3,380 matches
-
vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându-se la perspectiva unui accident la locul de muncă. — În plus, valva mea nu mi-a dat pace, împiedicându-mă să mă aplec ca să ajung la sertarele de jos. — Am exact ceea ce trebuie pentru așa ceva, spuse domnul Gonzalez și se duse spre o mică boxă de lângă birou să aducă, își imagină Ignatius, vreun medicament. Dar se reîntoarse cu unul dintre cele mai mici taburete de metal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreun medicament. Dar se reîntoarse cu unul dintre cele mai mici taburete de metal pe care le văzuse Ignatius vreodată. Uite. Persoana care lucra mai înainte la registre obișnuia să se deplaseze pe taburetul acesta cu rotițe ca să umble la sertarele de jos. Încearcă-l. — Nu cred că structura trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este foarte confortabilă. — Nu intenționez firește să vă impun ce haine să purtați, spuse îngrijorat domnul Gonzalez. — Sper că nu. Atât domnișoara Trixie cât și eu avem o limită a suportabilității. Sub pretextul că are de căutat ceva într-un sertar, domnul Gonzalez evită privirea teribilă pe care Ignatius o îndreptase spre el. — Voi termina crucea, spuse în cele din urmă Ignatius, scoțând două cutii cu vopsea din buzunarele ca niște pungi ale pardesiului său. — Minunată idee. — Crucea are prioritate absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius se duse în spatele dulapurilor, luă materialul care se acumulase și nu fusese înregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. Observând că șeful de birou stă la masa lui de lucru cu o mână pe ochi, Ignatius trase primul sertar cu fișe și, răsturnându-l, aruncă conținutul lui aranjat alfabetic tot la coșul de hârtii. Apoi plecă spre ușa fabricii, trecând cu zgomot pe lângă domnișoara Trixie care căzuse din nou în genunchi în fața crucii. * Agentul de stradă Mancuso, în străduința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și reputația de persoană sofisticată nu îl vor salva, odată ce nu-și va putea aduce aminte absolut nimic despre Lear și Arthur, în afară de faptul că primul avea niște copii. Puse țigara în scrumieră și începu din nou să caute. În sertarul de jos găsi un teanc de hârtii vechi pe care nu le examinase destul de temeinic la prima sa căutare prin birou. Punând hârtiile pe genunchi, le cercetă una câte una, constatând că erau în cea mai mare parte, așa cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole creșteau atât de viguros, încât începuseră chiar să coboare, încolăcindu-se printre mânerele sertarelor în care se țineau registrele. Domnul Gonzalez se întreba cum reușește funcționarul responsabil de registre să-și facă treaba fără să deranjeze tulpinele fragede. Pe când medita la această enigmă de conțopist, fu surprins să-l vadă pe însuși domnul Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai are. Acolo găsi un yo-yo cumpărat cu câteva luni în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar îți închipui că mă interesează aventurile tale de prost-gust cu niște creaturi sub-umane cum sunt cântăreții de muzică folk? În fiecare scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un sertar cu fișe care căzuse. Băgă fișele înapoi, la întâmplare, în sertar și îl împinse la locul de unde căzuse. — El e domnul Zalatimo, șopti domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un sertar cu fișe care căzuse. Băgă fișele înapoi, la întâmplare, în sertar și îl împinse la locul de unde căzuse. — El e domnul Zalatimo, șopti domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a firmei. Domnul Zalatimo privea zăpăcit la fișiere, scărpinându-se. Deschise apoi alt sertar și scotoci prin conținutul lui cu o mână, în timp ce cu cealaltă se scărpina la subțioară prin cămașa jerpelită. Vreți să vi-l prezint? întrebă șeful de birou. — Nu, mulțumesc, spuse domnul Levy. Unde găsești oamenii pe care îi aduci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se concentreze. Dar cineva a vrut serios să ne-o coacă. Domnul Levy se duse la fișiere, îl împinse la o parte pe domnul Zalatimo care se scărpina și deschise la litera „A“. Nu exista nici un dosar cu Abelman. Sertarul era complet gol. Mai deschise și alte sertare și constată că jumătate dintre ele erau de asemenea goale. Bun început pentru a se putea apăra într-un proces de calomnie! — Ce faceți voi aici cu dosarele? — Și eu mă-ntrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să ne-o coacă. Domnul Levy se duse la fișiere, îl împinse la o parte pe domnul Zalatimo care se scărpina și deschise la litera „A“. Nu exista nici un dosar cu Abelman. Sertarul era complet gol. Mai deschise și alte sertare și constată că jumătate dintre ele erau de asemenea goale. Bun început pentru a se putea apăra într-un proces de calomnie! — Ce faceți voi aici cu dosarele? — Și eu mă-ntrebam același lucru, spuse vag domnul Zalatimo. — Gonzalez, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane de mentă pentru respirație, rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri, un calculator, șosete murdare, numere vechi din Teen Vogue și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
infiltra În prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit: „Sunt mai aproape de tine decât vâna gâtului“ (50: 16ă. — Allah, a oftat ea. Ești mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să rezolv dilema asta. Dă-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
astăzi mătușa Banu are de gând să ceară ceva În plus. Allah, dă-mi știința, fiindcă nu mă mai pot Împotrivi dorinței de-a ști, Însă dă-mi și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un rozariu de jad și mângâie mărgelele. Bine atunci, sunt gata, hai să-ncepem. Allah să mă ajute! Atârnată de raftul de cărți pe care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și soldații venind În urmă. Odată ajunși sus, În birou, soldații s-au plimbat de jur Împrejur, uitându-se lung la fiecare piesă de mobilier, ca niște bondari ce adună miere Într-un câmp cu flori sălbatice. Au percheziționat dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În timp ce omul social trăiește În afara lui și nu poate trăi decât rapotându-se la părerea celorlalți, astfel Încât pare să primească sentimentul propriei existențe doar prin intermediul părerilor celorlalți despre el. Când au terminat cu cărțile, au Început să cerceteze cu grijă nenumăratele sertare ale biroului de nuc. În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la amabilitate la Îmbufnare, iar când a vorbit din nou vocea lui nu mai păstra nici o urmă din tonul acela blând. — Spune-mi ce scrie aici, a zis sergentul arătând spre un maldăr de hârtii pe care le găsise În sertar, toate scrise cu caractere armenești. Hovhannes Stamboulian a recunoscut imediat poemul pe care Îl scrisese Într-un moment În care căzuse la pat cu febră mare. Era prin toamna trecută. Zăcuse În pat trei zile Întregi, fără să fie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
strada Întunecoasă și-a amintit Hovhannes Stamboulian să-i dea soției sale cadoul. Și-a vârât mâinile În buzunare și s-a simțit ușurat că vârfurile degetelor sale nu au dat peste rodia de aur. O lăsase acasă, Într-un sertar al biroului. A zâmbit ușor gândindu-se cât de Încântată va fi Armanoush când o va găsi. De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina turcoaică de vizavi. O femeie plinuță, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă spre camera ei și a ascuns broșa Într-unul din sertarele dulapului de haine. Când s-a Întors, copilul râdea, pentru că tocmai reușise să se ridice În picioare. A rămas așa preț de o clipă, a făcut un pas, apoi altul și a căzut brusc În fund, În timp ce teama plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de trei zile Întregi, a reușit să nu se gândească la broșă. Însă În cea de-a treia zi, ca și cum mintea ei ar fi reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele sunt niște pietre prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minute pe blatul de bucătărie, pregătind ceaiul, tăind lămâile felii și ascultând discuția aceea fără să intervină niciodată, s-a Întors către soră-sa mai mică și a decretat: — Avem treburi mai urgente de făcut. Mătușa Banu a deschis un sertar, a scos un cuțit imens și strălucitor, a luat o ceapă de pe blatul de bucătărie și a tăiat-o În două. Apoi a pus jumătate de ceapă Într-o ceașcă și a vârât-o sub nasul mătușii Zeliha. — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să mă creadă. — Viața e o coincidență, stăpână, a spus din nou domnul Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]