4,690 matches
-
firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care o balenă poate fi legată de-un vas este coada; fiind partea cea mai densă a animalului, e și cea mai grea îcu excepția aripilor laterale), iar flexibilitatea ce și-o păstrează chiar după moarte, o face să se scufunde, astfel încît nu o poți apuca din ambarcațiune, ca s-o legi cu un lanț. Această dificultate e însă învinsă într-un mod ingenios: o parîmă scurtă și trainică, avînd la capătul ei un flotor de lemn și în mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o pagină a lui Dashiell Hammett va recunoaște aceste caracteristici. Desigur, este o pură coincidență că Dashiell Hammett renunță la literatură în 1933, anul în care, împins de sărăcie, Raymond Chandler decide să-și câștige existența din scris. Hammett se scufunda iremediabil în alcool exact când Chandler încerca din răsputeri să se elibereze de blestemul băuturii, care-l adusese la ruină. Ce-i drept, Chandler n-a avut niciodată un partener de beție de talia lui William Faulkner! În plus, scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
treizeci și trei de ani ai lui Marlowe, pentru că în Somnul de veci nu există nimic hristic. În străfundul conștiinței sale, Chandler se va fi jucat, însă, cu semnificația acestei cifre. În fond, Marlowe, cel care pășește pe „străzile murdare” ale orașului scufundat în păcat, ar putea juca rolul unui salvator. Nu-l joacă, de fapt, la înălțimea la care ar dori, pentru că valorile lui nu interesează pe nimeni. Probabil nici măcar pe mulți dintre cititorii aventurilor sale scăldate în apa tare a eticismului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ucide - nu se va șterge niciodată. Nu trebuie apăsat prea tare pe pedala tragismului, pentru că tonul dominant al romanului încurajează mai degrabă o lectură în cheie cinic-ironică. Marlowe plătește nu doar prețul singurătății, ci și al mizantropiei în care se scufundă cu o plăcere aproape perversă. Mai mult decât mizantrop, Marlowe este prizonierul disperării difuze, pusă pe seama singurului țap ispășitor aflat la îndemână - femeia: A doua zi dimineață ploua din nou, o ploaie piezișă și cenușie, ca o perdea de mărgele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar, practic, deodată. Conform mărturiilor, una dintre ele s-a scufundat pe fundul laculul Big Bear, cealaltă s-a evaporat în praful înecăcios al unui Mexic suspect prin definiție. Crystal și-a părăsit soțul pentru a se mărita - în regim de urgență! - cu amantul. Muriel a decis, la rându-i, să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-i scape cititorului, dar nu și lui Marlowe. În fine, faptul că trupul femeii înecate iese la suprafață tocmai când Marlowe contemplă fermecat peisajul indică slăbiciunea despre care vorbeam a construcției narative: Leneș, la marginea debarcaderului de lemn verde scufundat în apă, ceva se ivi din întuneric, ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea să semene foarte mult cu un braț de om. ș...ț Obiectul se mai răsuci o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fine, faptul că trupul femeii înecate iese la suprafață tocmai când Marlowe contemplă fermecat peisajul indică slăbiciunea despre care vorbeam a construcției narative: Leneș, la marginea debarcaderului de lemn verde scufundat în apă, ceva se ivi din întuneric, ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea să semene foarte mult cu un braț de om. ș...ț Obiectul se mai răsuci o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se continuă cu o mână umflată, mâna unui monstru. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vorbind, Playback este alcătuit din două părți distincte. Prima ni se înfățișează drept un studiu al moravurilor epocii, într-un survol grăbit al unui segment din California provincială. Acest spațiu diferă fundamental de zona metropolitană, dominată de nevroza colosului urban scufundat în propria-i violență și propriile isterii. În Esmeralda, lumea are timp, iar timpul a știut să dăltuiască un alt fel de oameni: recepționeri de hotel sentimentali, polițiști calmi, gata să colaboreze cu detectivul particular, până și gangsteri în care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi urmat drumul înfundat al grotescului. Și totuși, Chandler perseverează. Credincios logicii enunțate, romanul la care a scris în ultimele luni ale vieții ni-l înfățișează pe Marlowe însurat, absorbit în lumea fad-strălucitoare a miliardarilor, devenit un fel de anexă scufundată în bani a unei soții pe care o vedem, încă de la primele pagini, prizoniera a două constante activități: băutura și sexul. Marlowe însuși, după o viață în care abstinența sexuală a fost mai degrabă regula (modificarea de comportament este vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pornim o cercetare este ideea, tema acesteia. Se știe că multe idei geniale au fost descoperite Întâmplător. De pildă, se cunoaște momentul În care Arhimede a descoperit legea care de atunci Îi poartă numele, lege conform căreia un corp solid, scufundat În apă, pierde o parte din greutatea sa, egală cu volumul de apă dislocat. Arhimede trăia În orașul grecesc Syracuza, pe vremea când rege al cetății era Hieron al II-lea. Acesta dăduse o anumită cantitate de aur unui meșter
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
consolidarea acestei reputații, pe baza căreia B.-V. și-a căpătat un renume deosebit în manualele școlare, a contribuit substanțial, între altele, înfățișarea unor aspecte miniaturale sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că se scufundă într-o mlaștină având buzunarele pline de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
este emoționantă din pricina rarității faptului, ci cauza însăși care a determinat-o este impresionantă: Horea s-a născut în anul dramatic 1943. Singurătatea lui Horea amintește de război, de moarte, de jalea femeilor lăsate acasă, de mizeria în care se scufundă cătunul. Poezia este centrată, așadar, pe ideea că războiul înseamnă moarte, distrugere: Și-n anii cei grei n-au venit pe lume prunci. Dar poezia este intitulată Horea nu mai este singur. În partea a doua este exprimată o altă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prietenii, și ne amuzam grozav. Și apoi s-a dovedit a fi... Cu alte cuvinte, povestea mea personală este că stau în barcă și simt cum apa începe să intră înăuntru și...N-o mai lungesc, pe scurt, barca se scufundă, cade ca la fund, iar eu stau acolo, în barcă, indiferent, din moment ce de fapt nu sunt îngrijorat, o să mă ud și e vară, așa că se poate înota până la mal și ce mai experiență strașnică! Dar experiența asta se termină tragic
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în acea mângâiere: aveam să mor de o moarte lentă și conștientă, în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca tot mai mult, făcându-mă să pierd noțiunea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate. Pentru a-l scoate pe unul dintre copii, Anna intrase în apă, scufundându-se, căutând cu mâinile trupușorul care tocmai dispăruse. Lupta împotriva fiecărei secunde de frig, îi arunca mai întâi pe mal, îi trăgea spre izba cea mai apropiată, îi dezbrăca, îi fricționa. Propriul ei trup era ca de gheață, iar un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
localitate de pe malul oceanului Pacific. Vasul era extrem de aglomerat și, pentru că filmul Titanic tocmai era în vogă, ziaristul s-a gândit, la început în glumă, la ceea ce s-ar fi întâmplat cu oamenii dacă vasul ar fi început să se scufunde. După care a început să numere câte locuri erau în bărcile de salvare atașate vasului. Rezultatul l-a uluit: mai puțin de zece la sută dintre călători și-ar fi găsit loc în bărci. Avea deja subiectul. I-a mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
această stâncă o mogâldeață În pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul Înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că, În comparație cu torturile pe care le Îndură zilnic În fundul iadului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bărbatul ce va rămâne gol, mic și flasc. La Albala, Antipa asistă neputincios la prăbușirea lui în nonsens: „Sunt apa din ceașca asta care este tot eu, dar o clătinare, uite, o adiere face să-mi scape sensul, apare, se scufundă, nu este.” Haosul agitat de moartea intempestivă anunțată - și, în sens performativ, înfăptuită - de Antipa este înlocuit de o confuzie moleșită. Din agresiv, cum e în cealaltă postură, personajul ajunge „un leneș care-și suge unghiile toată iarna”, un individ
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
inerentele recuperări ale unor porțiuni din trecut, datorate memoriei involuntare. „Dumineca de august” e ziua în care „eroul” ia hotărârea de a scrie un roman, gest care trebuie să-l salveze din semiconștiența, confuzia mentală și abulia în care se scufunda. Procesul e configurat în detaliu, fraza lui B., mlădioasă, elegantă, putând exprima subtilități îndeobște dificil de surprins. Prin aceste calități, romanul își păstrează prospețimea, el fiind, de altfel, reeditat în 1991. Prozele publicate în 1970, Exerciții, relevă aceleași însușiri de
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fiecare zi picta mai frumos, mai iscusit până a realizat niște peisaje deosebite, cu copaci și flori, cu animale de pădure, cu munții din depărtare și cu păsările cântătoare. Într-o zi a așezat tablourile în jurul ei și s-a scufundat în admirația lor. A reușit. A reușit să-și învingă supărarea, a reușit să facă tablouri așa de frumoase pe care neapărat trebuie să le arate și altora, să se bucure și alții de ele, oameni de seamă, iubitori de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă în culori, cântec și mișcare. Toamna își lăsase urmele peste tot. Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
acum încolo corect, nimeni nu i-a mai spus nicio vorbă de reproș. Se așternuse tăcerea, nimeni n-o mai certase, dar nimeni n-o absolvise de vină. Cu un simț amar ieșea zi de zi în grădină și se scufunda între buruienile din spate, pentru consolare. Ce găsea acolo? Spini, mărăcini, tufe și crengi, copaci și cântecul nesfârșit al păsărilor. Și mii de ace de brazi, prăbușite la pământ. Trebuie să fac ceva, suna glasul dinăuntrul său. O faptă bună
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]