22,588 matches
-
Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale, relevate prin aglomerarea de senzații, detalii, fulgurații în veritabile enciclopedii (cum ar fi, de pildă, enciclopedia ierbii, p. 255-256). Cât despre faptul că în numele Leontina se cuprind două identități, una masculină, discretă, în Leon, alta feminină, pregnantă, în Tina, contează prea puțin. În ultimul roman
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
lui Vadim e că ele vorbesc despre lucruri reale. Cât să mai aștepți să vină ungurii să te căsăpească, când vecinul de lângă tine se dovedește a fi un asasin sadic - după cum ai aflat de la OTV-ul lui Dan Diaconescu? Ce senzații tari să mai aștepți de la viață, când ți le furnizează, direct și la o oră de vârf, ditamai nimfomana care-și face toaleta intimă în văzul nației? Vadim a pierdut în fața forței enorme a imaginilor de televiziune cu violuri, infidelități
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
registrului colocvial al comunicării curente. Contextele în care putem găsim această formă sînt reluări ale replicii-cheie dintr-o reclamă, lansată în urmă cu aproximativ doi ani, la ciocolata cu rom. Unul dintre clipurile campaniei ironic-nostalgice, identificate prin sloganul "Rom tricolor - Senzații tari din 1964" - prezenta un tînăr al zilelor noastre parașutat, prin gustarea ciocolatei, în plin trecut comunist: ridicat de pe stradă și dus la miliție, i se tăiau radical pletele, în vreme ce un tovarăș care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
nu este o mașină ca oricare alta, Dodge-ul reface o întreagă atmosferă de epocă. Ca să înțelegi filmele lui Tarantino, trebuie să le lași să te ducă acolo unde vrea regizorul. Mașina nu este doar un artefact, ci este o anumită senzație, un sentiment, un gust, ce mai încoace și încolo, o epocă înviată printr-o abilă mișcare de baghetă a magicianului. În plus, fetele sunt la curent cu întreg repertoriul de filme de acțiune gen Vanishing Point (1971), pomenit a doua
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
în facultate, am prins să decodez dialectul și, prin limbă, să mă apropii de ei - nici din as--cuțimea țipuriturilor și din acutele ce condimentează dialogul lor, nici din ce cîntă, nici din dramatismul tristeții lor. Am rămas, ani buni, cu senzații. Tot felul de senzații nedecantate, amestecate cu un fabulos ce se mișca straniu în subconștientul meu. Cu un tîlc pe care nu l-am putut descifra decît tîrziu. Un tîlc despre viață și despre moarte, despre iubire, despre dor. Cu
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
să decodez dialectul și, prin limbă, să mă apropii de ei - nici din as--cuțimea țipuriturilor și din acutele ce condimentează dialogul lor, nici din ce cîntă, nici din dramatismul tristeții lor. Am rămas, ani buni, cu senzații. Tot felul de senzații nedecantate, amestecate cu un fabulos ce se mișca straniu în subconștientul meu. Cu un tîlc pe care nu l-am putut descifra decît tîrziu. Un tîlc despre viață și despre moarte, despre iubire, despre dor. Cu sentimentul că tot spațiul
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
celor debutați după anul 2000, fără însă ca poeta ieșeancă să aspire la viziunile expresioniste, grotești și foarte sexualizate ale acestora din urmă. Paradoxul liricii Marianei Codruț - dacă se poate vorbi de așa ceva - este acela că deși oferă o consistentă senzație de déja vu (ca modalitate de construcție a poemului, dar și prin intertextualitate) poezia încalcă până la urmă cu nonșalanță toate regulile generaționiste fiind, în final, destul de greu de clasat. Nu este mai puțin adevărat că hibridul textualisto-vitalist produce efecte poetice
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
pozițiile la care a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează modestia", nici nu-i sting "setea ca libido sciendi". Dintr-un asemenea amestec de gravitate și parodie rezultă o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
și anume acela al epilogului cu capul greu și stomacul revoltat: tulburea trezire de a doua, a treia, a patra zi. Nu înălțarea impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt aduse la
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt aduse la scară omenească. Astfel că episoadele existențiale, independent de cadrul în care se desfășoară, pot căpăta relevanță. Aici intervine arta scriitorului: nu atât stilul lui, la care am
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
piață. Nu cred că trebuie să facem procese de intenție publicului, din această cauză. Ci mai degrabă să ne tragem palme, în fața oglinzii. După ce ne-am bătut joc, ani de zile, de cultură, încercînd s-o transformăm în subiect de senzație, în fapt divers și mai ales, după ce am lăsat-o la coada știrilor zilnice, din prostie, dar și din neîncredere în interesul publicului, avem toate motivele noi, mediaticii, să ne facem procese de conștiință. În loc să ne grăbim să spunem, unii
Cum l-aș fi sărbătorit pe Mungiu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9621_a_10946]
-
a sentimentelor trăite, armonizează umbrele cu fulgurațiile luminoase, separă semnificantul din zgura derizorie." (p. 233) Romanul lui Daniel Drăgan Umbra Marelui Protector este o carte bine scrisă, extrasă din stricta noastră contemporaneitate. Chiar dacă unele teme și personaje dau, uneori, o senzație de déja lu, romanul se citește cu sufletul la gură, de la prima până la ultima pagină. Și, în fond, aceasta este ceea ce contează.
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
Marina Constantinescu In ciuda senzației de vîlvă culturală, ctitoriile serioase în acest domeniu nu sînt atît de numeroase pe cît ar putea să pară printr-o supralicitare emfatică a unora și altora. La o cercetare atentă, lucrurile de calitate, durabile sînt destul de puține. Se fac
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
șirag de sistem-informație-revoluție. Oceanul originar, cu infinite resurse, și realitatea spirituală paralelă, cu prefigurarea și conservarea unei noi energii, completează acest decor astral, ce scapă presiunilor atmosferice și istorice. În altă viață, dinspre finalul cărții de față, dă o stranie senzație de reîntregire. Însă nu ajutorul cosmic e decisiv aici. Dragostea pierdută, evocată cu o neobișnuită intensitate, reface conturul uman. Splendid, poemul trebuie citat in extenso: "ascuns sub un șal, corpul/ tău astral, cu/ o coadă încolăcită în jurul capului, corp invizibil
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
un huruit. Tu erai așa neîndemânatică! Vino/ înapoi, dragostea/ mea. De ce nu mai apari în carne și oase? Alerg de la birou la/ geam, poate m-ai chemat? Ai bătut în geam? Nu/ am auzit bine... Mă uit înlăuntrul meu. Am senzația de întreg. Ah, luminițele caselor amestecate cu luminițele ochilor/ tăi, mănunchiuri de steluțe, deasupra/ gheții patinoarului/ din grădină. Și tot felul de materii/ rupte, împrăștiate, din câmpul tău energetic... Ai fost azi/ pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
de personajul istratian Adrian Zograffi, alter ego-ul scriitorului, prezent chiar de la începutul romanului Chira Chiralina: "Adrian străbătu buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește "obiectivitatea" autorului omniscient tradițional. Faptul că Dickens vrea să ne asumăm această perspectivă este argumentat de ultima treaptă a inițierii lui Pip, cea a adevărului propriu-zis
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
să se-aștearnă?/ Drăcii chiuie și-maprt țuică abia distilata,/ de mâna-ntâi,/ din cele mai grele păcate... // împart tuturor/ cu insistență sporită,/ bilete la concetrul de joi,/ care se ține La Cazane,/ un local de-al lor.// Acolo să vezi/ senzații tari, frate,/ fierberi la 180 de grade și cățărări/ sub formă de hartie reciclata/ pân'la Patente,/ și-napoi,/ că praf de cretă.// Pe pieile adunării cresc șolzi... / Fiecare se-mpăunează-n felul lui./ Și-n restul zăpăcelilor de zi
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
28 noiembrie 2008. Printre altele, scriitorul român stabilit în SUA afirmase: "un anticomunism bolșevic, similar în dogmatism cu comunismul însuși, a bântuit din timp în timp părți întregi ale Europei de Est". Citind această propoziție - explică Gheorghe Grigurcu - am avut senzația că n-am înțeles-o bine, așa încât am recitit-o. Va să zică decomunizarea, atât de dificilă, atât de dureros defectuoasă, la care suntem martori de aproape două decenii, să nu fie decât un echivalent al... comunismului? Asta vede și crede autorul
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Suferința aceasta estetică își dezvăluie adevăratele proporții în momentul în care ni se cere să privim un tablou. Atunci se petrece ireparabilul. Căci, chiar dacă am avea deschiderea de pîlnie a unui ochi polifemic, tot nu am reuși să scăpăm de senzația usturătoare că, în spatele pupilei noastre, lipsește acea minimă cultură plastică fără de care substanța unui tablou rămîne un tărîm ascuns. Un ochi nu vede decît ceea ce mintea din spatele lui a învățat de-a lungul timpului să vadă. Iar cînd mintea e
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
trăiește după indicațiile și tabelele activiștilor județeni: cine să fie promovat și cine să fie sancționat, câte arestări să se facă și pentru ce delicte. Fiecare unitate politico-administrativă este legată, cu cătușe sigure, de cea imediat superioară. De aici și senzația Adelei că toți oamenii venind și coborând din mașini negre la Comoșteni au exact aceeași figură, prea bine știută: "nasul cioplit în grabă, ochii fanatici și buzele viermuitoare". În acest cadru de fier ideologic și clone sociale, micile învârteli locale
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
la el, premise ale poeziei, ci repere ale viziunii. Pe care, ulterior, la cerere, fiecare o poate transforma în ce vrea. Un poem care trimite la practicile zen se încheie, riguros, cu însemnarea orei și a datei. Un altul dă senzația de ruralitate păgână construită, milimetric, pe ecranul unui calculator. Un altul e o metamorfoză pe care numai hazardul o poate justifica: "Am câștigat la Loto/ 5 din 6/ Cinci din șase/ Nu 4 nici 6/ 5 din ȘASE - ca în
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]