băi, vorbesc serios! Urșii Îl miros. Eram o dată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lucrare? Cum poți să uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua, flăcăule! spusei eu, citându-l. La fel mi-a spus el după ultima lucrare la filosofie, în care el a copiat pe rupte și eu m-am fâstâcit la răspunsuri. El a luat un 8, notă mare, și eu un 3. Nu sunt mândru de ce am putut să fac în lucrarea aia, dar nici că-mi păsa. Oricum, cărțile erau deja făcute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
anual. Alt mijloc n-au găsit care să fie pe placul contribuabililor și al Senatului. Dimpotrivă! Până și căutările lor păreau să supere pe toată lumea, mai ales pe cei doi consuli în funcție. Iar Pollio nu s-a învoit în ruptul capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despart. Vorbe-n vânt! Tânăr fără minte! Își imaginează probabil că așa o va impresiona pe fetișcana aia. Sau, mai degrabă, pe părinții ei. Oftează abătut. O extravaganță periculoasă, și inutilă pe deasupra. Niște patricieni ca aceștia n-o să accepte în ruptul capului să aibă vreo relație cu el, nici măcar din politețe. El e om bătrân și are experiența vieții, pe când Narcissus refuză să priceapă că Plautii o să-și dea fata după el când o face plopul pere și răchita micșunele. Tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l pe micuțul bastard, fructul acestei legături 219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte mai aproape. Cum totuși scopul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o asemenea oroare? Rufus înalță uimit privirea spre el. — Nenorocitul de spectator? îngână în batjocoră. Dar toți cei de aici au venit de bunăvoie, nu i-a adus nimeni cu sila. Continuă îndârjit: — Sunt unii care n-ar rata în ruptul capului un asemenea spectacol. Decât să-l piardă, mai bine se trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat ceva? întreabă mirat germanul. — Nu mai știu dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio mârâie îmbufnat: — La noi, trădătorii și fugarii de oaste sunt spânzurați de co paci. Dar ceea ce văd eu aici, la Roma, nu sunt lupte, nici măcar vânătoare adevărată, ci măceluri inutile. Respiră adânc: — Inutile și josnice. După o secundă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Este o datorie pioasă dacă sunt romani, dar nici sufletul germanilor nu și-ar putea găsi altminteri liniștea. A învățat să-și respecte dușmanii, chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vestibulul casei. Iar el, nepotul marelui Marcus Antonius, este supus la atâtea umilințe! — Nu te mai juca cu lumânarea aprinsă! se răstește brusc Agrippina la Livilla. Discuția i-a zgândărit și ei susceptibilitățile. Bunicul nu s-a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată și ruptă, iar în jurul ei stau împrăștiate zeci de pungi de plastic. Cu ochii închiși, fredonează. Deodată, deschide ochii și mă vede. Se ridică, își strânge pungile și în trecere, îmi atinge brațul și spune: ― Trebuie să asculți New York, New York. Îl cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii nu pot nici în ruptul capului să înțeleagă schimbările ce se petrec în lume. Seniorul Ishida se uită cu sinceră compasiune la samuraiul care stătea cu capul plecat: — Să știi că Sfatul Bătrânilor nu cere numai familiei tale să se lase păgubașă. Mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea de gând să moară tot aici. Nu-i trecuse niciodată prin cap că o să se îmbarce pe o corabie pentru o călătorie lungă și că o să se ducă într-o țară străină. Nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că totul era aievea. Într-un târziu, seniorul Ishida se ridică să plece. Însoțitorii săi aduseră degrabă caii. În timp ce-l însoțeau din nou pe senior până la marginea văii, nici samuraiul și nici unchiul său nu prea vorbeau, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni ai aceleiași biserici și credeau în același Dumnezeu. Modul în care se comportau iezuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce. E întru totul searbăd și îi lipsește și istețimea lui Matsuki. Mai departe de cabina solilor, se află o încăpere mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noapte, solii erau epuizați, însă entuziasmul nu se scăzuse câtuși de puțin. Nici nu visaseră vreodată că aveau să-l întâlnească pe rege. Cu obișnuitul său zâmbet încrezător, Velasco le spusese un lucru la care nu se așteptaseră nici în ruptul capului. După ce suflară în lumânări, Nishi zise cu glas însuflețit în întuneric: — Acum că o se ne întâlnim cu regele, putem să ne socotim însărcinarea ca și încheiată. — Asta dacă o să ne întâlnim cu regele față în față, zise samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]