2,506 matches
-
satisfacții sexuale, în timp ce, în starea de îndrăgostit, această satisfacție nu este refulată decît momentan și se află mereu în arrier plan ca scop posibil"443. O astfel de relație este asemănătoare relației medicale, pedagogice și, bineînțeles, politice. Este relația de seducție descrisă de Le Bon. Înțelegîndu-i cauzele, știm ce o face eficace. Dacă analogia este adevărată, se poate presupune că, în toate aceste cazuri, îi este interzis conducătorului să aibă relații sexuale cu cei care-l urmează, cu persoanele pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de a emoționa. În lipsa unui termen mai bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aspectele plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu dorințele noastre. Cel mai adesea, seducția nostalgiei înlătură virulența conflictelor din trecut din copilăria noastră, din istoria patriei. Ea face compatibile lucruri incompatibile și plauzibile cele care nu sînt. Seria de imago este redesenată după principiul coincidentia oppositorum, al coeziunii dintre idei, sentimente și personaje opuse
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau mai întunecate decît au fost în fapt. Nu există memorie. Există memorii, asemănătoare celor scrise de autori încercînd să-și justifice existența și care încearcă să-și fascineze cititorul prin povestirea vieții, convinși că n-au spus decît adevărul. Seducția nostalgiei este cu atît mai copleșitoare cu cît se centrează pe perioade mai nedefinite și mai îndepărtate. "Epocile îndepărtate, constată Freud, exercită o puternică și misterioasă atracție asupra imaginației. Din momentul cînd prezentul îi nemulțumește, ceea ce se întîmplă destul de des
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Pentru a cuceri și a cîrmui popoare, ei trebuie să aibă o dimensiune profetică. După cum am văzut la momentul potrivit, Le Bon crede că fiecare dintre aceștia trebuie să combine în sine credința pasionată a unui Robespierre și puterea de seducție a unui Napoleon. Profetul fără de arme este dublat de profetul purtător de arme. El este acel suflet al lumii admirat în același timp de filosoful Hegel și de ostașii din unitățile de gardă ale lui Bonaparte. Să privim mai atent
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ști cum) între ei. Avem aici două exemple de prezență fără comunicare și, la fel ca în cazul zeilor antici precum Zeus, simpla prezență este un semn. Diferența este că prezența lui Zeus în lumea umană marca dorința lui de seducție și că regele zeilor răspundea, pe de altă parte, anumitor rugi. În schimb, prezența extratereștrilor în romanul lui H. G. Wells sau în povestirea lui Rosny nu trimite la niciun semn, în afară de o voință atroce de exterminare și deci o lipsă
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
decisiv în apropierea de conservatorii lui Lascăr Catargiu. În acest mod, junimișii se raliau, cu un defazaj de câteva decenii, poziției pe care „doctrinarii“ francezi o avansau la rândul lor - refuzul „revoluției“ înseamnă și refuzul unei politici „revoluționare“, ce preferă seducția utopică și voluntarismul angajamentului pragmatic. Privită în această cheie occidentală, atitudinea junimistă față de „roșii“ munteni devine perfect inteligibilă. Respingerea Revoluției presupune și delimitarea de cel mai influent tipar antropologic pe care modernitatea îl inventează și îl impune, la debutul secolului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ani, pedagogiei carnagiului și terorii de stat. Titu Maiorescu moare în același an în care Lenin oferă lumii întregi regenerarea revoluționară. Între 1789 și 1917, categoria revoluționarului colonizează imaginarul occidental. Nici una dintre țările experimentând modernizarea nu se sustrage forței de seducție a unui ideal care trimite la edificarea unui viitor din care iregularitatea prezentului să fie eliminată. Revoluția este prezența fără de care acest lung interval de confruntare, încercări și tribulații politice nu poate fi înțeles. Umbra lui 1789 se întinde asupra
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol al rătăcirilor, junimismul e parte din tradiția românească a libertății, de la care ne putem revendica. În junimism, ca formă locală de distilare a conservatorismului, este identificabilă rezistența la seducția masificării și anihilării individualismului creator. Proiectul unei comunități policentrice, care mizează pe autonomie locală, este actual și astăzi, în măsura în care descentralizarea postcomunistă nu a fost decât un cadru care să legitimeze satrapiile locale. Cetățenia se naște prin activarea instinctului vieții locale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sunt active; și astfel, călătoria se împlinește fără întrerupere, până când vor ajunge în orașul ales ca sediu al comandantului, iar aici armatelor obosite li se îngăduie odihna. Tăria, pe care trebuie să o aibă slujitorul lui Dumnezeu împotriva patimilor și seducțiilor lumii, i-au oferit sfântului nostru ocazia de a o preamări pe cea a soldatului în timp de război și de a aproba războiul, care se face după dreptate: Tăria este, așadar, mai mare decât celelalte virtuți, însă niciodată singură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dedați chefurilor și viciilor, cu sufletul golit de Dumnezeu și de patrie. Nu-i mai trezea nici un orgoliu, nici un apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alienarea determinata de sărăcie și confuzie, (în timp ce adăugirea mea) tânjea după un centru integrator"389. Viena, "orașul sărăciei, al prostituției, imoralității, coalițiilor, al jumătăților de măsură, incestului, democrației (i. e., legea majorității ce conduce la "absența responsabilității personale"), al morții, internaționalismului, seducției"390 și al oricărui alt fenomen de aceeași "natură", îl determină pe Hitler să o echivaleze, simbolic, mai vechiului "Babilon", în baza perenului său obicei de a "folosi ideile ca imagini"391. Astfel, retorica lui Hitler identifică Viena, pe temeiul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un reputat filzof francez contemporan, Jean-Luc Nancy, Într-o carte publicată tot la sfârșitul anilor 1980: La Communauté désoeuvrée. Literatura este exercițiul prin care scriitorul se prezintă În fața lumii ca cineva capabil să seducă prin scris, dar care renunță la seducție pentru a spune adevărul acolo unde formularea lui are nevoie de figură. Scriitorul lucrează cu figuri dar nu pregetă să recunoască statutul de figură a poveștilor pe care le inventează. Dacă arta modernă efectuează, În spirit kantian, sublimul, prin orice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte denotative, ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii ar trebui să Încerce dislocarea cutumelor lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum În România), ci pe acela al sexului. Pot spune că autoarea a scris de fapt o carte dublă, pe care cititoarele o vor citi cu certitudine altfel decît cititorii. Ca mai toate scriitoarele, Camille Laurens scrie ca substitut al seducției. Naratoarea omonimă se Îndrăgostește la prima vedere de un bărbat, psihanalist, și devine pacienta lui, decisă să-l cucerească nu rămînÎnd În umbră, ci despuindu-se În flashuri crude autoproiectate cu Îndrăzneală. Cartea este așadar scrisă „la psihanalist”, o mise
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de seducție, diplomație, Înlocuite cu bizarerie fizică ori psihică, lipsă de comunicare cu sexul opus, directețe ingenuă și contondentă. Pauvres morts este un roman structurat de raportul prezent-trecut, mediat de reprezentările corpului. Memoria este Însă un personaj important al acestui roman, redemptor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obligatoriu, o anumită doză de voyeurisme: nefiind indiferentă, spioana travestită suferă impactul acesteia, suportă consecințele faptului de a se afla, clipă de clipă, în intimitatea ei. Cel puțin în teatru, supravegherea focalizată nu va fi niciodată neutră, ci perturbată de seducția celui supravegheat. Supravegherea de proximitatetc "Supravegherea de proximitate" Supravegherea nu este legată doar de politica unei puteri și de logica sa disciplinară. Ea poate fi, de asemenea, produsul anumitor comunități omogene care trăiesc într-o deplină izolare. Comunități unde supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deteriorează sub influența publicului: actorii se lasă „duși de val” văzând reacțiile spectatorilor și, adesea, șarjează, încercând să satisfacă un public care, cred ei, e tot mai dornic de efecte comice. Regizorul are datoria de a opri la timp convertirea seducției în corupere. Pe de altă parte, supravegherea de parcurs urmărește să protejeze spectacolul de eroziunea inevitabilă la care îl condamnă o îndelungată exploatare, mai ales în teatrul alternativ, unde șansa de a dura a spectacolului nu trebuie să conducă la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot arsenalul instrumentelor de control care sperie și, totodată, fascinează publicul. Cinematograful mizează astfel pe incertitudinea care reunește panica produsă de ubicuitatea controlului și seducția neliniștitoare a imaginarului tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr imediat și spaimă viitoare. Teatrul, în schimb, continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe ecrane, se vedea lipsit de misterul său de drept divin. Iar imaginea sa modernistă, asociată modernismului vătămător al Occidentului, se degrada în mod supărător. Totul se explică, ne spune Ravault, prin puterea rețelelor de "coer-seducție" făcute din coerciție și seducție. Ele sînt cele care acaparează al doilea mesaj, care devine armă de luptă. Ravault întărește aici al doilea pas al comunicării, care îl domină pe primul 102. 5. Aculturația după Gerbner. În analiza lui Gerbner, destinatarul nu este nici el
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Buruieni". "De cine mi-e frică, dumnezeule, în toată această viață,/ de cine mi-e dor doamne, dumnezeule,/ în toată această/ iubire, de cine mi-e rușine, Limpezimea Ta,/ în toată această ceață?". Există în poezia lui Adrian Păunescu o seducție a oratorului, a actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este conștient de acest lucru pentru că citează deseori propoziția lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele", pe care însă o atribuie "nemuritorului Gambetta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]