2,288 matches
-
ținea pe-a ei, cum era și firesc, zicând că pensiunea ei nu era spital, trăia din afacerea asta și și-o vedea periclitată. În vremea asta, unuia dintre colegii de birou ai lui don Eloíno îi vine o idee salvatoare și merge de i-o spune: „Dumneata, don Eloíno, ai un singur mijloc pentru ca femeia asta de treabă să accepte să te țină la ea în pensiune cât mai ai de trăit.“ „Care?“ întrebă el. „În primul rând - îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Erau îngrozite de ideea că vor spune ceva greșit, că o să se audă la Kabul și viața lor acasă va fi și mai cruntă. Probabil că această frică a fost somatizată ca un rău de la inimă. Și a apărut boala salvatoare. În loc de BBC mergem la doctor. Acum, în paranteză fie spus, îmi amintesc de talk-show-urile cu femeile rroma din România. Uneori mă întâlnesc cu ele câteva ore înainte de emisiune. Ele îmi spun ce le doare. Eu voi spune asta public, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul în timpul nopții până când jăratecul va umple complet groapa și coacerea se va termina. Cipriano Algor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
luptă pentru supraviețuire, aveam nevoie de aceste aliate, de entuziasmul și curajul lor, de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dacă ea triumfă, soțiile și copiii voștri vor cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E ora 11.15. Roman încearcă să spargă chepengul cu un baros. Inutil. Apa a ajuns la un metru înălțime. Îi vine o idee salvatoare: ia aparatul de sudură, sperând să poată tăia chepengul cu flacăra. Bagă aparatul în priză, dar nu ajunge cu el la chepeng. Găsește un prelungitor. De data asta flama ajunge la chepeng. Reușește să dea o mică gaură. Între timp
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu mai rèmân, e deja prea târziu, am s-o salut mâine dimineațè când voi veni la birou, n-am apucat sè-mi verific nici e-mail-urile, E aproape zece și, totuși, n-am chef sè merg acasè, Café Internet! o idee salvatoare, sè fac un Blackjack și sè aflu și ce nebunii sau tulburèri au mai iscat bèieții prin rețele, ce coduri secrete au mai spart, exact ceea ce am nevoie acum, de un pahar cu prietenii! E vineri seară! Café Internetul aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trebuit sè mè confrunt cu varietatea spectaculoasè de condimente și sosuri, apelând la o femeie, cerând unei tinere vînzètoare sè mè salveze, chiar așa i-am spus, salvați-mè! Cu siguranțè, destinul lui Matei stè sub semnul animei, al sufletului feminin salvator, care în momentele cruciale din viața lui apare, scoțându-l din impasul existențial, Într-un asemenea moment de cotiturè a apèrut și tânèra vânzètoare care, recomandându-i sosul potrivit pentru paste, l-a salvat din impas, întèrindu-i și sporindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai aduc aminte, amice Gustav, de mingea de ping-pong care eram, aruncată în bazinul de păcură de un jucător neatent, nu mai țin minte cine contra cui mă lovea cu paleta, mi-aduc aminte fluidul în care zăceam așteptând mâna salvatoare. M-am trezit după alt maldăr de timp, uitând și de întrebări, și de mine însumi. Bazinul a secat și eu am putut vedea, auzi, gândi. Dar un segment de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
III-lea citea niște broșuri scrise de Mihail Gorbaciov care nu se născuse încă, dar își compunea din Laboratorul Morții destinul vieții lui de viitor Arhitect al Demolărilor Globale, politicienii se dădeau cu capul de zid autoflagelându-se pentru lipsa ideilor salvatoare care veniră tot de la Mioara Alimentară. Nu divizăm nimic ca în trecut, spuse Mioara, pentru că viitorul din care venise era deja trecut la Paris, trăim prezentul care urma să schimbe lumea. Scopul lor nu e numai ronțăitul, ci și estetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care stai, ești secretul meu, dac-ar ști bărbații ce fericit mă faci!!!... În patul salvator, o iubește cumva în ciudă, apăsat, ține ochii închiși, repetă aproape dușmănos: zâno!... ca și cum ar fi spus „ștoarfo”. Ești caldă și transpiri ca ea, miroși ca ea... Când îl simte, Tina transpiră, nu se poate controla, o inundă o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici o adusese Maestrul. Nu te-aș duce eu unde e rău, așa zicea. Închide computerul, aparatul salvator, doar el e mai bun și mai cald ca oricine. Ăsta e chiar sfârșitul. De-abia acuma e sfârșitul. Fata aia?, ca și cum n-ar fi fost. Un e-mail pentru el. În rest, nimic altceva. Scrisul care se substituie memoriei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe voi să vă sculați la timp! - Las-o baltă, frate, că prefer să mă scol liniștit ca înainte. Eu te sfătuiesc să-l strângi că nu garantez ce se întâmplă într-o bună dimineață când mă enervez! Iată soluția salvatoare! Trebuia doar să hotărăsc ziua în care să se enerveze Vasilescu. Fiind un altruist, grijuliu cu nervii colegilor, am făcut tot posibilul să-l conving să-și ducă la îndeplinire amenințarea. „Domnule, dacă mai sună și mâine, chiar că i-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și spuse: Regret nespus, nu pot! Realizez perfect nivelul la care am ajuns noi acum și aici și-mi vine foarte greu să-ți explic dar am să Încerc. Nu mai avu timp pentru că la ușă se auzi o ciocănitură salvatoare. Salvatoare?! Fata se făcu stocajie, se Îmbrăcă În zece secunde, se aranjă un pic și atât mai putu a spune: E grav, stai aici după raft, nu te mișca și nu scoate nici un cuvânt! Rică, deja blocat psihic, pică Într-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
știi ce Înseamnă ratarea, pentru că n-ai avut ce rata. . O rază de soare a intrat pentru câteva clipe printr-o spărtură a ,,ușii,,. Antoniu Întinde mâinile părând că vrea să și le Încălzească la ea, ca la un foc salvator. Raza s-a retras, lăsând semiântunericului să-și vadă mai departe de formele lui grotești. -Continuă , Îl Îndeamnă Kawabata. Împărțim de aproape cinci ani culcușul ăsta mizer și nu știu despre tine mai nimic. Ai 54 de ani, ești spurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu mine în paradis”. Nu merit aceste cuvinte, dar sper să le aud și toată această suferință, tot acest drum, vor avea un sfârșit fericit. Privind îndelung în fața mea, am ”revelația” căii de urmat pentru a spera ascultarea acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care au putut fi la repezeală improvizate în nordul Ungariei au fost pline cu bolnavi de holeră gravă, cu o letalitate care întrecea 80%... Mi-am dat seama că, în această situație, numai vaccinarea urgentă a trupelor putea să fie salvatoare. Eu aveam cu mine 10 000 de doze de vaccin antiholeric. Nu știam atunci că această vaccinare a fost cu succes aplicată în timpul Războiului balcanic din 1913; cunoșteam doar rezultatele vaccinării experimentale la animale... Trebuia [însă] activat intens și imediat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să le lase vameșilor o șpagă cât mai mare... Firește că acela ce Îmi va explica pe urmă aceste lucruri va fi tot vărul Victor. Dar deocamdată eram scârbit și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au dus cu respect mâna la chipiu și Într-o secundă așteptarea mea a luat sfârșit. Profesorul Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acesteia: șoaptele Christei și piciorul ei Încolăcit Între picioarele lui, mâna lui, jucându-se cu părul mătăsos al sexului ei, cearșafurile umede și bâzâitul unui țânțar rezistent la Autan. O tragedie, un serial de televiziune, cu un deus ex machina salvator: până să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mare valoare... glasuri materializate În cuvinte care au rezistat eroziunii fiecărei zile imprevizibile. Într-o lume a haosului, pavată cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă să ridice un edificiu al frumosului, armoniei, solidarității, adunând În mănunchi Înalte valori spirituale, Învingând astfel suficiente adversități apărute În cale. Grație acestor oameni remarcabili , promotori ai culturi și spiritualității românești
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele mai elevate spirite ale veacurilor trecute și prezente, spirite care au ars până la capăt pentru a deschide drumuri spre adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat literei, așa cum dedici unei iubite adevărate, devotate, o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]