29,685 matches
-
în același timp; încă de pe atunci încercam să smulg ceva din trecutul meu, pentru a nu-l lăsa rivalului meu, noului eu însumi cu părul de câine, sau poate încă de pe atunci încercam să smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
suntem învățați să citim de mici și toată viața rămânem sclavii tuturor lucrurilor scrise ce ne sunt aruncate în față. Poate am făcut un oarecare efort la început ca să învăț să nu citesc, dar acum mi se pare perfect natural. Secretul e să nu refuzi să privești cuvintele scrise, ba mai mult, trebuie să le privești intens, până ce dispar. Ochii lui Irnerio au pupila mare, limpede, alunecătoare; sunt ochi cărora nu le scapă nimic, de om născut în pădure, ocupat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port în mine și pe care nu-l pot dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă ce mi-a fost încredințată: să descopăr cine e spionul infiltrat în Comitetul revoluționar, care pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o pădure; nu, ca stratificările de roci, dalele de ardezie, lamele de șisturi: încerci să vezi prin ochii lui Irnerio fundalul din care trebuie să se desprindă ființa vie a Ludmilei. Dacă poți câștiga încrederea lui, Irnerio îți va dezvălui secretul care te intrigă, relația dintre Non-Cititor și Cititoare. Repede, întreabă-l ceva despre asta, orice. — Dar tu - iată singura întrebare care-ți vine în minte - în timp ce Ludmila citește, ce faci? — Nu-mi displace s-o văd citind, spune Irnerio. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în timp ce Ludmila citește, ce faci? — Nu-mi displace s-o văd citind, spune Irnerio. — Și apoi, cineva trebuie să le citească, nu? Măcar sunt liniștit că nu trebuie să le citesc eu. Nu prea ai de ce să te bucuri, Cititorule. Secretul pe care ți-l dezvăluie intimitatea lor constă din complementaritatea ritmurilor lor vitale. Pentru Irnerio contează numai ceea ce trăiește clipă de clipă; arta pentru el e o cheltuială de energie vitală, nu o operă care va rămâne, nu acumularea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bizare. Nu știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale unor perspective iluzorii. Secretul meu, secretul neîntreruptelor mele victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale unor perspective iluzorii. Secretul meu, secretul neîntreruptelor mele victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de acest episod, nici de altele care s-ar fi putut întâmpla și repeta; am înțeles că această conivență nu avea să-mi dea nici o putere asupra lui și nici nu avea să-mi ușureze supunerea față de el. Era un secret care mă lega de el, dar nu-l lega pe el de mine: nu aș fi putut dezvălui nimănui ceea ce privea el, fără să admit o complicitate necuviincioasă. Ce mai puteam face? Eram sortit să mă afund mereu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai slabă și toropită, iar fața lui tot mai vineție: — Trebuie să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții cu digresiuni, paranteze și reveniri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e spirit, și Statul pe care-l slujesc, și Cenzura, ca și textele asupra cărora se exercită autoritatea noastră. Suflul Spiritului nu are nevoie de un public larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate implicațiile permise și nepermise, la lumina acestei lămpi, în marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia nasturii uniformei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Statul pe care-l slujesc, și Cenzura, ca și textele asupra cărora se exercită autoritatea noastră. Suflul Spiritului nu are nevoie de un public larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate implicațiile permise și nepermise, la lumina acestei lămpi, în marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia nasturii uniformei de funcționar, lăsându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ofeream colaborarea. Iar el n-a refuzat-o, dimpotrivă... dar nu reușeam să înțelegem dacă el accepta jocul nostru, sau noi făceam jocul lui... Dar dacă era pur și simplu vorba de un nebun? Numai eu puteam da de capătul secretului său: am ordonat să fie răpit de agenții noștri, adus aici, ținut o săptămână în celulele noastre la izolare, apoi l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevăr, Mma Ramotswe descoperise că secretara sa refuza să le spună oamenilor până și unde lucrează, referindu-se doar la un birou „undeva pe lângă Kgale Hill“. Treaba asta era ușor inutilă, dar, cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceai în biroul domnului J.L.B. Matekoni de la Tlokweng Road Speedy Motors. Menajera mea zice că a auzit lumea vorbind prin oraș despre logodnă. Zice că toată lumea știe. — Așa-i aici, oftă domnul J.L.B. Matekoni. Mereu mi-e dat să aud secretele altora. Mma Ramotswe aprobă dând din cap. Avea dreptate; în Gaborone nu există secrete. Fiecare își bagă nasul în treburile celorlalți. — De exemplu, continuă domnul J.L.B. Matekoni, înviorat de acest subiect, când Mma Sonqkwena a făcut praf cutia de viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le place să pălăvrăgească despre ce se-ntâmplă în casele stăpânilor. Stăpânii își închipuie că menajerele nu văd și nu aud nimic. Le ignoră. Apoi, într-o bună zi, ajung la concluzia că menajera a văzut și a auzit toate secretele lor și de-abia așteaptă să clevetească cu prima persoană care le întreabă. Vei vedea, menajera aia o să-ți spună tot. Iar tu-i vei spune domnului Badule. — Asta-i partea care n-o să-mi facă plăcere, mărturisi Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de mine. N-am încurajat-o, dar a avut o aventură cu mine în timp ce încă era cu băiatul ăla. Mi-a zis că o să-i povestească despre noi, dar că nu vrea să-i rănească sentimentele, așa că ne vedeam în secret, ceea ce era destul de greu acolo, dar ne-am descurcat. Burkhardt a bănuit cam ce se întâmplă și m-a chemat în biroul lui să mă amenințe că-i va spune americanului totul dacă nu încetez să mă mai întâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu am făcut asta cu forța, protestă Rodrigo de San Antonio. Și În schimb, te-am lăsat să devii stăpînă absolută peste mine, peste secretele mele și intimitatea mea... - Să știu că sînt În tine nu compensează faptul de a ști că ești În mine, argumentă Niña Carmen cu seninătate. Libertatea mea e cea care mă neliniștește, nu a ta. - N-are nici o noimă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se așază peste mine. Trebuie să arăți ca și când ai păstra niște secrete, zice. Dacă ai de gând să înfrunți lumea de afară, domnișoară Paciență, trebuie să nu-i lași pe oameni să-ți vadă fața, zice. — Poți merge oriunde în lume, continuă Brandy fără-ncetare. Pur și simplu nu-i poți lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi oricine. O vedetă de film. O sfântă. Un văl bun zice: N-am fost prezentați așa cum se cuvine. Ești premiul din spatele ușii numărul trei. Ești domnița ori tigrul. În lumea noastră în care nimeni nu mai poate ține un secret, un văl bun zice: Mulțumesc că n-ai spus nimănui. Nu te îngrijora, zice Brandy. Or să umple ceilalți spațiile goale. La fel cum fac cu Dumnezeu, zice. Ce nu i-am zis niciodată lui Brandy e că am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au murit, și de ce nu erau acolo să scrâșnească din dinți. — Tatăl și mama ta, Rainier și Honoraria St. Patience, au fost asasinați de teroriștii modei, zice. Î.B., înainte de Brandy, tata își ducea porcii la târg în fiecare toamnă. Secretul lui e să conduci toată vara camioneta prin Idaho și celelalte state de sus, din colțul stâng al țării, să te oprești pe la toate brutăriile care vând lucruri expirate, plăcinte cu fructe și brioșe cu umplutură cremoasă, franzeluțe de prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
într-un morman dens, lipicios, sau încălzite de soare sub celofan. Asta-i partea cea mai grea, să deschizi miile alea de gustări vechi și să le arunci la porci. Tatăl meu, despre care Brandy nu voia să audă nimic, secretul lui e să le dea porcilor plăcintele și prăjiturile și snack-urile astea în ultimele două săptămâni înainte să-i ducă la târg. Snack-urile nu-s deloc hrănitoare, și porcii le înfulecă până n-a mai rămas nici un snack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dormea. Nu vreau să aud asta. Dieta lui Brandy pe bază de Provera și Darvon i-a provocat ca efect secundar genul ăsta de bulimie emoțională datorită căreia nu reușește să se abțină de la a-și povesti cele mai înfiorătoare secrete. Îmi netezesc vălurile peste urechi. Mulțumesc că nu mă implici. — În unele seri, tata obișnuia să se așeze pe patul meu, zice, și să mă trezească. Tatăl nostru. Rochia de bal e renăscută glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]