58,131 matches
-
a mai putut sau n-a mai vrut să-l depășească. Acuza presupune un curaj, dar are și un inconvenient: este ușor de scris și se epuizează repede. Un scriitor de meserie (cum este criticul în cauză) și-a condamnat scrisul pentru apărarea unei cauze. Acesta este paradoxul lui Gheorghe Grigurcu: s-a dedicat scandalului, a făcut un soi de presă cotidiană, aproape exclusiv în perimetrul cultural. Aici ar interveni o primă dimensiune a inadaptării sale la noul context cultural (mai
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
situa în chiar centrul creației beletristice. Tânărul își întemeiază o familie, pe temeiul afecțiunii și afinității, devine părinte și-și petrece vacanțele studioase la Miorcani, moșia părintească din nordul Moldovei, unde află tihnă și mediul ideal de confort spiritual, pentru scris. Este un intelectual nu numai prin înzestrare genetică, dar și printr-o neobosită muncă de informare, acea lărgire a cercurilor ca într-o îndrăgită poezie a lui Rilke, din care, de altfel, Dinu Pillat a și tradus. Tânărul Pillat trăiește
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
exemplare vîndute, iar cîteva săptămînale săreau de două-trei sute de mii de bucăți vîndute. Oamenii care scriau aceste publicații veneau din orice direcție: vechi ziarișit, convertiți (mai bine ori mai rău) la democrație; elevi de liceu, cu oarece talent la scris; studenți la te miri ce facultăți fără legătură directă cu presa; absolvenți de Lingvistică, dar și Politehnică, ASE, Geologie, Automatică, Matematică, orice; scriitori și alți oameni de cultură; specialiști într-un domeniu oarecare; n-au lipsit nici politicienii-ziariști, nici securiștii-ziariști
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
Nicolae Manolescu m văzut de curînd, la Iași, la Centrul Cultural Francez, o expoziție de instrumente de scris, între care cîteva mașini de scris vechi absolut adorabile. întîmplător tocmai citisem o carte pe care mi-o dăruise George Banu, intitulată Brouillons d'écrivains (Ciorne de scriitori), editată de Bibliotèque Nationale de France cu ocazia expoziției cu același nume
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
carte pe care mi-o dăruise George Banu, intitulată Brouillons d'écrivains (Ciorne de scriitori), editată de Bibliotèque Nationale de France cu ocazia expoziției cu același nume deschisă la Paris între februarie și iunie 2001. Trebuie să admit că problema scrisului de mînă mă preocupă de cîtăva vreme, fiindcă de el se leagă existența manuscrisului, ca formă originară, astăzi pe cale de dispariție, a unei opere literare, înlocuită de dactilogramă și apoi de printul de computer. Scriitorii epocilor anterioare, cel puțin de la
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
mînă!). E destul să vedem o pagină de Eminescu ori de Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care nu se poate dispensa de curiozitatea pentru originea lor. Bruionul sau ciorna reprezintă cea dintîi formă a unui manuscris. înainte de ele, avem așa-
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
După ele, avem ceea ce francezii au botezat épreuves iar noi, pînă deunăzi, spalturi (sau corecturi). O dată cu vremea computerului, se vorbește de printuri. Acestea nu mai sînt scrise de mînă, ci de mașină sau tipărite. Scriitorii apelează tot mai des la scrisul direct pe mașină și pe calculator. Ceea ce înseamnă că manuscrisul - aflat în limbul dintre proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
roman. Sfîrșitul perioadei coincide cu sfîrșitul practicii manuscrise și, implicit, cu moartea ciornei ca document literar. O întrebare, pe care nu poți să n-o pui, este aceea despre sărăcirea surselor noastre de informare privitoare la geneza unei opere, odată cu scrisul pe calculator. Nici o urmă nu mai rămîne de pe urma efortului sau ușurinței de a scrie, a ezitărilor, frămîntărilor, euforiei, lapsus-urilor și revenirilor unui autor asupra textului. în plus, operei i se ia una dintre amprentele cele mai caracteristice: înainte de a
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
nu mai rămîne de pe urma efortului sau ușurinței de a scrie, a ezitărilor, frămîntărilor, euforiei, lapsus-urilor și revenirilor unui autor asupra textului. în plus, operei i se ia una dintre amprentele cele mai caracteristice: înainte de a apela la stil, aveam scrisul. Stilul e omul, dar la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
dar la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna care scrie iese
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna care scrie iese definitiv din
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
alte cazuri, trebuie să constatăm acum că tendințele sînt valabile în interiorul unor registre stilistice, și că schimbarea raportului dintre registre modifică și chiar inversează presupusele direcții de evoluție a limbii. Influența tot mai puternică a oralității populare și familiare asupra scrisului contracarează tendințele stilului cult, livresc. Renunțarea la -că poate fi într-adevăr ilustrată prin citate din presa actuală; dar mi se pare că e percepută în continuare ca o deviere de la normă, certă cel puțin în cazul româncă/română: "Gimnastele
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
Domnului, Părinții folosesc cuvintele cele mai bogate În cuprins, de o rară frumusețe poetică și profundă teologie, iar toată această bogăție și frumusețe nu pot fi Înțelese decât duhovnicește, prin acceptarea paradoxalului, miraculosului, așa cum au fost transmise Bisericii prin Tradiție. Scrisul lor, deși pare, nu este hiperbolic, nu este țesut din exagerări poetice, pentru că nu exprimă mai mult decât este ea În realitate, toate evenimentele scripturistice din viața Sfintei Fecioare intrând În sfera neobișnuitului, care covârșește cuvântul și gândul. Cuvintele Părinților
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
singurul criteriu al selecției "modelului". Uneori, Costache Olăreanu este legat de personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
de publicistică care vine să contureze portretul literar al lui Valeriu Anania. Valeriu Anania - De dincolo de ape - pagini de jurnal și alte texte, ediție îngrijită și postfață de Ioan-Nicu Turcan, colecția "Remember", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 160 p., f.p. Labirintul scrisului Pe scurt, Aura Christi încearcă în Labirintul exilului o analiză a formelor pe care le ia exilul în opera unor poeți. Spun "pe scurt" și "încearcă" pentru că voluminosul volum pe care îl avem în față, o culegere de eseuri născute
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc. (p. 147). Autoarea pare să-și cucerească defectele scrisului și face deseori mărturisiri de genul: "Mii de pagini citite: Sute de pagini scrise. Încetezi uneori să faci deosebirea între "a citi" și "a scrie" (exagerez desigur!)" (p. 165). Când metafora este singura formă de a defini lucrurile, poezia se
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
a textelor sale, prea puțin cunoscute la vremea respectivă. Prezența efectivă a omului Dominic Stanca - covârșitoare prin farmecul aparte și forța ei - l-a impus atenției tuturora, cu profilul său specific, bine determinat. Odată cu integrarea sa între ceilalți colegi de scris, Dominic Stanca a fost receptat ca poetul care a adus un spor de modernitate în această grupare de tineri scriitori. Acum, la trecerea atâtor ani, se poate observa limpede în ce constă acest spor. El poate fi identificat și precizat
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
haz, o atenție îndreptată fără cruțare spre detaliul amuzant. Beneficiind de o vastă cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată -, dotat cu o inteligență artistică remarcabilă (nu îndreptată spre teoretizare, ci evidentă în însăși practica scrisului), el a fost un poet, un prozator, un dramaturg remarcabil, căruia vocația teatrală - a interpretat magistral câteva roluri dificile - i-a furnizat elemente pe care numai o critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
teoretizare, ci evidentă în însăși practica scrisului), el a fost un poet, un prozator, un dramaturg remarcabil, căruia vocația teatrală - a interpretat magistral câteva roluri dificile - i-a furnizat elemente pe care numai o critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum s-ar cuveni. Un mare artist al cuvântului, pe care-l îngrijea cu voluptate ca pe o bijuterie rară, - iată ce se simte, de la prima lectură, în scrisul său.
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum s-ar cuveni. Un mare artist al cuvântului, pe care-l îngrijea cu voluptate ca pe o bijuterie rară, - iată ce se simte, de la prima lectură, în scrisul său.
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor, le-a făcut un semn și cortegiul
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
GENȚILOR ȘI HAINELOR DE EXTERIOR"; "BANII; TELEFOANELE CELULARE ȘI ACTELE LE VEȚI PĂSTRA LA D-VOASTRĂ"; "ACCESUL îN SALĂ ESTE PERMIS NUMAI CU POȘETE SAU BORSETE DE DIMENSIUNI MICI (MAX. 15-20 CM), CU PENARE ȘI MAPE SUBȚIRI PENTRU FOI DE SCRIS/ NERESPECTAREA ACESTOR CONDIȚII VA DUCE LA SUSPENDAREA PERMISULUI", iar pe ușa următoare - "ATENȚIE! DIN PIERDEREA PLĂCUȚEI CU/ NUMĂRUL DAT DE LA GARDEROBĂ SE/ PLĂTEȘTE O PENALIZARE DE 30.000 lei./ NEACHITAREA ACESTEI SUME/ IMPLICĂ ANULAREA PERMISULUI DE CITITOR AL BIBLIOTECII NAȚIONALE
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați și stimulați de intelectualitatea anticomunistă - au plătit-o cu sînge? Aceasta este era adevărului și a justiției pe care noi, scriitorii care
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
amintirea lor și a strălucitei lor opere ne-a lăsat pe noi, ca și pe autoarea noastră, nemîngîiați. În 1967 îi vizitează, pentru prima oară, Nicolae Manolescu, care îi cucerește prin farmecul și naturalețea cu care (în țară) șubrezea, prin scris, dogmele oficiale. Apoi s-au revăzut chiar de mai multe ori. Au inventat pseudonime pentru unii scriitori din țară și pentru unii politruci (Eugen Florescu a căpătat numele de Smerdeakov). Lista n-a servit la nimic, nefiind niciodată utilizată. Au
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]