2,705 matches
-
academia de muzică și artă teatrală. În 1931 își termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziție ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult și instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) și muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum și în concerte; compune alături de Dinicu și în 1937 i se acordă premiul expoziției universale de la
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
se lăsa influențat de stilul virtuos, de salon. “Parafraza” pentru pian poate servi drept exemplu de lucrare bazată, în linii mari, pe efecte aparente. “Parafraza” demonstrează înaltul nivel tehnic profesional al lui Neaga-pianistul. Creația lui Stefan Neaga: I gen Lucrări simfonice II gen Simfonii orchestrale III gen Amsambluri instrumentale IV gen Lucrări pentru pian V gen Lucrări vocale Insa nu este stiut de ce boala a murit
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
de scenă și de film (zăbovind la coloanele sonore ale peliculelor "Triunghiul morții" și "Pasărea în spațiu" sau la jocul de scenă al spectacolelor de teatru "Steaua fără nume" și "Numele trandafirului"), spre a descifra vechea pasiune a compozitorului - muzica simfonică -, mărturisită permanent prin legăturile indestructibile între noile forme și genuri muzicale, sfârșind totuși prin revenirea la același refren obsesiv din "Poarta soarelui" - devenit emblema inconfundabilă a unui compozitor particular. Chiar dacă Anton Șuteu afirma, în singurul său "jurnal componistic subiectiv", obsesiv
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
cel de a nu se atinge efectele scontate. Arta lui Paul Solacolu a fost de a creea un sistem de gospodărire a apelor în care fiecare construcție își are rolul ei, similar cu cel al fiecărui instrument într-o orchestră simfonică. Dar, dacă se duce analogia mai departe, existența orchestrei nu este în sine o condiție suficientă pentru a produce o simfonie; în plus, este necesar ca toate instrumentele să fie perfect acordate și să existe un singur dirijor care să
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Mother Earth este cel de-al doilea album de studio al formației olandeze de metal simfonic/gotic Within Temptation. Materialul a fost numit „albumul lunii” de către revistele "OOR", "Aardschok" și "Music Maker", iar publicația "Aloha" vede în Within Temptation un grup în pragul afirmării. Calitatea discului este confirmată prin succesul comercial obținut, albumul ocupând constant cele
MOtherEarth (album de Within Temptation) () [Corola-website/Science/311536_a_312865]
-
este cel de-al patrulea album al formației olandeze de metal simfonic, Within Temptation. Începând înregistrările la cel de-al patrulea album încă din anul 2006, trupa Within Temptation a revenit pe piața muzicală în primăvara anului 2007 cu un nou material, sub numele de . Datele oficiale ale lansării au variat pe
The Heart of Everything () [Corola-website/Science/311544_a_312873]
-
absolvă cursul de Studii Aprofundate (Master) - Stil și Limbaj Compozițional la clasa Ștefan Niculescu. Anul 1999 marchează începutul colaborării cu binecunoscutul cantautor Tudor Gheorghe, colaborare în urma căreia a luat naștere proiectul „Anotimpurile poeziei românești”. Prima parte a acestui proiect, „Primăvara Simfonic”, a obținut titlul de cel mai bun CD de muzică cultă al anului 2001, trofeu oferit la decernarea Premiilor Industriei Muzicale Românești (martie 2002). Au urmat „Toamna...”, „Iarna...” și „Vara Simfonic”. Cele mai recente proiecte alături de Tudor Gheorghe, „Calvarul unei
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
Anotimpurile poeziei românești”. Prima parte a acestui proiect, „Primăvara Simfonic”, a obținut titlul de cel mai bun CD de muzică cultă al anului 2001, trofeu oferit la decernarea Premiilor Industriei Muzicale Românești (martie 2002). Au urmat „Toamna...”, „Iarna...” și „Vara Simfonic”. Cele mai recente proiecte alături de Tudor Gheorghe, „Calvarul unei inime pribegi” și „Parfumele nebunelor dorinți”, ce au ca tematică melodiile Bucureștiului de altădată, au avut un succes răsunător, fiind prezentate în țară în peste cincizeci de spectacole fiecare, jucate cu
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
ai momentului din industria muzicală românească i-au solicitat colaborarea: Nicu Covaci (Phoenix), Loredana Groza, Marius Bodochi, Florin Piersic sr., Radu Fornea (Proiect K1), ,Ștefan Bănică jr., Linda și Costel Busuioc. S-au bucurat de succes și cele doua proiecte simfonice realizate alături de basul Daniel Prunaru (pe scena Operelor din Craiova și Cluj), materializate în două CD-uri. Hristescu scrie două lucrări corale: „Două colinde românești” și „Ave Maria”; ambele câștigă premii în cadrul unor concursuri naționale de specialitate. Alături de acestea, creația
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
Sorescu” din Craiova), "Prințul Frederic de Homburg" de Heinrich von Kleist și "Cui i-e frică de Virginia Woolf" de Edward Albee (Teatrul Național din Sibiu), toate în regia lui Șerban Puiu Repertoriul abordat cuprinde o paletă stilistică diversificată - lucrări simfonice și vocal-simfonice pornind de la perioada preclasică (Haendel, Gluck, Pergolesi), ajungând la cea clasică și romantică, (Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Mendelssohn-Bartholdy, Ceaikovsky, Glazunov, Grieg) continuând cu Fauré, Orff, Enescu sau Milhaud. De asemenea, opera și opereta ocupă un loc important în
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
Simfonia (din limba greacă: συν = împreună, și φωνη = sunet) este o compoziție muzicală instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă, patru), fiind executată în sălile de concert sau pentru înregistrări de o amplă orchestră simfonică. O simfonie nu are soliști instrumentali, excepție făcând așa-numita „ concertantă” (de ex.: "Sinfonia concertante" pentru vioară, violă și orchestră KV364 de W.A. Mozart sau "Symphonie espagnole" pentru vioară și orchestră de Édouard Lalo). "Simfonia a IX-a" de
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Stamitz înainte de mișcarea finală a unei alteia, în tempo de "menuet". Între compozitorii de simfonii se numără Matthias Georg Monn (1717-1750), Wenzel Raimund Birck (1718-1763, la Viena), Leopold Mozart (1719-1787, la Salzburg), François-Joseph Gossec (1734-1829, la Paris). În Anglia, genul simfonic se face cunoscut prin lucrările compozitorilor germani Johann Christian Bach (1735-1782) și Karl Friedrich Abel (1723-1787), stabiliți la Londra. În Italia se remarcă Giovanni Battista Sammartini (1701-1775), Andrea Luchesi (1741-1801) și Antonio Brioschi (1725-1750). Simfonia clasică se dezvoltă la Viena
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
denumite ""Simfonii londoneze"", compuse între anii 1790 și 1795 pentru impresarul londonez Salomon. Cu aproape 40 de ani în care a compus simfonii, Haydn depășește majoritatea compozitorilor din acea perioadă datorită experienței sale. Este dificil de a grupa uriașa creație simfonică în perioade deoarece similitudinile dintre simfoniile cronologice adiacente par adesea mai puțin demne de remarcat decât diferențele și individualitățile lor. În tinerețea sa, Haydn a lucrat pentru instituții mici, având la dispoziție forțe orchestrale modeste; acest fapt este reflectat în
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
pentru instituții mici, având la dispoziție forțe orchestrale modeste; acest fapt este reflectat în simfoniile sale timpurii . În această perioadă și în anii de după numirea sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment, inclusiv lucrări cu ample elemente concertante, canoane, finaluri de fugi. Aceste stiluri diferite nu ar trebui considerate experimente ci ca răspunsuri la schimbarea cerințelor care includeau probabil interpretare în biserică . În ultimii ani
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
cel mai înalt nivel ajuns de acest gen în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La început entuziasmat de stilul lui Johann Christian Bach (fiu al lui Johann Sebastian, stabilit în Londra), Mozart va prelua mai apoi construcția simfonică elaborată de J. Haydn. Contribuțiile sale favorizează melodica (desfășurată deasupra unei trame armonice esențializate față de creațiile anterioare, melodia la Mozart este descrisă la superlativ în privința ingeniozității, a fanteziei) și orchestrația. Cele mai cunoscute simfonii ale sale sunt: „Pariziana” KV 297
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
în secțiunile de dezvoltare. Întrebuințarea modulației de cele m ai multe ori fără alterații tematice semnificative, a făcut ca anumiți critici să considere dezvoltările mozartiene mai puțin substanțiale și „serioase” decât cele ale lui Haydn. Două caracteristici finale ale stilului simfonic matur mozartian sunt demne de remarcat. În primul rând, unele aspecte ale controlului său ritmic, deși sunt mult mai puțin vizibile decât conducerile motivice ale lui Haydn, care contribuie în mod semnificativ pentru fundamentarea mișcării. Iar un al doilea punct
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
central al multor festivaluri de muzică apărute în Germania, în prima jumătate a secolului XIX. Apariția unui nou repertoriu centrat pe ultimele simfonii ale lui Haydn și Mozart și Simfonia a IX-a de Beethoven, a ajutat la extinderea orchestrei simfonice. În același timp, același repertoriu canonic a făcut acceptarea lucrărilor noi mult mai dificilă. Prima simfonie a lui Beethoven a apărut pe scena muzicală în anul 1801, când muzica instrumentală în general, în special simfonia, a început să se bucure
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
un sentiment tot mai puternic chiar și în momentul respectiv, cum că aceste lucrări erau din punct de vedere estetic mult inferioare ultimei simfonii ale lui Beethoven. Moștenirea lui Beethoven a fost, desigur, unul dintre factorii care au influențat randamentul simfonic dintre anii 1820-1830, și ar fi simplist să i se atribuie orice schimbare în cadrul genului acestui singur factor. În mod evident, simfonia a reprezentat în continuare o provocare pentru ceilalți compozitori. Întrebarea reală nu a fost daca s-ar mai
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
IX-a de Beethoven. Strălucirea și originalitatea orchestrației lui Berlioz , abordarea „cosmică” a genului și abilitatea sa de a amesteca muzica și narațiunea au servit drept inspirație pentru următorii compozitori, pentru a extinde spiritul și originalitatea lui Beethoven în cadrul genului simfonic, fără a-l imita direct. Simfoniile lui Liszt și Mahler sunt profund legate de moștenirea lui Berlioz. Generația care i-a urmat lui L. van Beethoven nu a continuat în mod nemijlocit complexitatea formală și densitatea expresivă a muzicii sale
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
muzicale). Atât orchestrația, cât și polifonia, în compozițiile lui Berlioz sunt profund originale și vor exercita puternice influențe asupra compozitorilor francezi care-i vor urma. Lui Johannes Brahms și lui Anton Bruckner le revine meritul de a fi consolidat limbajul simfonic și de a-i fi dat o puternică forță arhitectonică. Cele patru simfonii ale lui Brahms revendică un permanent angajament moral în configurația romantică, cu o deosebită austeritate a limbajului și puritate a formei, în comparație cu complicatul și densul univers armonic
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
harpa. Acestora se adaugă vocea umană, așa cum a fost ea consemnată mai întâi în Simfonia a IX-a de L. van Beethoven. Pentru comparație, urmăriți instrumentația unor simfonii și cicluri de simfonii: În afară de varietatea timbrului, și numărul elementelor unei orchestre simfonice crește simțitor în epoca romantică, trecând de la câteva zeci în simfoniile lui Haydn și Mozart la peste o sută de elemente în ultimele simfonii ale lui Beethoven, pentru a ajunge la orchestre de mare anvergură prevăzute pentru creațiile perioadei romantice
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
-se filiale în Parcul Copou din Vaslui, la Moara Grecilor și în satul Brodoc. În anul 1972, biblioteca s-a mutat în actualul local de pe strada Hagi Chiriac, nr. 2. Din anul 1974 bibioteca a început să organizeze, lunar, concerte simfonice și recitaluri, susținute de grupuri profesioniste din Iași. În anul 1982 biblioteca avea 10.000 de cititori înregistrați și circa 150.000 de volume împrumutate, datorită, mai ales, acțiunilor de promovare susținute printr-o serie de programe: "Luna cărții la
Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui () [Corola-website/Science/311596_a_312925]
-
la cântece scurte cu refren, aranjamentele adoptate de aceste formații având acum origini în muzica clasică sau jazz. Din acest punct de vedere, se poate considera că, în formele cele mai avangardiste ale sale, dar și în cele de inspirație simfonică, rock-ul progresiv poate fi alipit avangardei "clasice", prin adoptarea muzicii modale, a atonalismului, a liberei imporvizații, a programatismului. În argumentarea afirmației, să amintim faptul că, intuind apropierea conceptuală și aflat la începutul carierei sale, Frank Zappa l-a contactat
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
clasice", prin adoptarea muzicii modale, a atonalismului, a liberei imporvizații, a programatismului. În argumentarea afirmației, să amintim faptul că, intuind apropierea conceptuală și aflat la începutul carierei sale, Frank Zappa l-a contactat pe Edgar Varese (unul dintre părinții avangardei simfonice), atât pentru a învăța de la acesta, cât și pentru a finaliza un proiect comun (din păcate, proiectul nu s-a materializat din cauza decesului compozitorului franco-italian). Cântecele progresive erau deseori conceptuale sau abstracte iar grupurile de rock progresiv realizau albume conceptuale
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
ca fiind principala lor influență. King Crimson a cântat în deschiderea turneului celor de la Tool din 2001. Rockul progresiv a constituit de asemenea o sursă de inspirație pentru genuri ca post-rock, avant garde metal, power metal, neo-classical metal și metal simfonic. Probabil, începutul muzicii progresive în România îl putem găsi în colaborarea grupului Olimpic 64 cu Dorin Liviu Zaharia, în primul rând, datorită modului arhaic, aproape psihedelic, de folosire a elementelor de folclor de către acesta din urmă. Demnă de menționat, pentru
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]