3,819 matches
-
se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărîndu-se în locul meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Distanța dintre fondul intim-străin și lotul libertății mele este distanța dintre eul primit și eul construit. Ca ființă liberă, sânt constrâns să colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libertatea umană se întruchipează din acest mănunchi de limite; ele sânt condiția exersării ei, terenul de pe care libertatea se înalță ca libertate îngrădită și condiționată. A descrie spațiul gravitațional al libertății înseamnă a trece în revistă elementele fondului intim-străin, a proceda la un inventar al hotarelor care mă constituie și care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
două categorii distincte, după cum libertatea poate sau nu mai poate reveni asupra lor. Deși primite fără voia sau fără știința mea, parte dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum nu-mi pot alege alți părinți, altă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu pe "străin". Din capul locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sânt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întîi sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mediu este atât de straniu încît este alt om. Străinul este altul a cărui identitate, comună cu a mea, se pierde în spatele a ceea ce el are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sânt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încît identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sânt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sânt proprii, multiplică indefinit tiparul. Nu putem spune ce anume este în mai mare măsură: tiparul care se reiterează în fiecare exemplar, ori hotarul fiecărui lucru în virtutea căruia tiparul se afirmă încă o dată; pentru că, în fiecare lucru, noi sesizăm simultan hotarul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bun început, în măsura în care el a primit hotarul care-l constituie și în virtutea căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el a primit hotarul care-l constituie și în virtutea căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de faptul că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de faptul că este, el aparține unui sex, unei rase, unei epoci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate hotărî. În cazul lui, "a fi hotărît" are pentru prima oară un dublu sens: pe de-o parte, am primit hotare din afara mea; pe de alta, am primit hotare din interior, mi-am dat hotare, m-am hotărât și sânt hotărât. Faptul că noi nu sîntem "o dată pentru totdeauna", faptul că sîntem în nesfârșite feluri, imprevizibile, uimitoare, contradictorii, provine din varietatea felurilor în care ne putem și putem hotărî, în care ne putem și putem da singuri hotare. Dacă hotarul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înghite anihilând. Ea poate acționa ca limită acceptată sau ca limită impusă; ea poate defini, spori și împlini sau poate mutila, uniformiza și desființa. De aceea, pentru că în orice hotărâre se joacă destinul de ființă al cuiva, pentru că în joc sânt hotarele lucrurilor, ale mele sau ale celuilalt, orice hotărâre se naște în raza răspunderii și a vinii. LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A hotărî în privința sa (a se hotărî) Frica și libertatea Îmi este frică să ies afară; e noapte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mele, frica îi trasează și îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu cât de mult sânt Știu că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește, nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește, nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sânt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sânt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și necondiționarea mea. În chip real și ferm eu sânt mai întîi condiționat: de faptul de a fi, de conștiința acestui fapt, de finitudinea mea. Fiind condiționat astfel, eu sânt desigur, condiționat și de libertatea mea. Dar spre deosebire de celelalte condiționări, libertatea este condiționarea care mă face să-mi obțin necondiționarea; ea este condiționarea care se exersează ca necondiționare. Pe de altă parte, libertatea este condiționarea care nu are același grad
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faptului de a fi care se manifestă în frică. Sîntem atât de prinși în faptul de a fi, încît frica ce se naște în umbra lui este mereu temeinic protejată. Ea este protejată din chiar temeiul ființei noastre. Astfel încît sânt foarte puțini cei care pot coborî până la acest temei pentru a răspunde provocării fricii. Căci frica are de partea ei cel mai puternic aliat: faptul de a fi. De aceea faptului de a fi trebuie să i se opună un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și este nevoie apoi de "celălalt" pentru ca, în raport cu el, să-mi pot învinge frica pe care el mi-a provocat-o. În primă instanță se pare că "celălalt" nu cunoaște frica; el este doar cel care-o provoacă. Câtă vreme sânt biruit de frică, "celălalt" rămâne puternic: puterea lui se înalță pe frica mea. Spectacolul fricii mele îl face pe "celălalt" să fie neclintit în ființa lui și sigur de sine. Dintre noi doi, doar eu știu ce înseamnă frica. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și prin care îmi definesc relația mea cu lumea. Hotărârea se mișcă pe terenul certitudinii: hotărîndu-mă, fac dovada faptului că știu ce am de făcut, că dețin certitudinea în privința actelor mele. Ele sânt "hotărîte", au primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat, eu sânt cel care le-a "tăiat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat, eu sânt cel care le-a "tăiat", "tranșat" (decido), decupîndu-le din materialul amorf al gesturilor posibile, din posibilul vieții mele, dîndu-i acesteia, de fiecare dată, contur. Mă hotărăsc, dau hotar actelor mele, fiecăruia în parte și tuturor laolaltă, le fac astfel să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]