4,209 matches
-
cu excepția celor semănate de mâna robace a omului, care, nu se știe din ce cauză, se Îmbolnăvesc. Ați văzut vreodată un copac marcat de schizofrenie, vorbind doar cu sine Însuși? Nu. Un astfel de copac nu există. Ați Întâlnit vreo salcie care să se creadă Cleopatra? Vreun bob de grâu care să-și Închipuie că e Iulius Cezar? Nu. Astfel de fenomene nu au loc În lumea vegetală. Numai societatea umană oferă un sol prielnic unor manifestări bolnăvicioase. Pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând pe dealuri și căutând să ajungă la crinii sălbatici ce umpleau altădată câmpul biblic, din neatenție, În vreme ce se tot hârjonea cu niște sălcii aflate pe malul unei ape line, Oliver, care uitase să-și ia câteva măsuri de precauție necesare În astfel de ocazii, le lăsase Însărcinate. La drept vorbind, privind un film la televizor, masterandul fu atât de Încântat de reclamele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului, al sălciilor. Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al femeii-scaun, al femeii-girafă și al femeii-Braic... Nu aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În timpul săptămânii, amândoi aveți un program Încărcat. Închideți-vă telefonul pe durata «tratamentului», puneți muzică relaxantă, de preferat instrumentală, aprindeți lumânări parfumate, În special cele de lavandă și mușețel, și lăsați pentru o oră grijile deoparte...” Dincolo de jeturi, iar apăru salcia pletoasă. Părul imaginar al Oliviei se revărsa peste goliciunea lui... Melcii lui Oliver ieșeau din scorbură, cercetau aerul mișcându-și cornițele... Apăreau și dispăreau, topindu-se-n văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală. Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adevăr o imagine de primăvară sărbătorească. Prin spatele caselor, prin grădini și pe maidane, Înfloriseră cireșii, vișinii, prunii și chiar merii. În față era o pădure, un crâng mai degrabă, aș cum sunt pădurile de câmpie; salcâmi, stejari, plute și sălcii amestecate și izvorând de-a valma direct din arătură. Verdele crângului era Încă timid și copleșit de negrul crengilor Încă netrezite la viață. Dinspre sat alerga În urma voastră o femeie trecută de patruzeci de ani și de fapt ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
minunate locuri din împrejurimi. Dar, mai ales, trăise în lumea de povești și întâmplări spuse de bunici, de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara Oltenilor, tocmai la Slatina, unde a și prins rădăcini statornice. Acolo s-au „dospit” și au început să prindă contururi sub forma unor povestiri, povești și... poezii. Întâmplarea sau voința Celui care orânduiește totul pe pământ face
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doi îndrăgostiți, care-și formulară cam aceleași pretenții, cu variațiile de rigoare. Astfel, unul voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile inerente sportului. Bineînțeles că n-avea nici un haz să stea în fața fetei. Trecu lângă ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță de păr blond îi acoperă un ochi. Bridgeman se oprește din mers cu ochii la ea. Elgar și ceaiul de trandafiri. Pedalează prin spațiile verzi delimitate de pereți de piatră, ea este salcia, cupa fructului, apusul, un torent de metafore îl copleșește și se trezește trăgând furios din pipă, plin ochi de estetica acestora. Modelul, tipul, esența însăși a englezoaicei. Gândul la ea îl face să nu înțeleagă nimic din războaiele italiene. Lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
respiră minunat, îi simte mâna fierbinte prin mănușa umedă. După ce profesorul a adormit lângă foc, cei doi au deschis ușa spre răcoarea întunecată a hangarului pentru bărci, au aprins mangal într-un vas pentru jeratic și-au tras scaunele de salcie aproape, ascultând șopotul râului din apropiere. Își scot hainele, își descheie nasturii, straturile de bumbac și lână sunt îndepărtate pentru a se ajunge la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dacă tot ce a fost Se revarsă în unde Spre mine Inundând căni de lut Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și de speriată. Marea Împărăteasă a trimis doctori să o examineze, iar aceștia au ajuns la concluzia că are mintea tulburată. Soo nu s-a oprit din plâns nici măcar după ce a fost aleasă în mod oficial. Eunucii au numit-o Salcia Plângătoare. Marea Împărăteasă a devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea tuturor. Dacă Soo va continua să se comporte astfel, Majestatea Sa Împărăteasa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă îmbăiază și mă parfumează. Goală, sunt înfășurată într-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
După toată zarva, aveam nevoie de câteva zile de liniște. I-am invitat pe Nuharoo și pe Tung Chih să mă însoțească la Palatul de Vară, unde am plutit pe lacul Kunming, departe de distrugerile provocate de invadatori. Înconjurată de sălcii plângătoare, suprafața lacului era acoperită cu lotuși înfloriți. La sfârșitul verii, câmpurile fertile semănau cu regiunea de țară de la sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scăpat ca prin minune de zecile de plase și de hodoroabe care Îl căutaseră. Roua se ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin pădurea de plopi și sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-ați văzut că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]