2,033 matches
-
am mașină călăresc un cal al salvării totul e liber murim În al nouălea cer cu un drăgălaș asteroid de gît domnule Poldi n-ai un chibrit pentru frumoasa mea coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rog, un pahar cu apă. Lăsați-mă să-mi trag sufletul . Da, eram acolo când a Început sfârșitul lumii. Am văzut totul. Primul pe care l-au mătrășit a fost băiatul cu șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma mașina Într-un cuptor. Cei care au fost la Roma În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
verdele flutura ca un steag al speranței peste carapacele lucioase, patru-cinci mașini reușeau să scape, apoi deasupra se reaprindea ochiul injectat. Privirea lui sângerie părea că-și bate joc de tot regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul complet orb și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii făceau același lucru: ieșeau din mașini și deschideau capotele. Un timp, s-a auzit tusea tabagică a zecilor de automobile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din acel moment așa a rămas pentru toată lumea. După câteva săptămâni, a venit vremea ca Fauvé să Înceapă munca, fiind repartizat ca mașină de poliție Într-o pașnică localitate de frontieră din Alpii elvețieni. Acolo, În singura intersecție dotată cu semafor a urbei, pe vremea când nu avea nici măcar prima revizie făcută, iar folia de protecție nu-i dispăruse Încă de pe afișajul CD player-ului, a trăit prima dintre experiențele care aveau să ducă, În final, la schimbarea iremediabilă a lumii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
revizie făcută, iar folia de protecție nu-i dispăruse Încă de pe afișajul CD player-ului, a trăit prima dintre experiențele care aveau să ducă, În final, la schimbarea iremediabilă a lumii. Era o după-amiază Însorită de mai. Fauvé stătea lângă semafor, cu radarul pentru depășirea vitezei pornit, când a zărit cu coada farului cum o decapotabilă Alfa Romeo grena aluneca ușor În stânga-i, fâșâind din pneuri ca Într-o invitație subînțeleasă. Fudul nevoie mare, simțindu-se strălucitor grație proaspetei ceruiri, Fauvé
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
OK. — Așa scurt? a Întrebat imamul. N-ar trebui să mai băgăm niște revelații, ceva? Măcar o halucinație. — Dacă ne lungim, n-o să mai fie pliant, ci carte. O să-ngreuneze bagajul misionarilor și-o să fie mai greu de Împărțit la semafor. În plus, cine mai deschide o carte În ziua de azi? și-a manifestat reținerea Padre C. — Bun, dar trebuie să existe un motiv. Până la urmă, de ce s-a revoltat mașina? s-a băgat În vorbă un empirist. — Liberul-arbitru? a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În ultimul loc În care ar fi căutat cineva. Stătea singură, În fața ferestrei și, pentru o secundă, am trăit intens senzația că toate astea nici nu se Întâmplaseră, iar noi Încă ne aflăm În mașini, așteptând să se schimbe culoarea semaforului. Sub șuvița de lumină aruncată de lună, pielița diafană a obrazului ei părea metalizată. Cine ești, Anna? — Trebuie să plecăm, mi-a spus ea, fără să se Întoarcă. N-avem nici o șansă, scumpa mea. După câțiva metri, or să ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu se știe niciodată ce se poate-ntîmpla. Omul trebuie să se gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să devină o aventură. Credeți oare, că va mai trece mult până când înainte de apleca undeva cu trenul, să fie obligatoriu să-ți faci testamentul? Și cum să nu ajungem așa, când se constată că furturile de cabluri, vitale pentru semnalizarea semafoarelor sau funcționarea liniilor electrice, nu numai că s-au înmulțit, ci au devenit ceva aproape cotidian, că se cere insistent insolvența CFR Călători, că fosta CFR marfă, are o cotă de piață în declin și nu va trece mult și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
facută chiar de tata împreuna cu ceilalți lucrători de pe șantier. Toate bune și frumoase, numai că e ceva ce nu se potrivește. Tata spunea că lui îi place să construiască numai străzi drepte. Atunci de ce trebuie să ocolești? "Aha", din cauza semaforului de la colț, care îți spune cu ochiul lui roșu "nu". Trebuie să ajungi la zebra desenată pe asfalt și de acolo să te întorci până unde se deschide strada pe care lucrează tata. Rica, ce e cu tine?... Ești singură
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care își îndeplinește frumos datoria. Tata se bucură de vești și te oprește pe lângă el, căci în curând va merge și el către casă. Da, și cu tata, drumul de înapoiere e același; mai întâi pe la zebră, pe urmă pe la semaforul cu ochi în trei culori. Te mirai, Rica, văzând că și tata, cel care construiește străzi drepte, merge pe unde ai mers și tu. Tata spune cu zâmbet șăgalnic; Drumul drept e cel scurt, nu încape îndoială; însă, cum e
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trecerea din preistoria vieții în istoria ei, se produce încet, pe nesimțite. La mine s-a întîmplat altfel. Dimineața, mai eram încă în preistoria existenței mele. Seara, mă găseam în București, unde am aflat, treptat, că există electricitate, autobuze, pantofi, semafoare, mic dejun, agenți de circulație, concerte, vitrine, cerșetori, bănci, pastă de dinți, publicitate, limba latină, folclor (căci Lisa făcea folclor fără să știe) și multe alte noutăți absolute, în comparație cu care "competențele" mele nu mai valorau nimic. 47. Uitasem. Și în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu era nevoie, am spus, deschizând portiera și așteptându-mă chiar să se urce și ea în taxi. — Pentru puțin. Ne face plăcere să ne răsfățăm autorii. Mai ales (zâmbi afectat) pe cei importanți. Taxiul porni și se opri la semafor aproape imediat. În timp ce așteptam, un taxi trecu pe lângă noi în direcție opusă și se opri în fața intrării în Vanity House. O femeie coborî și m-am întors s-o privesc, presupunând că era fiica domnului McGanny, căci eram curios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scrupule pentru a fi atras de atâta bănet aflat în conturi cu dobânzi mari. — Și el a fost cel care v-a abordat inițial, implicându-vă astfel în cazul familiei Winshaw? — Nu știu cu ce să-ncep. Așteptam la un semafor și Findlay dădea toate semnele că se cufundă într-o reverie profundă. Din fericire, claxonul furios al mașinii din spatele nostru îl trezi. Acum mi se pare că a trecut mult timp de-atunci. Mă imaginez ca un bărbat tânăr. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește așteptând să se schimbe culoarea semaforului de la lupoaica care dă țâță celor doi orfani cu picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că stă ca acum la semafor, fie că umblă pe stradă, fie că e-n metrou, își căznește într-una mintea cu întrebarea asta care, în timp, l-a scobit pe dinăuntru ca pe un fluieraș de soc. Ce simt acum? își zice. Și cine vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe care le cere starea acelei veșnicii, că e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]