KorAP: Find »[drukola/base=sălta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

West Street, de la Lamb House. — Burgess, trebuie să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
slujitorii că uneltesc să Îl Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte bine cu compătimirea. — Într-o zi, desenam după model. Am ridicat ochii de pe planșă... și brusc, capul fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
dar... nu știu dacă e stilul meu. Henry rămase pe gânduri câteva minute, pășind pe trotuarul neted. De la o fereastră deschisă, se auzea un bărbat cântând În limba germană, acompaniat de un pian. — A, exclamă Du Maurier, oprindu-se și săltând capul. Serenada lui Schubert. Rămaseră sub geam și ascultară, până când melodia ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul ferestrei. — Bravo! strigă Du Maurier. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină, Încât am știut că piesa trebuie să fi fost un succes. A fost un triumf, zise el și Îi relată toată istoria. Doar slujnica, bătând la ușă ca să mai aducă niște cărbuni, Îl făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
se gândi că acesta ar fi fost un loc mult mai potrivit și mai primitor pentru opera sa dramatică decât subterana Opera Comique, de la capătul sărac al Strandului; În plus, numele Însuși - și sfântul patron - erau de bun augur. Urcă săltând treptele și Împinse ușile batante lustruite, mai dornic ca niciodată să provoace interesul lui Alexander. Întâlnirea decurse extrem de bine. Henry nu prinse drag de tânărul actor-director, dar fu favorabil impresionat. Avea aerul cuiva care știa exact ce dorește și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
multe personaje, ea putea trece de la unul la altul, ca ștafeta Într-o cursă, cu oarecare regularitate de planificare. Metoda antitetică era perfect exemplificată de Trilby, În care autorul-narator, asemenea lui Thackeray, scotea marionetele din cutie și le făcea să salte și Îți comunica, pe un ton de meditație Împărtășită, exact ce gândeau În fiecare secundă, acordându-le note pentru motivațiile pozitive sau negative, pentru cazul În care apărea pericolul ca publicul să trebuiască să facă un cât de mic efort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat de multe ori vorbind... În anii ’80 mergeam la Întrunirile din casa lui William Morris, din Hammersmith. Shaw zâmbi. — Serios? zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
că Du Maurier avusese senzația că pierde controlul asupra propriei creații, că aceasta nu-i mai aparține. Era ca și cum ar fi eliberat un duh din sticla imaginației, care crescuse până la proporții alarmante, bătându-se cu pumnii În piept, mugind, dansând, săltând și rotindu-se ca un vârtej În jurul lumii, revenind pentru a-l Îngropa sub povara sufocantă a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

potrivite. Restul îl rezolva moartea atomică, temeinic experimentată și care ne aștepta cât de curând. Din acest comerț vivace în faza de solduri făcea parte și țigara lipită de buza de jos. Atârnând într-o parte, ea dădea direcția și sălta, nu conta dacă aprinsă sau rece, în timp ce în nopți întregi de discuții existența umană era însumată sub linia totalului ca „abandonare a oricărei ființări“. Întotdeauna era vorba de sens în absurd, de individ și masă, de eul liric și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
apoi poza, chiar dacă nu fără să se plângă. În contrast cu gospodina care ne slujea drept model în timpul săptămânii, a cărei carne țeapănă corespundea idealului închipuit de bătrânul maestru francez Maillol și celui al profesorilor mei, dansatoarea mea de sfârșit de săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu picioarele în formă de x discret, ea stătea acolo și se lăsa rotită de mine până când frumusețea ei țeapănă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
însoțite de imagini. „Făcute sunt doar pentru vânt. / Plutesc mereu, adâncul nu-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie dă doi metri; tocmai când mă săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Genova, Salerno și Castellammare, alungând nu de puține ori dense populații. Această pletoră alimentară și-a primit răsplata; proaspătul milionar și-a torturat pieptul cu crucea și șorțul din piele, Însemnele de Commendatore. — Turui ca sonambulu, a spus obiectivă Mariana, săltându-și fustele În continuare. Da nainte să-l facă Commendatore să luase d-acu cu verișoara lui primară, că pusese să umble special după ea pân Italia, și ai uitat și dă chestia cu plozii. — Confirm: m-am lăsat târât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
pus momental frână dă așteptare. Acu că stau la loc dășchis, privesc cât pot io dă liniștit cam cum stă chestia. Mandea nu mă aprind pentru un amărât dă firifiric. Io privesc, sug sifonu și, când Îmi pică la socoteală, salt ancora dintr-un foc. Matale o să râdeți când v-oi zice că să face anu că nu mai merg la Oboru dă Carne. Când m-or gini, fanții dă tobă or să să Întrebe: Da’ aista cini-i? Pun pariu pă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
vrut să-mi ia urma și să dispară În găinărie, da mâna grea a lu Renovales i-a ars un pumn. Plesneala lui dă tată cerea aplauze, da am preferat mai bine să mă râd pă dinlăuntru. Rusticanu s-a săltat ca vai dă mama lui, da și-a luat plata. Don Zarlenga i-a adus cu mâna propie un candial, care l-a pus să-l Înghiță cu vorbe dă Încurajare: „Nu mi-l refuza. Ia-l ca un puriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mă dau punctualiform. Taman atunci s-a arătat bucătaru și m-am făcut că buchiseam adânc o inemă. Asta ca să vedeți ce laborios a fost bărbatu. Înainte să mă chitesc io cum să mă reped la dușamea, el mă și săltase cu dreapta, iar cu stângacea Îmi tescuia inemioarele În nas, boțindu-le una câte una. Nu-l condamnați pă bietu om, don Parodi; vina ie a lu mandezu. După ce-am lățit bancu, m-am arătat În tișort, să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mai rău famată din mahalaua noastră, de care nici domnia voastră, nici eu, iubite confrère, n-avem nici cea mai mică idee. Pe 15 octombrie s-a Îmbarcat pe vaporul Yellow Fish, Îndreptându-se spre fascinantele taine ale Levantului. L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul Zeiței, unde tovarășii mei vor da de el când vor incinera hoitul. Apoi am căutat Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că i-am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua zi, iepurașa sălta pân toată harabaia chiar ca căprița. Mandea, care io obișnuiesc să pun frână În fața scării, i-am poroncit să să scoboare după o ușă stricată, cu gând s-o iau la controale. Zis și făcut, și-a Început să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
și cu pardon decât căzut la pace numa o clipă cu strâmbătatea or flenderii. Azi, Benito ar bate În treizeci și opt dă primăveri. Îmbătrânim și nime nu poate să scape. L-am văzut tare căzut; bașca, nici n-a săltat capu când Labă Murdară a adus laptele. Cum m-am prins dân prima că iera căzut pă rele, i-am suflat că un pretenar ie mereu gata să pună umăru. — Don Bustos! a gemut, șutind un corn fără să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
șireturi cu vipurili. Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea, ca să nu rămân mai prejos, m-am săltat strigând „Șampanie la toți!“, care din fericire țalu a luat-o dă banc, da Gaston i-a dat peste nas c-o parolă. Fieștecare clondir destupat mi-a fost ca glonțu-n pept și am șters-o dân terasă, cu gându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]