3,827 matches
-
lumina zile. Oamenii arată altfel. Totul arată altfel. Mai ales Într-o dimineață Însorită de mai a anului lui Dumnezeu 1990. Trenul străpunge viroagele Învinețite de tufe de liliac sălbatic și cîmpurile Îngălbenite de rapiță Înflorită și luncile pline de sălcii verzi... trenul ăsta care mă duce acasă arată altfel și merge altfel - ar merge și mai altfel dacă nu ar opri În toate fututele astea de cantoane. Iar Craiova, În mod sigur, arată și ea altfel. Cum? Nu știu... urmează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
liniștit. Se povestea că a doua zi dimineața cei doi soldați ieșiți din apă și prefăcuți în Feți Frumoși, se preumblau pe malul de vizavi cântând din balalaice de dorul țării lor și pot fi văzuți și acum rătăcind printre sălciile vara pletoase, iarna uscate de geruri. Alții spuneau că nu-i adevărat, că fusese numai o născocire a unor pescari de pe malul celălalt, ivită din nevoia de confabulare, obișnuită oamenilor de pe aceste ținuturi. Adevărat sau neadevărat, până la urmă totul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
camera aceasta dinspre stradă unde ai dormitorul, unde totul e cald și odihnitor, persanul imens și blana aceasta de urs, lățită, servind de covor, el care a fost mândria pădurii altădată, cele două tablouri pictate de tine, un lac cu sălcii pe mal, cu o femeie pe jumătate goală, acoperită în parte cu un voal, și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei. În seara aceea, seara zilei când tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri în care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate în singurătatea câmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de când a plecat de aici, își spuse, iar 20 de ani sunt o viață. Înainte mai venea în vizită, dar foarte rar, acum n-a mai venit de 7 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scăpat ca prin minune de zecile de plase și de hodoroabe care Îl căutaseră. Roua se ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin pădurea de plopi și sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-ați văzut că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi acuma Balta era chiar o uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
der in die Sowjetunion deportierten Bürger aus der Ostzone (später: DDR) nach der heutigen russischen Rechtsauffassung als unschuldig.11 Der Terror in den Gefängnissen und Arbeitslagern nahm vielfältige Formen an und kannte keine Grenzen. So wurden die Gefangenen im Lager Salcia (im Donaudelta), am Anfang der fünfziger Jahre bei strengstem Winterwetter in Sommerkleidung und z. T. barfuß - die bestellte Winterkleidung war nicht eingetroffen -, zur Zwangsarbeit geschickt. Der aus Bukarest gekommene Inspekteur, Coler, befahl dem Lagerkommandanten: „Das hier ist keine freiwillige Arbeit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Scobinți vine de la așezarea satului într-o depresiune, sub formă de scobitura, afirmație realizată și de scriitorul Aurel Leon, cu prilejul deschiderii la Scobinți a unei expoziții de pictură a pictorului Dan Hatmanu: „Și între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată sprânceană a pădurii de sus, se ițește, când în văiuguri scobite ca niște coveți, când pe dealuri, sătul Scobinți, desfășurat după capriciile vitei, ale livezii și celorlalte seve roditoare”. Denumirea așezării, după tradiția locală, provine de la un
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Vasile, Manolache Vasile, Moraru Petru, Ene Dănuț, dogarul Onofrei Georgel, cojocarii Trofin Jan, Ignat Vasile, Dinică Neculai și practicantul unei vechi meserii, fântânarul Burhuc Costel. Cei mai prestigioși meșteri populari din Oltenești sunt: Solomon Ioniță realizează împletituri din răchită și salcie, în primul rând coșuri; Drosul Costică, același meșteșug; Apostol Radu prelucrează lemn de tei, salcie, arțar, plop, obținând cozi de unelte agricole, linguri, lopățele, furci de tors; Perju Emil face mături din sorg (popular se spune „mălae”); Geles Renocica realizează
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Dinică Neculai și practicantul unei vechi meserii, fântânarul Burhuc Costel. Cei mai prestigioși meșteri populari din Oltenești sunt: Solomon Ioniță realizează împletituri din răchită și salcie, în primul rând coșuri; Drosul Costică, același meșteșug; Apostol Radu prelucrează lemn de tei, salcie, arțar, plop, obținând cozi de unelte agricole, linguri, lopățele, furci de tors; Perju Emil face mături din sorg (popular se spune „mălae”); Geles Renocica realizează, din lână și bumbac, cuverturi, lenicere, fețe de plapumă, covorașe și traverse; Moșneagu Vasile face
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
popular. Specialiștii clasifică lemnul în două mari categorii: esențe moi și esențe tari, cărora li se aplică tehnica de prelucrare corespunzătoare, ținând seama și de folosirea lor pentru obiectele cele mai potrivite. între esențele moi se înscriu: bradul, alunul, mesteacănul, salcia, iar dintre cele tari: fagul, frasinul, arțarul, jugastrul, ulmul, arinul, părul, cornul, din care se lucrează unelte, mobilier, vase, în timp ce stejarul este întrebuințat mai ales în arhitectură. în unele zone este întrebuințată și coaja unor arbori ca cireșul, mesteacănul, pentru
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe șesul pârâului Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau spini, bălării și denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o minge roasă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
filosoful îi iubește pe oamenii Vechiului Testament, ca și Nietzsche de altfel, a deprins meșteșugul tristeții, modernii îi par călduți, „prea călduți”, dacă ar accepta un biograf acesta ar trebuie să fie un înger vesel, care povestește la umbra unei sălcii plângătoare. După ce-i citește pe filosofi, C. simte nevoia să se ascundă într-o rugăciune, în fine, moralistul sceptic crede că despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Al. Macedonski (Moară pe Dunăre, Palatul fermecat, Vrăjitoarea, O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor), D. Călugăru, I. C. Romașcanu, C. Seche, Dim. Orfănescu, Radu D. Rosetti, versuri de Dim. Orfănescu (Amurgul pe ocean, Vis straniu, Seara la țară, Sub umbră de salcii), D. Călugăru, Constant Teodorescu, M. Munteanu, Dumitru Millo ș.a. Un sonet al lui Al. Macedonski, Crin, e transpus din franțuzește de Claudia Cridim (cum semna acum Claudia Millian). Sunt publicate traduceri din Ludwig Uhland, François Coppée, H. Sienkiewicz, Octave Mirbeau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290236_a_291565]
-
de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. Gheorghe Dicu - Simbolul libertății Ulei pe pânză, 2009 „Abordează o tematică restrânsă, fiind cucerit de peisaj. Apele Dunării și Delta au însă, pentru el, o atracție irezistibilă. Bărci, pescari, pești, sălcii ce-și spală pletele în ape limpezi... Lucrările lui Gheorghe Dicu ne cuceresc prin sinceritatea și spontaneitatea discursului plastic, prin redarea cât mai exactă a realității, printr-o microscopică țesătură de tușe ce vibrează cromatic în pânzele sale.” (Vespasian Lungu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
unei particule primordiale de materie (cf. Eureka: a prose poem - an essay on the material and spiritual universe / Eureka: poem în proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
STANCU, Zaharia (5.X.1902, Salcia, j. Teleorman - 5.XII.1974, București), poet, prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Delcea Bratu) și al lui Tudor Stancu Mitroi, țărani. Urmează cinci clase în satul natal. Din 1915 se întreține singur, fiind ucenic într-o tăbăcărie la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă. Stau în casă. Fereastra e fumurie. Duzii din fața casei, salcâmii de lângă ulmi, salcia de lângă fântână au rămas fără frunze. Bate ploaia în ziduri, în geamuri, în arbori. Bate ploaia. Mă uit la mâinile mele. Se închid. Se deschid iarăși. [...] Plouă. Acum plouă”; „Tămășoiu a furat trei rațe. Trei rațe a furat nenorocitul”; „Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
dar tulburătoare totuși și creînd situații fără ieșire: „Caut cuiburi cu băieții prin scorburi îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul galben Inspăimântată când o pasăre întârziată Se zbate între mine și-ntre pui /.../ Îmi opresc sângele cu frunze de salcie și cu pământ Iau puii orbi în mână și-i sărut Și-aș vrea să-i pun la loc dar nu mai pot, Că parcă scorbura între timp a mai crescut” (Puii din scorburi) Dar altă dată se roagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ducerea luptei. Deodată, în locul unde luptau călăreții români, comandați de spătarul Coman, s-a întâmplat ceva neașteptat: la un semn, s-au strâns om lângă om. Au rupt lupta și s-au tras spre miazăzi spre o mare pădure, cu sălcii și smârcuri. Crezând că fug, teutonii au chiuit de bucurie și au pornit, în goană, după dânșii, să-i treacă pe toți prin sabie. Oștenii poloni și ruși s-au înspăimântat. Mulți îl învinuiau pe spătarul Coman de trădare. Dar
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]