KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta. — Eu nu tăgăduiesc botezul lor. Părintele Valente se ridică oftând de pe scaun. Trase adânc aer în piept ca și cum era un chin pentru el să-l înfrunte pe Velasco. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și mirosind a mucegai, ca toate zidurile din mănăstirile vechi, îi ajunse la urechi un glas monoton și răgușit. „Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din capul scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din capul scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru în camera sa. Era unul dintre însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă, cât și sentimentele lui Yozō care se apucase să-i mustre. „Ce te ține în loc?” i se păru că aude în urechi încă un glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
inimile episcopilor. Dacă japonezii ar primi botezul, inimile lor s-ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
erau rude de-ale lui Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era din nou în valea sa tăind lemne pentru iarnă împreună cu țăranii și că zăpada i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul își aduse aminte de iernile aspre din vale când vântul vuia năprasnic printre colibe. Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană. Velasco le spusese că omul acesta demn de milă avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta unui dulgher. Însă Iisus era proorocit încă de la naștere ca regele menit să mântuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
patimi și a fost pe nedrept osândit la moarte. Știind că aceasta era calea dinainte hotărâtă de Tatăl ceresc, Iisus a primit toate suferințele fără crâcnire. Apoi, după trei zile a înviat din mormânt și s-a urcat la ceruri. Samuraiul nu înțelegea cum putea un om ca Velasco să creadă într-o poveste atât de fără noimă. Nu putea înțelege cum de străinii credeau în ea cu adevărat. La fel de ciudat i se părea faptul că se găseau și în Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștinii cred că vor ajunge în adevăratul Pământ Pur numai prin puterea lui Iisus. De ce? Pentru că Iisus a luat asupra Sa grelele noastre păcate și a primit de bună voie să sufere și să pătimească.” Ascultând visător povestirea lui Velasco, samuraiul cerceta pe furiș chipul lui Nishi și pe al lui Tanaka. Acesta avea ochii închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a primit de bună voie să sufere și să pătimească.” Ascultând visător povestirea lui Velasco, samuraiul cerceta pe furiș chipul lui Nishi și pe al lui Tanaka. Acesta avea ochii închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva? „Cu toții ne temem de moarte. Ne plângem de vremelnicia lumii acesteia. Preoții japonezi predică reîntruparea sufletului după moarte pe care o numesc veșnica reîncarnare. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
spună că cerul l-a înzestrat pe Iisus cu acea putere neobișnuită și miraculoasă? Velasco le explicase că Iisus primise puterea asta dinainte de a Se naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior de argint. Rumen și îndestulat, episcopul își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
latină. Velasco le tălmăci repede în japoneză și le șopti să răspundă: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul și Nishi răspundeau într-un glas ca niște papagali nerozi „Cred”. În sufletul samuraiului se aduna regretul. Oricât își spunea că nu făcea acest lucru din inimă, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea, sufletul îi era plin de amărăciune căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul și Nishi răspundeau într-un glas ca niște papagali nerozi „Cred”. În sufletul samuraiului se aduna regretul. Oricât își spunea că nu făcea acest lucru din inimă, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea, sufletul îi era plin de amărăciune căci avea sentimentul chinuitor că în clipa aceea își trădase tatăl, unchiul și soția. Acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să se culce cu un bărbat pe care nu-l iubea și în care n-avea încredere. Cei trei își plecară capetele. Episcopul luă ulciorul de argint din mâna preotului și le turnă apă pe frunte. Apa i se prelinse samuraiului de pe frunte în ochi și în nas și se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]