50,569 matches
-
politică, câștigă cine este autentic. Cel care se va juca pe el, și nu alt personaj, va câștiga", a spus Tudose. "În ultimele zile, Ponta a început să meargă prin biserici. Bate bisericile patriei... Foarte frumos dacă-l animă vreun sentiment religios! Nu ar trebui s-o facă public. Etalarea credinței în public este jenantă și împotriva perceptelor Bisericii. Am aflat că Ponta a participat la Revoluție, că a fost bătut la Mineriadă, că a votat când nu avea vârsta de
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
acord cu legea premierului Ponta", spune Tudose. În ceea ce privește intenția premierului de a candida la Președinție, Tudose susține că face acest gest "ca și când n-ar fi dorința lui". Din păcate, o face ca și cum nici n-ar fi dorința lui. Acesta e sentimentul, văzând cum se zbate. Mai simplu ar fi să facă un program, decât să spună tot timpul că ne va scăpa de Băsescu. Cred că există și vinovați exteriori. Vinovații din politică - personaje Adrian Năstase care l-a făcut "micul
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
digere ce a pierdut!", a replicat Klaus Iohannis, care consideră că Crin Antonescu își va reveni după terminarea concediului. Este lesne de înțeles și trebuie să fim realiști. Până și noi politicienii care părem așa niște generatori de știri fără sentimente suntem oameni, iar Crin Antonescu a fost prezidențiabilul cu șanse maximale, a fost președintele Senatului, a fost copreședintele alianței care a guvernat România și situația s-a schimbat în ce avem acum. Este clar că are încă nevoie de un
Iohannis îl ia peste picior pe Antonescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22093_a_23418]
-
pe care încercăm să-l tratăm fiecare într-o cheie personală. Mie mi-e greu să vorbesc despre pușcăria lui Adrian Năstase, am lucrat ani de zile cu el, am avut și bune și rele, dar am avut mereu un sentiment de regret de pușcăria sa și de modul în care familia sa a suferit. În același timp, dacă mă gândesc că domnul Năstase a ispășit pentru niște fapte colective, în care au fost implicați și alții, atunci mă gândesc că
Cozmin Gușă dinamitează relația "caldă" Victor Ponta-Adrian Năstase by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22122_a_23447]
-
acestei familii istorice, ale cărui ramuri își avea legenda în trecutul glorios al împăraților din Bizanț văzînd totul distrus, prefăcut în țărînă, dați uitării, se simțea străin, prin idei, prin educație, prin naștere, în mijlocul burgheziei moderne, societatea de negustori de sentimente, murdari la suflet, fără de iluzii, fără de idealuri, vițelul de aur." Nu avea somn și era dezgustat de bogăția în care trăia într-o perfectă singurătate mizantropă, plictisit de tot și de toate. Nutrește un dispreț total pentru burghezie, clasă recent
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
de o guvernantă englezoaică. Renunțase la studii încă de la 16 ani și, după pățanii, se plictisea la conac melancolică și - se putea? - obosită și ea. S-au zărit cu silueta puțintel ștearsă și, cînd s-au cunoscut, au trăit amîndoi, sentimentul că, în sfîrșit, și-au găsit alesul. Mizantropia i-a părăsit pentru o vreme. Prințesa Maria avea o soră, măritată cu un ambasador. Alexe era singur cu totul, dacă făcea excepție de un prieten apropiat (dar putea?), Zaharia Voilă, și
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Alexe și Maria, s-au cunoscut, firește, la un bal al lumii bune și cînd drumurile i-au dus spre o cameră izolată a palatului, au avut senzația că se caută de mult. S-au îndrăgostit, Maria lăsîndu-i lui Alexe sentimentul că ea l-a căutat și l-a găsit. Îl asigura că "de acum, lumea va fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Printre acești prieteni cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
văzut-o în viața/ lui o tanti cazată la Cocorul cu un plod/ după ea și un bărbat în lesă (...) administratorul Sandu chiar spusese când a văzut-o Mamă/ ce bună e! S-o fut în gură!" Apoi, pe neașteptate, sentimentul de frustrare sublimează într-o imagine superbă: "Văzând-o dinții lui Ianuș îi ciopârțesc buzele/ sexul lui este o libelulă albastră care fecundează/ găurile de aer deasupra piscinei albastre în/ răceala și sclipiciul căreia se va omorî" Imagini expresive, memorabile
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
și "ură", de "alb" și "negru", ne scapă inevitabil nuanțele, jumătățile de pas care, adeseori, decid totul. Cazul gimnastei Răducan s-a dovedit, cu tot patetismul său explicabil, un prost exemplu de solidarizare. Și asta pentru că accentul a căzut pe sentiment și nu pe rațiune. De la primul-ministru la ultimul comentator sportiv, toată lumea vorbea de "sufletul rănit al Andreei", de "inima zdrobită" a marii campione. Așa este. însă a transforma incidentul de la olimpiadă într-un prilej de manifestare a naționalismului fără perdea
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
democrația pentru capitulare în raport cu exigențele spiritului universalist denunțat drept excesiv de tolerant. Evident, se vorbește despre decadență, despre pierderea identității, dar și despre prezența copleșitoare și corupătoare a străinilor. Voigt consideră că s-a mers mult prea departe în cultivarea unui sentiment de vinovăție și rușine istorică în rîndurile germanilor pentru ororile celui de-al doilea război mondial. Revizionismul istoric nu este însă subiectul central al retoricii acestui partid. "Străinii sînt principala problemă a Germaniei" afirma Voigt, care vehiculează viziuni de coșmar
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
uitat însă repede numele, pentru că prelecțiunea lui nu m-a impresionat. Am concediat-o imediat ca fiind dulceagă, îndreptîndu-mi integral atenția către o prezentare mult mai teoretică și mai riguroasă, a rusoaicei Svetlana Boym. Citind False Papers am încercat permanent sentimentul acela de déjà vu, care poate fi în egală măsură agreabil (ca o întîlnire întîmplătoare cu un vechi amic) și agasant (prin simpla reiterare). Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
celor pe care îi conduc. Dar ei pornesc războiul total împotriva "impurităților" tocmai pentru a crea o lume a vinovăței omniprezente. Standardele impuse indivizilor fiind imposibil de atins, fiecare dintre aceștia va avea, mai mult sau mai puțin instinctiv, un sentiment de vinovăție sau chiar de rușine. De asemenea, el se va aștepta ca, mai devreme sau mai târziu, să fie pus în situația de a fi pedepsit pentru "vina" sa." Cu o competență de scriitor, Bogdan Ficeac analizează modul cum
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
dintre ortodocși și alte culte (nu neapărat cel catolic) sau secte să se schimbe în permanență, în unele sate chiar într-un mod spectaculos - însă nu atât din cauza vreunei anumite agresivități a catolicismului, cum se mai pretinde uneori, cât din sentimentul de lăsare exclusiv în plata Domnului pe care îl are foarte adesea mireanul ortodox. Un motiv în plus prin urmare (deși nici pe departe cel mai important) să citești cu interes despre o așa-zisă "învățătură socială catolică" într-o
Soluții neortodoxe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16732_a_18057]
-
intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă același tulburător sentiment că, pentru cîțiva lei, mi s-a dat pe mînă, prin nu știu ce magic transfer, nu un oarecare teanc de hîrtii datate, ci tot destinul lumii.[...] Se vede, așadar, că acest magic transfer - îmi zic - n-o fi altceva decît extinderea
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
imaginarului a aceleiași deprinderi cu puterea unui reflex care, dintotdeauna, îl așază pe poet în fața unei hîrtii albe ca să descifreze în filigranul ei rotirea unei lumi și să-l înzestreze, oricît de umilit, fie și numai pentru un minut, cu sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
a se "antrena" singur, îi rămînea doar așteptarea livresc constelată: "Ce era mai potrivit decît modelul odiseic? Ulise a trecut prin multe încercări, timp de douăzeci de ani, pînă să ajungă în Itaca. El nu a avut nici o singură dată sentimentul rătăcirii pentru că știa că va ajunge. Întoarcerea lui era o formă de cunoaștere și de încercare a virtuților umane. Ulise nu a tentat limita umană, ci a experimentat însușirile pe care lumea greacă voia să le reproducă. în acest sens
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
acceptînd în schimb bilingvismul, ca perspectivă structural dublă, devine exilatul un asimilat. Bilingvismul exclude opțiunea, el permite treceri spontane și inconștiente dintr-o parte într-alta, fără a încuraja pretenția de întîietate sau centralitate, și prin urmare fără a crea sentimentul pierderii. Adevărata pierdere despre care e vorba în acest volum, și care constituie miza grea a cărții, este o pierdere acceptată și chiar voită, dar totodată o pierdere "jucată" cumva, regizată periodic ca un fel de exercițiu katharctic de uz
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
să ne ridicăm deasupra evenimentelor. Fiind, parcă, mai răzbunători, în sinea noastră, stăpâniți de o sete de revanșă în contul atâtor și atâtor pățanii îndurate... Răzbunare de specie mică, expusă, și care crede sau își închipuie că, în această privință, sentimentele mari n-ar fi potrivite decât țărilor cu adevărat mari.
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
o culegere de conferințe și studii de la începutul anilor '40. Tînărul abia trecut de 30 de ani își punea cîteva din întrebările care aveau să-l urmărească toată viața. Chiar dacă răspunsurile vor fi altele în Rostirea filosofică românească sau în Sentimentul românesc al ființei, scrise cu decenii bune mai tîrziu, se pot întrevedea de pe acum anumite constante ale gîndirii filosofului și chiar ale stilisticii sale atît de personale. Una dintre ele este absența de "vocație filosofică" a "cugetului românesc". "Poate pentru că
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
să scriu o carte despre aceasta, despre "poiesis" ca răbdare. Truda răbdătoare a traducerii dă multă bucurie. Ce credeți despre necesitatea retraducerii marilor autori. Se vehiculează cifre precum 20, 30 sau 50 de ani de valabilitate a unei traduceri. Acest sentiment al efemerului și provizoratului unei traduceri nu este descurajant? Da, e foarte descurajant la o primă vedere, dar la a doua vedere nu cred că ar trebui să fie, pentru că valoarea poate să fie importantă și în efemer. Faptul că
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
văd chiar cu ochii mei că realizează, anume, formarea unor tineri traducători de mare competență, în primul rînd din franceză în română, dar nu numai pentru că principiile pe care le discutăm noi aici sînt valabile și pentru alte limbi...Am sentimentul că o experiență pe care o am nu se pierde, e un sentiment foarte special, greu de comunicat în cuvinte, că nu duc cu mine, nu știu unde voi duce această mică experiență, că o las cuiva, mai multora și că traducerea
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
mare competență, în primul rînd din franceză în română, dar nu numai pentru că principiile pe care le discutăm noi aici sînt valabile și pentru alte limbi...Am sentimentul că o experiență pe care o am nu se pierde, e un sentiment foarte special, greu de comunicat în cuvinte, că nu duc cu mine, nu știu unde voi duce această mică experiență, că o las cuiva, mai multora și că traducerea ca profesie, care cere emorm de multă muncă dar e prost plătită, nu
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
în provincia de sud-vest, se scrie și se publică o literatură de calitate ce poartă o evidentă marcă made in... Liubița Raichici e autoarea unui volum alcătuit din 49 de fragmente de proză și poezie, toate străbătute de un profund sentiment religios. Ruptă între țara de suflet - România - și cea de limbă - Serbia, poeta alege să se caute pe sine construindu-și un univers de cuvinte, "o limbă necunoscută" în care să poată renaște "sîrbește", asemeni poporului a cărui dramă o
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]