2,301 matches
-
compuși oxigenați ai siliciului cu metale. Constituie peste 90 % din scoarța pământului, pe când mantaua este alcătuită numai din silicați. i au o structură atomică bazată pe același principiu de construcție, piatra de fundament o constituie tetraedri de . Un atom de siliciu fiind legat de patru atomi de oxigen, în centru rămâne un loc gol pentru atomul mic de siliciu. O altă caracteristică a silicaților este aceea că atomii de oxigen pot lua parte în același timp la mai multe complexe tetraedrice
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
silicați. i au o structură atomică bazată pe același principiu de construcție, piatra de fundament o constituie tetraedri de . Un atom de siliciu fiind legat de patru atomi de oxigen, în centru rămâne un loc gol pentru atomul mic de siliciu. O altă caracteristică a silicaților este aceea că atomii de oxigen pot lua parte în același timp la mai multe complexe tetraedrice, astfel iau naștere pe lângă tetraedrii izolați de SiO-, elemente tetraedrice legate între ele după cum urmează: Aluminiul poate de
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
oxigen pot lua parte în același timp la mai multe complexe tetraedrice, astfel iau naștere pe lângă tetraedrii izolați de SiO-, elemente tetraedrice legate între ele după cum urmează: Aluminiul poate de exemplu din punct de vedere chimic să înlocuiască atomul de siliciu, aceasta fiind numită o „substituire izomorfă”, astfel de combinații fiind numite silicați de aluminiu. Aluminiu are valența Al pe când siliciul Si, astfel va apare o încărcare electrică cu cationi. Familia silicaților au o serie de deosebiri ce privește: O formulă
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
elemente tetraedrice legate între ele după cum urmează: Aluminiul poate de exemplu din punct de vedere chimic să înlocuiască atomul de siliciu, aceasta fiind numită o „substituire izomorfă”, astfel de combinații fiind numite silicați de aluminiu. Aluminiu are valența Al pe când siliciul Si, astfel va apare o încărcare electrică cu cationi. Familia silicaților au o serie de deosebiri ce privește: O formulă simplificată a mineralelor din grupa silicaților este: Locul complexului oxigen-siliciu poate fi înlocuit de grupări de hidroxid, apă sau de
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
categorie, au legat atomul de oxigen printr-o punte de legătură cu două grupări tetraedrice simultan, astfel ia naștere o structură de schelet tridimensional. Acest tip de structură are formula chimică formula cuarțului. Pentru formarea altor tectosilicați e necesară substituirea siliciului cu aluminiul, urmând o încărcare elecrică cu cationi, luând naștere plagiclazii din grupa feldspatului ca (Albit - Anorthit): (<nowiki>NaAlSi</nowiki>O - CaAlSiO). Prin integrarea la temperaturi mai joase a apei în structură ia naștere grupa zeolitului ca de exemplu Natrolith
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
aceeași cu cea a camerei brațului robotic care are un senzor CCD identic. Microscopul cu forța atomică are acces la o zonă restrânsă a eșantionului, livrat microscopului optic. Instrumentul scanează eșantionul cu unul din cele 8 vârfuri de cristal de siliciu și măsoară forțele de respingere pe care le suferă vârful cristalului din cauza eșantionului. Rezoluția maximă este de . El a fost proiectat de Universitatea Neuchatel. Ansamblul de senzori de chimia lichidelor a fost proiectat și construit de Thermo Fisher Scientific, fostă
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic și muscovit. Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu atomi de oxigen și siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiți legați prin laturile octaedrilor care sunt legați de atomi de alumiu. Cele două straturi amintite sunt aranjate în structura mineralului într-un raport de 1:1. În afară de caolinit care se găsește în procentul cel mai
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
de 1600W a efectuat primul zbor de test reușit. Bertrand Picard intenționează ca în 2010 să traverseze oceanul Atlantic, iar în 2011 să înconjoare globul cu un avion solar având o suprafață de cca 250mp acoperită cu celule solare din siliciu monocristalin de 130μm grosime și un randament de 20%. Satelitul STARDUST are o suprafață de panouri solare de 6,6 mp ce stochează energia necesară în perioda de umbră în acumulatoare de nickel-hydrogen (NiH2) cu o capacitate de16 Ah Stația
Aplicații cu panou fotovoltaic () [Corola-website/Science/307517_a_308846]
-
făcută de Photon. Cu toate că durata de viață a panourilor solare este de 20-40 ani, în prezent se acumulează deja deșeuri de ordinul a sutelor de tone anual(2004). Pe plan mondial singura instalație pilot de reciclare a celulelor solar de siliciu cristalin se află în Freiberg-Germania. Aici la o temperatură de 600 °C se ard materialele sintetice incluse în panouri, rezultând sticlă, metal, material de umplere și celulele solare. Aceste celule pot fi reutilizate după prelucrare cu pierderi minime de material
Panou solar () [Corola-website/Science/307516_a_308845]
-
sufere modificări considerabile. Nichelul și manganul stabilizează austenita, coborând temperatura de transformare eutectoidă. În cazul extrem austenita rămâne stabilă chiar și la temperatura camerei, oțelurile în care se petrece acest lucru numindu-se oțeluri austenitice. Pe de altă parte, cromul, siliciul, molibdenul etc. ridică temperatura de transformare eutectoidă, restrângând domeniul austenitei.
Austenită () [Corola-website/Science/306603_a_307932]
-
fitoplancton. Majoritatea sunt unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Ele sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în aceasta fiind învelită într-un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea, perioadei jurasice. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie. Este utilizat de asemenea în industria cosmetică
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie. Este utilizat de asemenea în industria cosmetică, alimentară (ex.purificarea berii, agent antiaglomerant pentru cafeaua
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
culoare albastră, în prezența razelor ultraviolete, proprietate observată și la fluorină. Mineralul prin structura fibroasă și temperatura înaltă de topire 1540 °C, oferă posibilități multiple de utilizare, poate fi produs și pe cale tehnică din oxid de calciu și oxid de siliciu (cuarț): Una dintre utilizările cele mai importante a wolastonitului fiind în industria cheramică, îmbunătățind calitățile mecanice și cheramice. Datorită punctului înalt de topire este folosit ca înlocuitor al fibrelor de azbest de asemenea e folosit la producerea electrozilor pentru sudura
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
Acidul silicic este compus din oxigen și siliciu având formula chimică SiO · n HO, fiind numit frecvent bioxid de siliciu. Având variantele: In natură apare acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul plantelor și animalelor. In apa mărilor formează
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
Acidul silicic este compus din oxigen și siliciu având formula chimică SiO · n HO, fiind numit frecvent bioxid de siliciu. Având variantele: In natură apare acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul plantelor și animalelor. In apa mărilor formează de exemplu scheletul diatomeelor și radiolarilor, ca și la plante mai ales
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
de exemplu scheletul diatomeelor și radiolarilor, ca și la plante mai ales din specia Equisetum. Sedimentele din miocen (periodă geologică din neogen care a fost în urmă cu 5 până la 23 milioane de ani) conțin între 70 - 93 % bioxid de siliciu (), apă între 3 - 12 % și urme de oxizi metalici. Acidul silicic apare și în ape subterane, unde ajunge prin apele de infiltrație. Pe când apa potabilă are un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]